KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

noastre au devenit inutile. Sunt o pierdere de vreme, atât pentru voi, cât și pentru mine. O să le punem capăt aici. Maggie închise brusc dosarul din poală. Dintr-odată, cei doi de pe canapea nu mai erau atenți unul la altul, holbându-se acum la ea. Le simțea privirile, dar îi ignora, ocupându-se de hârtiile ei. — Nu vă faceți griji în privința actelor. Le voi trimite mâine autorităților din Virginia. Aveți amândoi avocați, nu? Cum să n-aveți. Păi, se vor ocupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
că nu prea îți mai exploatezi latura sexy. Nu-ți mai lași părul peste ochi. Aici e mâna lui Edward, nu-i așa? — Pleacă. —O, o să plec. Nu-ți face griji. Dar mai întâi am o mică propunere. Maggie se holbă la el. — Stai liniștită, nu e genul ăla de propunere. Nu că nu m-ar tenta, dacă te saturi vreodată de Edward... —Sun la poliție. Se întinse după telefon. Nu, n-o să faci asta. Și știm amândoi de ce. Replica aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
câteva zile până va fi descifrată, scrisul fiind acoperit de sânge... Prim-ministrul îi făcu semn să tacă. Șeful Shin Betului puse deoparte hârtia de pe care citise. Vicepremierul se uita în pământ, ministrul de externe și cel al apărării se holbau la prim-ministru, încercând să-i ghicească reacția: nimeni nu voia să vorbească primul. Amir Tal, consilierul special al premierului și cel mai tânăr bărbat din încăpere, decise să spargă tăcerea: — Bineînțeles că asta are consecințe politice imediate. În primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ca să fie catalogat drept trădător de către islamiști. Asta le-ar asigura dominația timp de decenii, dacă ar reuși să răspândească imaginea unui Fatah mână-n mână cu Israelul. N-a stat șaptesprezece ani într-o închisoare israeliană pentru asta. Se holba la imaginea lui Nour ca și cum ochii ei ar fi putut să se cufunde cumva într-ai lui și să extragă de acolo răspunsurile de care avea nevoie. Dacă ar putea măcar să rezolve cazul uciderii lui Nour, să-l pună în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
poate că Guttman chiar își pierduse mințile. Se uitară toți la Yariv așteptând un verdict din partea lui. Un singur cuvânt de respingere, chiar și un simplu gest, și chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte ori, asistentul său găsi liniștea stânjenitoare și se hotărî să o rupă: — O curiozitate: spune că „a încercat“ să țină secrete aceste informații. Asta sugerează că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
clar al unui pistol. Măcar atâta învățase și ea din cartierele Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici mâinile în aer și nu te mai miști. Dacă trebuie să vorbești, o faci foarte încet. Cu mâinile sus, Maggie se holba la țeava pistolului care era acum ațintită spre ea. În bezna aceea, nu vedea aproape nimic. Purtătorul armei își mișcă brusc brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
acelea îi aparțineau. Și că nu exista nici un indiciu de intrare prin efracție. —Corect. — Dar asta nu înseamnă nimic. Ușa de la intrare a fost deschisă toată săptămâna. De când tatăl meu... Vocea i se stinse și începu din nou să se holbeze la cafea. Dar tu ești sigur că nu ea a făcut asta. Nu putea să pronunțe cuvântul „omorât“, cu atât mai puțin „crimă“. Nu în fața lui. — Nu există dubii. Nu mama. Ridică din nou privirea. Tatăl meu, poate. E genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
îi dădu o idee. Închise e-mailul și căută browser-ul. Îl deschise și intră direct la favorite. Câteva ziare evreiești; BBC-ul; New York Times; eBay; Muzeul Britanic; Fox News. La naiba. Bănuiala ei dăduse greș. Închise browser-ul și începu să se holbeze la desktop, care, în momentul acela, îi părea un zid electronic de cărămidă. Se uită insistent la icoanele de acolo. Câteva documente Word, pe care le deschise. Văzu Yariv 1.doc și îi sări inima din piept. Dar nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pună degetul pe buze. Sssst. — Da, e o piață muzicală înfloritoare acum aici, spuse el, pe același ton fals, de conversație banală. În principal în Tel Aviv, bineînțeles. Îi făcu semn cu mâna, îndemnând-o să-l urmeze. Maggie se holbă la el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fel cum se apleacă un adolescent pentru a primi sărutul unei bunici scunde. Rosen îl îmbrățișă, murmurând ceea ce părea a fi o rugăciune. Apoi, zise în engleză: —Vă urez viață lungă ție și surorii tale. Viață lungă, Uri. Maggie se holbă la Uri. —O, da. Domnule Rosen, ea e Maggie Costello. De la Ambasada Americană. Mă ajută puțin. Maggie știa cu ce se confrunta Uri aici. —Cum adică Ambasada Americană? Nu funcționase. —E diplomată. A venit pentru negocieri. —Înțeleg. Dar de ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându-se la un ecran, în toiul nopții, ca să-și amintească de casă. Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să prindă rădăcini alături de Edward la Washington. Totuși, iat-o acolo, în lumina albastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
străduță, cu măștile negre de schi și răsuflarea lor fierbinte. Maggie se uită la Uri. —Ne urmăresc. Vor să obțină înaintea noastră informația pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba la ecran. Mai planau încă pe lângă ea. Apăsă pe Vorbește și tastă în interiorul ferestrei, dându-și silința să rămână în pielea personajului. Salut, băieți. Care-i treaba? Așteptă un răspuns. Trei secunde, patru, cinci. Se uită la ele până când ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
după tine? —Ca să închei afacerea. Cele două tabere erau foarte aproape de asta și ai vrut ca eu să închei afacerea. Lui Maggie îi tremura glasul. — Da, nu mai contează. — Asta a spus Bonham! Bineînțeles că asta a spus. Miller se holba acum la Maggie. Dar haide, Maggie. Crezi că Departamentul de Stat nu e plin de oameni ca tine, diplomați pricepuți care n-ar fi putut totuși să ducă la capăt însărcinarea asta? Specialiști în conflictul din Orientul Mijlociu? Nu-mi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
asta care să-și dea seama că atunci când un vultur fanatic se referă la „fratele meu“, omul la care face aluzie nu e nimeni altul decât încăpățânatul naționalist palestinian Ahmed Nour? Capitolul 61 Ierusalim, vineri, 12.20 p.m. Maggie se holbă la mesaj, iar fruntea i se descreți și zâmbi. Cunoștea un singur Vladimir și acela era Vladimir Jabotinski, mentorul și pseudonimul lui Shimon Guttman. Vladimir junior putea fi o singură persoană. Cu o ușurare ce o năpădea ca un val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț. Îți vine să crezi asta? A rezistat ceva individul. Când o femeie arată așa, ai zice că ... — Las-o baltă, spuse Dolly, în cască. Uite că tipa se îmbracă. Chiar așa, zise el. Și e grăbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Când s-au declanșat blițurile. Nu știu ce au fost sunetele acelea, zise Hagar. — Dar le înregistrezi. — Doar din curiozitate ... — Ai scos microfonul mult înainte să înceapă sunetele. Știai că animalul va vorbi. — Urangutanii nu pot vorbi, zise Hagar. — Ăsta poate. Se holbară cu toții la urangutan, care se legăna încă, într-un singur braț. Cu brațul liber se scărpina. Era liniște. Bărbatul solid spuse, tare: — Geen lichten. Maimuța se uită fix la el și clipi rar. — Geen lichten! Urangutanul nu dădu nici un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
surprinzător de inteligibilă în aerul nemișcat. Tipul solid se răsuci pe loc. — Cum? Toți ridicară privirea în sus. — A fost o înjurătură, zise adolescentul. În franceză. Știu că a fost o-njurătură. În franceză. — Ssst, spuse mama lui. Grupul se holba la cupolă, căutând cu privirea în masa deasă de frunze întunecate. Nu reușiră să zărească maimuța. Bărbatul solid strigă: — Qu’est-ce que tu dis? Nu primi nici un răspuns. Doar zgomotul produs de un animal ce se mișca printre crengi, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
privată, fără consimțământul proprietarului. Era invocată aproape întotdeauna ca fiind necesară pentru utilizare publică. — Dar domeniul eminent este folosit în cazul școlilor sau autostrăzilor ... — Statul poate face asta, în acest caz, zise Rodriguez. Și o va face. Tatăl ei se holba la ei, șocat. — Glumiți? — Nu, domnule Burnet. Este o preluare legitimă și statul își va exercita dreptul. — Și atunci, care este scopul acestei întâlniri? întrebă Alex. — Ni s-a părut corect să vă informăm asupra situației, pentru eventualitatea în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
el? O să-l duci la grădina zoologică sau ce? — Nu-mi place la grădina zoologică, spuse Dave, vorbind pentru prima dată. — Nu te-am întrebat pe tine, zise Lynn. Nu te băga în asta. Apoi, îngheță. Se întoarse spre el. Holbându-se. — Vorbește? — Da, zise Dave. Ești mama mea? Lynn Kendall nu leșină de-a binelea, dar începu să tremure, iar când genunchii i se înmuiară, Henry o prinse și o ajută să se așeze în fotoliul ei favorit, cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
zise Dave. Se lăsă tăcere. Soția lui oftă. Henry o bătea pe braț. Aveți copaci? spuse Dave. Îmi place să mă cațăr în copaci. În clipa aceea, Jamie intră în casă. — Hei, mami, am nevoie de un prosop ... Se întrerupse, holbându-se la cimpanzeu. — Bună, zise Dave. Jamie clipi, dar își reveni repede. — Hei, marfă! spuse el. Eu sunt Jamie. — Numele meu e Dave. Aveți copaci în care să mă cațăr? — Sigur! Unul mare! Vino! Jamie porni spre ușă. Dave se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ceilalți șoareci. Starea lor putea fi observată imediat. — Blană mițoasă, inactivi, somn excesiv, au probleme când vor să stea pe labele din spate, scădere a forței musculare, paralizie a picioarelor din spate la patru dintre ei ... Sunt bătrâni, spuse Josh, holbându-se la ei. Cu toții sunt bătrâni. — Da, zise Tom. Se vede limpede: îmbătrânire prematură. M-am dus și am verificat șobolanii morți acum două zile. Unul avea un adenom pituitar, iar celălalt o degenerare a coloanei vertebrale. — Semne de îmbătrânire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
prânzul. Mă simt bine, Josh. Mulțumită ție. Sunt puțin cam obosit, câteodată. Și am pielea uscată. Am făcut câteva riduri. Dar mă simt bine. De ce? — Eram curios, spuse Josh, pe un ton cât mai indiferent. Se chinuia să nu se holbeze la fratele lui. De fapt, aspectul lui Adam se schimbase radical. De unde înainte avea doar câteva fire cenușii la tâmple, acum îi încărunțise tot părul. Linia părului se retrăsese. Pielea din jurul ochilor și buzelor era ridată. Fruntea i se încrețise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului la pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce toți ceilalți rămăseseră pe loc, holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă Vasco. Dacă nu ești în casă, ești al meu. Mașina ieși în viteză pe stradă. — Am pierdut ambulanța, așa că trecem la planul B, spuse el și se uită în spate, peste umăr. Dolly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
luaseră pantoful. Dar senzorul era acolo și funcționa. — Jamie, du-te și adu-o pe Alex, zise el. Spune-i că trebuie să vorbesc cu ea o clipă. — Dar, tată ... — Du-te acum. Și nu spune nimic poliției. Alex se holba la ecran. — O să-l prind pe ticălosul ăla și o să-i spulber creierii. Cine-mi atinge copilul, e mort. Avea o voce calmă, rece. Henry se înfioră. Alex vorbea serios. — Unde se duce? întrebă ea. — A plecat de pe coastă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]