3,981 matches
-
În afara rolurilor de neurotransmițător sau cotransmițător colinergic, VIP îndeplinește și funcții de hormon local prevăzut cu proprietăți metabolice importante (activarea sistemului adenilatciclază-cAMP, stimularea insulino-secreției, lipolizei și conversiei glicogenului în glucoză etc). Colecistokinina neuronală (CCK-8). Este segmentul peptidic terminal al colesticokininei hormonale, care conține ultimii 8 din cei 33 de aminoacizi ai acesteia. A fost identificată imunohistochimic în scoarța cerebrală, hipocampus, hipotalamus, nucleul amigdalian și în întreg sistemul limbic. Predominând în butonii terminali, eliberarea sa este stimulată de K+. Efectele CCK-8 se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamic al ingestiei de alimente. În favoarea participării CCK-8 la producerea senzației de foame și sațietate pledează faptul că la sfârșitul mesei crește concentrația sanguină a acesteia, determinând inhibarea ingestiei de alimente. Prin mecanisme neurotransmițătoare centrale sau neuromodulatoare, CCK-8 întregește proprietățile hormonale pancreatice și biliare ale colecistokinin-pancreoziminei. Neuropeptidul Y (NPY). Se găsește atât în creier, cât și la nivelul terminațiilor simpatice periferice, având localizare comună cu noradrenalina. Cele mai mari concentrații centrale au fost detectate în scoarța cerebrală, ganglionii bazali, amigdale, hipocampus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora determină eliberare simultană atât de noradrenalină, cât și de NPY. Având rol de cotransmițător al mediației chimice adrenergice, NPY potențează și prelungește în timp efectele energogene ale acesteia. Prin acest mecanism se realizează stimularea ingestiei de alimente și descărcări hormonale de ACTH, TSH și hormoni de creștere. Acțiunile neuromodulatoare ale NPY se produc cu participarea a trei tipuri de receptori specifici: Y1, Y2, Y3, cuplați negativ cu sistemul adenilatciclază-cAMP. Stimulând ingestia de alimente și verigile hormonale energotrope, NPY este considerat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de alimente și descărcări hormonale de ACTH, TSH și hormoni de creștere. Acțiunile neuromodulatoare ale NPY se produc cu participarea a trei tipuri de receptori specifici: Y1, Y2, Y3, cuplați negativ cu sistemul adenilatciclază-cAMP. Stimulând ingestia de alimente și verigile hormonale energotrope, NPY este considerat reglator central al metabolismului energetic. Somatostatinul (SST). Este un peptid format din 14 aminoacizi, prevăzut cu proprietăți inhibitorii atât ale secreției hipofizare de hormon somatotrop, cât și a numeroase structuri neuronale centrale și periferice. Acesta coexistă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronale centrale și periferice. Acesta coexistă cu catecolaminele, GABA sau cu peptidele opioide în veziculele sinaptice ale unor structuri nervoase cerebrospinale, de unde se eliberează, cu participarea ionilor de calciu, pentru a inhiba descărcările neuronale prin hiperpolarizare potasică. Participarea celorlalte peptide hormonale (tireoliberina, gonadoliberina, corticoliberina etc.) la modularea neurotransmisiei sinaptice va fi menționată la capitolul Hormoni locali. Alte peptide neuroactive (vasopresina, oxitocina, ACTH, angiotensina, bradikinina, peptidul înrudit cu gena calcitoninei, galanina) vor fi prezentate la capitolele respective. I.6.8. MEDIAȚIA PURINERGICĂ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
modul acesta, căile sensibilității specifice și nespecifice generale pot declanșa acte reflexe organo-vegetative cu sediu ganglionar, medular, cerebral. În afara modalității neuroreflexe de activare sau inhibare a centrilor organo-vegetativi, un rol important revine stimulării structurilor nervoase centrale, de natură fizică, chimică, hormonală sau farmacologică. Compresia bulbului, de pildă, produsă de o tumoare sau de hipertensiunea intracraniană, se însoțește de bradicardie, realizată prin acțiunea directă asupra centrilor cardiomoderatori bulbari (reflexul Cushing). Anemia acută a bulbului sau măduvei excită, de asemenea, centrii vasomotori, adrenalinosecretori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
existenței unui veritabil ax cord-creier, asemănător celui descris anterior în cazul tubului digestiv sau al rinichiului, cu rol important în autoreglarea neuroendocrină a funcțiilor respective. Astfel, în afara funcției de motopompă aspiro-respingătoare, inima îndeplinește un important rol endocrin secretor de peptide hormonale (substanță P, neurotensină, VIP, ANP, SRA etc.). Unul dintre acestea este factorul natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide), denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985) în cordul mamiferelor, inclusiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
SRA etc.). Unul dintre acestea este factorul natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide), denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985) în cordul mamiferelor, inclusiv umane, ANF este un peptid hormonal circulant format din 28 de aminoacizi secretat de granulele cardiomiocitelor atriale (fig. 70). Excitantul fiziologic al eliberării sale este reprezentat de stimularea receptorilor de întindere, determinată de distensia atriilor produsă de creșterea întoarcerii venoase și umplerii diastolice din timpul revoluției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de angiotensină. Prin acțiunile sale vasoconstrictoare, aldosterono-eliberatoare și stimulatoare a secreției de catecolamine, sistemul renină-angiotensină contribuie la restabilirea dezechilibrelor hemocirculatorii create. Principalii factori de stimulare (+) și inhibare (-) ai sistemului renină-angiotensină, implicați în autoreglarea circulației sunt menționați în fig. 77. Veriga hormonală, reno-corticosuprarenală, eliberatoare de renină-angiotensină-aldosteron, restabilește echilibrul ionic și volemic, cu răsunetul corespunzător asupra sensibilității vaselor și volumului sanguin. În general, excesul de Na+ reținând apa, încarcă patul vascular și sensibilizează musculatura netedă vasculară față de principalele amine presoare. Deficitul creat de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a circulației pulmonare fetale, din cursul afecțiunilor respiratorii cronice sau la indivizii care locuiesc la altitudine. II.2.7.6. Integrarea reacțiilor nervoase și umorale Între reglarea neuro-umorală rapidă, asigurată prin reacții reflexe compensatoare de tip simpatico-parasimpatic, și cea predominant hormonală de lungă durată se situează un sistem intermediar de reglare și control, reprezentat de reacțiile vasculare locale (stresul de relaxare) și schimbul lichidian capilar. La acestea se adaugă factorii hormonali circulanți reprezentați de factorul natriuretic atrial și sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin reacții reflexe compensatoare de tip simpatico-parasimpatic, și cea predominant hormonală de lungă durată se situează un sistem intermediar de reglare și control, reprezentat de reacțiile vasculare locale (stresul de relaxare) și schimbul lichidian capilar. La acestea se adaugă factorii hormonali circulanți reprezentați de factorul natriuretic atrial și sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care, prin controlul lichidian renal și modificările cardio-vasculare volemice corespunzătoare, asigură trecerea de la reglarea neuro-umorală rapidă la reglajul hormonal de lungă durată. Factorul natriuretic atrial sau atriopeptinul (AP) eliberat de cardiomiocitele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stresul de relaxare) și schimbul lichidian capilar. La acestea se adaugă factorii hormonali circulanți reprezentați de factorul natriuretic atrial și sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care, prin controlul lichidian renal și modificările cardio-vasculare volemice corespunzătoare, asigură trecerea de la reglarea neuro-umorală rapidă la reglajul hormonal de lungă durată. Factorul natriuretic atrial sau atriopeptinul (AP) eliberat de cardiomiocitele atriale sub influența distensiei auriculare participă la reacțiile neuroendocrine compensatoare, determinând vasodilatație hipotensiune, diureză și natriureză. Prin acest mecanism neuro-hormonal complex, atriopeptinul contribuie la scăderea presiunii sanguine (fig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căi multiple la integrarea reacțiilor neuroumorale ale autoreglării presiunii sanguine. Diversele reacții simpatico-adrenergice activând secreția reninei de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal stimulează cascada enzimatică formatoare de angiotensină II activă atât pe cale directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă durată (fig. 87). Odată eliberată, renina ca enzimă, transformă angiotensinogenul hepatic în angiotensină I care este convertită de enzima de conversie pulmonară în hormonul angiotensină II prevăzută cu proprietăți centrale și periferice multiple
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea cibernetică a presiunii arteriale privește nu numai reglarea neuroreflexă de scurtă durată, ci se extinde și asupra autoreglării hormonale de lungă durată. II.3. REGLAREA RESPIRAȚIEI Ion HAULICĂ, Daniela BOIȘTEANU Respirația deși este o funcție vitală predominent vegetativă, reprezintă un caz particular de implicare funcțională atât a sistemului nervos autonom, cât și a sistemului nervos somatic. În timp ce mușchii respiratori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
esteraze, lipaze etc). II.4.1. DATE SUMARE DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv format din tractul gastro-intestinal și organele digestive accesorii (glandele salivare, pancreasul exocrin, ficatul și căile biliare) realizează reglarea funcției digestive pe căi neuroreflexe și hormonale sinergice. Segmentele tubului digestiv reprezentate de: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire (duoden, jejun și ileon) și intestin gros (colonul ascendent, transvers, descendent) (fig. 103) asigură prin fenomene mecanice, chimice și fizico-chimice complexe transformarea, transportul și absorbția substanțelor alimentare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alcalin al mucinei. Protecția față de agresiunea clorhidropeptică având un caracter dinamic adaptativ, atât acțiunea mecanică cât și iritația chimică sau lezarea mucoasei modifică secreția de mucus în funcție de necesități. Reglarea și adaptarea activității secretorii a stomacului se realizează pe cale nervoasă și hormonală. Mecanismele nervoase ale secreției gastrice sunt similare cu cele care reglează secreția salivară. Ca și aceasta, secreția gastrică este stimulată pe cale reflexă. Pneumogastricul fiind nervul secretor, dubla vagotomie reduce secreția de suc gastric, în timp ce stimularea capătului său periferic declanșează o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Stimularea hipotalamusului posterior (în regiunea mamilară sau tuberală) produce o secreție gastrică acidă tardivă, neinfluențată de vagotomie și suprimată doar de dubla suprarenalectomie. Se pare deci că hipotalamusul este implicat în două mecanisme secretorii gastrice: unul nervos vagal și altul hormonal, acționând prin adenohipofiză și corticosuprarenală. Stimularea secreției gastrice acide de către insulina se realizează, de asemenea, prin mecanism central hipotalamic, cu participarea nervilor vagi. Mecanismul intercentral este relevat și de faptul că emoțiile diminuă sau opresc activitatea secretorie a stomacului. Faza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în intestinul subțire. Această ultimă fază intestinală continuă chiar dacă toate legăturile nervoase ale stomacului sunt secționate, ceea ce dovedește producerea ei printr-un mecanism predominant umoral, care va fi discutat în paragraful următor, consacrat secreției intestinale. II.4.5.2. Reglarea hormonală Reglarea hormonală a secreției gastrice este dominată de gastrină. Gastrina a fost descoperită de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subțire. Această ultimă fază intestinală continuă chiar dacă toate legăturile nervoase ale stomacului sunt secționate, ceea ce dovedește producerea ei printr-un mecanism predominant umoral, care va fi discutat în paragraful următor, consacrat secreției intestinale. II.4.5.2. Reglarea hormonală Reglarea hormonală a secreției gastrice este dominată de gastrină. Gastrina a fost descoperită de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în duoden, chimul gastric acid determină prin mecanism dublu, neuro-umoral, stimularea secreției de suc pancreatic. În această fază se realizează aproximativ 80% din răspunsul secretor pancreatic, adecvat gradului de aciditate și constituenților chimului gastric. Rolul principal este deținut de controlul hormonal. Secretina - Acidul clorhidric conținut în chim determină eliberarea din mucoasa duodenală a secretinei, care, ajunsă în sânge, excită celulele glandulare pancreatice și stimulează secreția biliară și intestinală. Administrată parenteral, este distrusă de sucurile digestive. Ea determină o secreție bogată în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suprimarea secreției de gastrină. Pancreozimina - Un al doilea hormon izolat din mucoasa duodenală, de către Harper și Raper (1943), este numit pancreozimină. Aceasta s-a dovedit a fi identică cu colecistokinina, pusă în evidență cu mult înainte de Ivy (1928), ca factor hormonal cu punct de plecare duodenal, care controlează motricitatea și evacuarea veziculei biliare. Pancreozimin-colecistokinina (CCK-PZ) nu este decât unul și același hormon, cu efecte principale asupra volumului secretor (secreția ecbolică). Eliberarea de CCK-PZ este stimulată de către aminoacizi, albumoze, peptone și acizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, nefrograma izotopică permite aprecierea atât a fluxului plasmatic, cât și a secreției tubulare și eliminării urinare. II.5.3. INERVAȚIA RINICHIULUI Inervația rinichilor este predominant simpatică. Influențele nervoase se exercită în cele mai multe cazuri în mod conjunct cu cele hormonale. Căile eferente simpatice renale pornesc de la nivelul simpaticului toraco-lombar (T11-L3) și avându-și originea în nucleul ventromedian al punții. Ele ajung la parenchimul renal după ce se articulează sinaptic în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de alte reflexe interoceptive (pulmonare, cardiace, gastrointestinale, genitale etc.) pot determina modificări ale funcțiilor renale. Influența scoarței cerebrale prefrontale și a formațiunilor subcorticale implicate în descărcările hormonale hipotalamo-hipofizare și simpatico-adrenergice periferice influențează în mod indirect activitatea homeostazică a rinichilor. Un loc aparte revine reflexelor reno-renale care asigură activitatea balansată a celor doi rinichi, realizând reacții controlaterale ale filtrării glomerulare în cazul creșterii exagerate a ratei ipsilaterale. Informațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției tubulare a apei ca urmare a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când există riscul deshidratării, ADH reprezintă factorul hormonal de bază în controlul gradului de diluție sau de concentrare a urinii. La deplasarea rapidă a apei din celulele epiteliale în spațiul interstițial produsă de ADH contribuie formarea de canale apoase cu participarea aquaporinelor de la nivelul suprafețelor luminale ale membranelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5.6. FUNCȚIA ENDOCRINĂ A RINICHIULUI În ultimele decenii, au fost semnalate tot mai multe date care au pus în evidență faptul că la nivelul rinichiului sunt diferențiate anumite structuri care au rol de a secreta unele substanțe cu proprietăți hormonale. Sunt aceste principii substanțe cu rol de hormoni locali sau generali? În rândurile ce urmează vom încerca să prezentăm succint anumite aspecte ale acestor observații, lăsând cititorului și, mai ales, timpului să tranșeze exact asupra rolului lor în organism. Până în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]