3,598 matches
-
Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta el- la pușcărie, monseniore...eu secretarul la ambasada italiana...” ,,...Tu-vă mumele voastre de secretari, înjură sergentul, de data aceasta scos din pepeni, ...tu-vă mumele voastre de căscați, de ce
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
firav și puțin pițigăiat. Simonică mai domol a întrebat iarăși; - Cine sunteți? Două mogâldețe și-au ridicat capul deodată răspunzând în cor, ca la comandă; - Suntem noi, Tunică și Suman. La auzul răspunsului cei doi au început să râdă cu hohote, neștiind practic ce să creadă. Atunci Simonică le-a spus mogâldețelor să se dea jos din iesle. Avea să fie o surpriză pentru cei doi lucrători. Din iesle a coborât prima dată un fel de arătare învelită într-o haină
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
pe care mă dau că pe derdeluș, are darul (cum altfel?) de a ma întoarce-n demult, în vremea când neobosita, alergăm după frunzele moarte, mă prăbușeam în câte o movila uriașă, fără să mă lovesc și rădeam, rădeam în hohote de copacii, din ce in ce mai golași care se pregăteau pentru iarnă. Rădeam cu tristețe, căci îmi era milă de ei, săracii. Știam ce-i așteaptă. Ici-colo, câte un întârziat pe o bancă. Nu-i pasă de frunze. Nici de cerul de Brumărel
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346546_a_347875]
-
compun. » Tu, nu ești fiul meu! O paiață pe sfori, râdea gros tatăl » Copilul simțea durerea, umilința vorbelor grele. Ești un om rău și insensibil, tată ! Nu ne iubești ! O brută! » a țipat, zbughind-o pe ușă. În urma sa auzi hohotele de plâns, rugămințile fraților mai mari încasând loviturile și bătaia tatălui lor. Băiatul nu s-a mai întors acasă. A pribegit, cerșind. Ajuns la o mănăstire, a crescut ajutat de călugări, împlinindu-și visul. A studiat conservatorul, a compus partituri
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
Moartea se joacă cu viețile noastre. Ne trișează că la ruletă,ne fură secundele, visele, întâmplările și pe cei dragi... Fără scrupule,ne transformă într-un fir de nisip pe care il scurge printre degete în burtă unei clepsidre. În hohote de de râs și cu premeditare , scăpa vasul de sticlă din mâinile ei găunoase și reci și devenim deodată o simplă amintire... De la naștere și până la sfârșit,Moartea ne vânează viețile, fără scrupule.Ea nu are mama , nu are tata
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345645_a_346974]
-
derulări de rânduri prin gânduri cuvinte și trepte și așchii de piatră sub o daltă aproape rotundă diformitate a înălțării niciodată mântuire nu aici visează mai departe crucea te va întâmpina ca o piatră fără brațe în tine umbrele alintă hohotul existenței omule cu ochii din aur vechi cântă cântă ajungi promisiune mereu amânată când ajungi te umpli de cer până atunci trage trage piatra cântă cântă ajungi... Referință Bibliografică: Gând de dimineață 2 octombrie 2013 (cântă cântă. ajungi) / Anne Marie
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (CÂNTĂ CÂNTĂ. AJUNGI) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345658_a_346987]
-
aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. ROATA TIMPULUI Numai ceasul e de vină! De când a coborât din perete și a ieșit din cerc s-a însăilat pe ecranul telefonului și toate
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
meu, te păstrez, băi, băiatule! Hm! Nu ești așa... cum am crezut eu... - Vă cred, domnu... șef! Nici dumneavoastră nu sunteți cum am crezut eu... la început...! Din nou, liniște deplină, câteva secunde. Apoi, ropot de aplauze și râs în hohote. Tot echipajul și alți colegi erau de față și se bucurau... Referință Bibliografică: D’ALE POLIȚIEI (4) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
Ambasada noastră a luat cuvântul un rrom ”ciorditor” - după cum s-a exprimat el însuși -, rezident în Valencia. Dar credeți că acea exprimare degradantă a rromului a stârnit îngrijorare pe fețele personalităților politice? Nicidecum! A stârnit zâmbete îngăduitoare, iar în sală hohote copioase de râs chiar... Într-o societate în care șpaga nu există, nimeni nu-ți vorbește urît, iar în școli sau în spitale ești tratat la fel ca și cetățenii țării respective, nu poți să nu fii civilizat! − ar gândi
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp devin fire de lumină dure, asprite de cuvintele nerostite, de privirile seci, de gheața timpanelor surde, de tâmplele zvâcnind urii pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă de rouă rostogolește portocalele copilăriei... ascute adierea vântului printre
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
adânc al legendelor și veghea oblicelor gânduri. nu e aer. gheața acoperă tălpile tăcutelor iluzii de viață. frunzele dor și râd gurile ascunzându-și formele... contururi imprecis aruncate între nimic și prea înalt, pentru a fi atins într-un simplu hohot, de clownul timp. se descoperă o urmă de zbor în spirala fără noimă a cuvintelor. frazele curg pe fila din cartea în care corbul a smuls ochiul cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
într-un sărut uriaș. Sunt cea mai iubită femeie îmi spun în timp ce firele de iarbă mă ating, mă mângâie, mă răsfață iar buzele noastre nu se mai satură de nesfârșita dragoste. Iubirea este o boală făra leac le spun și hohotele lor de râs ridică un al doilea cer. Cine ar vrea sa renunțe la fericire mă întreabă? Pe lumea aceasta or fi existând oare și astfel de nebuni? Bolnavă de o boală fără leac, sunt cea mai fericită femeie! Referință
SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355991_a_357320]
-
nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
tot așa o cheamă. S-a prins cu mâinile de burtă și a început să râdă. - Artemiza, zeița vînătorii și nume de împărăteasă... - Ei și? Da să știți că numa-n acte e Artemiza, că toți îi zic Miza. A hohot de râs. - Taică-tu e neamț? - O fi, că Reusenii a făcut parte din Bucovina aflată sub austrieci, care tot nemți sunt, nu? Da-de ce ziceți asta? Profesorul a scris cu majuscule pe tablă: TEO DER. - Notarul vostru e un
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
Da-de ce ziceți asta? Profesorul a scris cu majuscule pe tablă: TEO DER. - Notarul vostru e un analfabet. Nemții scriu particula „Der” în fața substantivului. I-am spus tatei de „nemțeala” lui. Amândoi părinții au izbucnit în râs. Râdea tata în hohote și mama-i ținea isonul, cum rar se întâmpla. Le-am cerut două ouă să-mi cumpăr caiete. Acum sesizez că pe atunci oul era valuta țăranilor săraci. Cu două ouă capul familiei își cumpăra un pachet de tutun, (pașcă
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar lacrima ta, blândă alinare, la ceas de înserare, de înserare ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Cântă, cobzare ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
-l lăsa să piară în păcat...! Planeta mea la Viață o trezește Și Zilei îi dă Zori...! Și Cer curat. Să nu mă-ntorc un pas! Să-mi scot din gând Câtă furtună a zăcut în mine...! Să râd în hohot... Să nu râd plângând! Să nu mai văd morminte și ruine...! Ca să nu fie totu`-atât de trist. Așterne, Doamne Verdele Câmpiei! De-am să mai fiu furat de Anticrist, Tu, amintește-mi Rugile Mariei! 05.08.2010 Referință Bibliografică
MĂ-NTORC UN PAS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355013_a_356342]
-
susțină, călăule! - Te leg la mâini, te leg la ochi ori te dezbrac? Cum preferi să mori? - Ultima variantă și cât mai repede că m-am înfierbântat de tot, sadicule! S-au aruncat pe pat și s-au tăvălit în hohote de râs, îmbrățișându-se, sărutându-se și ajutându-se reciproc să-și dezbrace puținele haine ce le mai purtau. Trupurile lor tinere se arcuiau și se destindeau într-o armonie desăvârșită, netulburate de lămpile ce rămăseseră în funcțiune și făceau
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
suportat douăzeci de electrozi, cu siguranță nu! Eram silit, cum se spune, să iau loc la masa tratativelor. Știi ce, i-am spus împăciuitor, uite, m-am gândit să-ți împrumut ție chipiul meu în astă-seară... Vâț a scăpat un hohot printre dinți. ... și în toate celelalte până la vacanță. Ascultă, scumpule, io pun condiții aici, nu tu! Ai ceva contra? Nu am. Așa te vreau. Chipiul mi-l dai mie!... Vorbele lui m-au secat la inimă. Aproape că nu-mi
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
început, ba chiar înspăimântați, colegii mei n-au simțit cum trebuie bucuria faptului că, cel puțin pentru un timp, șefului nostru i se tăiase macaroana. Curând însă o neobișnuită stare de veselie a început să se răspândească printre ei și hohotele lor de râs nu mai conteneau, în pofida faptului că, după stingere, clădirea internatului trebuia să se cufunde numaidecât într-o tăcere de mormânt. Era un internat improvizat într-o vilă masivă, cu parter înalt, a cărei fundație supraînălțată îi dădea
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
a auzit deodată, ce pandișpanul meu nu dai și tu o bere, dacă te dau banii afară din casă, pentru că era riscant să scoți atîția bani în văzul prietenilor și s-o faci pe zgîrcitul și Mancuse a rîs în hohote pentru că Grigore Țăranu era haios cîteodată, cu toate că scăpa rar la cîrciumă, era pus pe chiverniseală cu orice preț, Lilicuța lui era tare grijulie cu fiecare bănuț, strîngea pentru fete, a mai mare împlinea șapteprezece ani și odată se trezea cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
alea la care umbla el ca un căpiat pînă să-i fi dărîmat ei gardul porcul lui și abia atunci o văzuse el furioasă și țîfnoasă și i se aprinseseră călcîiele după ea și bine mai făcuse ... și rîdea în hohote și ea îl certa că îi auzeau vecinii și le ieșeau vorbe ... Roua se apucase de curățenia de primăvară, își trimitea copiii cu vaca, ca să nu i se mai încurce printre picioare și îl lua la rost pe Cezar Dunăreanu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
curu Cu boia, Că ești numai fum Și scrum. Nu vreai mici, Nu vreai tutun. Inimioara doar mi-o strici, Apuca-m-ai de carici, Tîrfuliță, draga mea, Măi, Leano ! Și, brusc, cele doua orfeline au început să plîngă în hohote, pentru că nici nu se punea problema, ele erau fete bune, cum adică nu voiau ele, păi, ce, le rugase cineva și ele refuzaseră, lasă cariciu, că, oricum, știi ... obrazul e subțire! Aici era fandoseală pentru ciupercuțe, nasoleală pentru umbreluțe și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
dezvoltarea firmei, iar șefii ei, care o promovaseră, zîmbea ea, și pe alte criterii!, începuseră s-o trateze ca pe un egal de-al lor, și uneori simțea că îi lipsește ceva și, cînd s-a dumirit, a rîs în hohote, de s-au speriat secretarele și au dat buzna în birou, peste ea, ca s-o salveze, că li se păruse că plînge cu sufletul sfîșiat de durere. De aceea, cînd Gabriela a invitat-o la ei la masă, sîmbătă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]