8,202 matches
-
scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se crează un tunel vântos, cu aerul rece dând buzna înăuntru pe ușa din față și urcând spre căldura și lumina de deasupra mea. Holul încă mai are măsuța aia cu telefonul saxofon de aur pe ea. Fumul e peste tot, și corul tuturor sirenelor detectoarelor de fum e atât de puternic că mă dor urechile. E răutate pură s-o țin pe Evie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai suni sau o să le spun polițiștilor cum mi-ai băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul lui Ellis, autentic și neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy spune că e pregătită să atace scările. Câte-un pas odată, în tăcere, coborâm în hol. Dincolo de hol, prin ușile duble închise ale salonului, auzi vocea profundă a domnului Parker spunând ceva încet, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy spune că e pregătită să atace scările. Câte-un pas odată, în tăcere, coborâm în hol. Dincolo de hol, prin ușile duble închise ale salonului, auzi vocea profundă a domnului Parker spunând ceva încet, iar și iar. Cu Brandy sprijinindu-se de mine, executăm o cursă lentă pe trei picioare, în vârful degetelor, prin hol, de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy spune că e pregătită să atace scările. Câte-un pas odată, în tăcere, coborâm în hol. Dincolo de hol, prin ușile duble închise ale salonului, auzi vocea profundă a domnului Parker spunând ceva încet, iar și iar. Cu Brandy sprijinindu-se de mine, executăm o cursă lentă pe trei picioare, în vârful degetelor, prin hol, de la baza scărilor până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
coborâm în hol. Dincolo de hol, prin ușile duble închise ale salonului, auzi vocea profundă a domnului Parker spunând ceva încet, iar și iar. Cu Brandy sprijinindu-se de mine, executăm o cursă lentă pe trei picioare, în vârful degetelor, prin hol, de la baza scărilor până la ușile salonului. Întredeschidem ușile cu câțiva centimetri și ne vârâm fețele prin crăpătură. Ellis e întins pe covorul din salon. Domnul Parker șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
operație de schimbare de sex. Îți va oferi descoperiri mai mari. Te va face mai puternică decât aș fi putut fi eu vreodată. Pornesc pe scări în jos. Brandy în noii ei șlapi, eu în completa mea năuceală, ajungem în hol și prin ușile salonului poți auzi vocea profundă și prelungă a domnului Parker care eructează iar și iar: — Așa. Fă așa. Eu și Brandy, noi rămânem o clipă în fața ușilor. Ne scuturăm una alteia praful și hârtia igienică de pe haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy. Domnișoara Alexander n-o să le sune pe surorile Rhea cât e-n oraș. Acum e convinsă că singurul vagin pe care merită să-l ai e cel pe care ți-l cumperi singură. Ellis stă în ușa deschisă dinspre holul hotelului, arătând ca un supererou care vreau să mi se furișeze în pat și să mă salveze. Cu toate astea, de la Seattle a devenit fratele meu. Și nu poți fi îndrăgostită de fratele tău. Brandy zice: — Vrei telecomanda? Brandy deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceea ce-mi doresc. Chiar mai bine decât mă așteptam. Nimeni n-a observat. Lumea noastră gonește val-vârtej drept spre viitor. Flori și ciuperci umplute, oaspeți de nuntă și cvartet de coarde, mergem cu toții împreună pe Planeta Brandy Alexander. În holul de la intrare e Prințesa Prințesă, care încă mai crede că deține controlul. Senzația e de control suprem și extrem asupra tuturor. Sari la ziua când vom fi cu toții morți și nimic din toate astea nu va mai conta. Sari la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de flăcări mistuitoare decât când e vorba de sex anal. Mi-amintesc de părinții mei. Scato și dușuri sărate. Sadomasochism. Așteptând ca Evie să ardă de vie, toți își iau ceva rece de băut și se duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este ea, Brandy izbucnește în râs. — O să fie o distracție scârboasă pe cinste, îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar arăta așa bine ca tine, ar bate apa-n piuă tot restul vieții lor. Pas-pauză-pas. Dar nu, zice Evie. Uite că tu trebuie să-i distrugi pe toți ceilalți. Focul de la primul etaj avansează în jos pe tapetul din hol, și oaspeții de nuntă se îngrămădesc să-și ia înapoi pachetele și gențile, toți îndreptându-se afară cu cadourile de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu era întredeschisă, iar în holul mare și întunecos tocmai din cauza vitraliului de care era atît de entuziasmat prințul, îl aștepta K.F. Avea o figură severă, cu veșnica ei rochie cu umeri ridicați, catifeaua părea tocită pentru un ochi nepriceput, de fapt era nouă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se vor vedea în fiecare dimineață la lăptăria de lingă Poșta Automată, e plin de bețivi care se dreg, ora 8 pînă la 8 și jumătate. În caz că se întîmplă ceva și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi trebuit măcar să rupă cîteva în drum, măcar niște liliac, era destul aplecat peste gard chiar din curtea Vilei, s-a fîstîcit și era să se împiedice cînd a trecut pragul. K.F. rămăsese cumva în ușă, aproape închizînd intrarea în hol, obligîndu-l așa să o atingă, mai bine spus să se frece de catifeaua rochiei și să simtă în nări parfumul discret care o înconjura. "S-a pregătit, bestia" și rămase chiar, el surprins, nu atît de constatare, cît de cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bine spus să se frece de catifeaua rochiei și să simtă în nări parfumul discret care o înconjura. "S-a pregătit, bestia" și rămase chiar, el surprins, nu atît de constatare, cît de cuvîntul pe care îl folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n-o să-ți aducă bani, așa că de ce să te mai obosești? Taxiul oprește lângă un morman de piatră cioplită, ambasada vreunei economii petroliere din Orientul Mijlociu. Un paznic în uniformă deschide portiera și Lentil coboară din mașină. Cobori și tu. În hol, un alt paznic te controlează cu un detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă de piatră albă. Alt paznic verifică geanta lui Lentil, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai niciodată timp de cumpărături. Banii se adună grămadă. Uniforma ta e o haină de blană. Ca să te integrezi în lumea asta nouă, îți iei bijuterii de calitate din aur și platină. Îți menții coafura perfectă, părul mătăsos. Așteptând în holul de la Ritz-Carlton, mai vezi câțiva dintre puștii care ți-au fost colegi la reflexologie, îmbrăcați acum în costume Armani, în rochii de seară Chanel. Puști care erau vegetarieni pe vremuri și făceau naveta pe bicicletă, îi vezi azi intrând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care Lenny ți-a spus că va trebui să-i porți. Ești la barul hotelului Park Hampton, încercând să convingi un om de afaceri beat să accepte o treabă la labă în toaleta bărbaților. Atunci o vezi pe Angelique traversând holul, îndreptându-se către lifturi. Cu părul strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește ascensorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]