1,751 matches
-
a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un singur fir de pai, după care se evapora din piesaj... Stogul lua foc, arzând În vâlvătăi, Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În stivă și apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Apăru Însă femeia-girafă, cu picioare lungi cât o zi de post, și Oliver fu pus din nou cu tălpile pe jar. Picioarele femeii Începeau de la un etaj și se terminau la altul. Într-un alt salon, tronând la Înălțime, se ițeau balcoanele, acoperite de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masterandul Oliver, ce-i drept, Într-un alt salon. În afară de aceasta, În orice poziție ar adormi, Oliver Își va boți cu siguranță podoaba capilară... Dar copacii, ia spune, Oliver, nu-i așa că nu stau nici pe scaun, că li se ițește ciotul prin prohab... Sau li se acoperă picioarele de lipitori...” Profesorul făcea aluzie, probabil, la experiența pe care o trăise Oliver atunci când i se aprinseseră călcâiele după femeia-girafă, al cărei cap de melc trecea dincolo de acoperiș. Nu-și Întinsese oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa Îi atingea pantofii purpurii cu toc Înalt cât catedrala, imaginea Mathildei se prăbușea pe pat asemenea unui sfinx clădit din cenușă și nisip, astfel că brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ton catifelat, cu iz ușor ironic, păstrând dialogul În limitele unui limbaj civilizat. Rar i se Întâmpla să-și iasă din fire. Ieșirea lui de acum era de neînțeles. Ce-l apucase oare să bruscheze această făptură ce i se ițea În cale odată ce știa că e la fel de inconsistentă ca o umbră sau ca un gând?! Ce rost avea s-o bruscheze, s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cap, decât să mă folosesc de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann avusese de gând să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
citesc. (Își pune capul între mâini, telefonul sună prelung. Șerban sare Ia aparat.) Noroc. Alex! Ai terminat lecțiile? Eu? De-abia m-am apucat... Cum?! Ai găsit animalul cu blană roșcată? Vulpea, zici? Ia stai să văd. Vulpea e, Alex! Iți mulțumesc, ești un adevărat prieten... Cum de ce? Pentru că nu m-ai uitat... Pa! (așează receptorul și începe să citească) ,,Carpații Meridionali sunt cei mai înalți munți din ...“ (‘telefonul sună din nou, Șerban se ridică iar). Tu ești, Dane? Da, am
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pentru popularizare La gazeta “Semaforul” Elevul Mateică Ion din clasa a-IV-a Contravenient al regulilor de circulație Toți Oricât te-ai crede de iscusit Să știi că singur te-ai păcălit Căci circulând mereu neatent Poți deveni erou de accident Noi iți dăm un sfat prețios Ce-ți va fi în viață de folos: Strada își are o lege a ei Nu poți să circuli pe unde vrei! Elev II Iată alții vin in cale Pe șosea citind în ziare Sunt absenți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau parte din alte specialități militare și plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și portharta bătându-i șoldul. Când a ajuns la mijlocul coloanei, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ademenească. După scene echivoce, Hallipa s-a convins că la Sibiu va face scandal și îi va da de rușine, și cum Lenora țipa să plece - i-au dat drumul în lume. Mini ascultă cuvintele din urmă mai bine. 28 - Iți închipui chinul bietei Lenora. Ea, deprinsă să se facă voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mi-a arătat surâzător un grup. Am văzut un fel de copil subt plapomă. " Prea mare pentru un nou-născut!" am zis. ,, E lăuza! Foarte tînără! Se pare că e fata unui oarecare moșier Hallipa, dar aci e subt pseudonim." 48 Iți închipui că muream de curiozitate! "Hallipa?. . . Ce pseudomim?" "Japonez! Din Loti! Mika-Le!. Domnișoara Mika-Le!" Nu credeam urechilor! Nu se poate! "Și ce are?" am întrebat prostită. "Cum ce are?. A! Un băiat sau o fată?. Neizbutit! Un mort-ne, zău
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
silueta înaltă și încovoiată a unuia semăna cu Greg! - E ziua stafiilor, Mini, cu adevărat! Încă un banchet! Ce 62 elegantă și cum îi plac petecuțele! . . . Bărbații! . . . Bravo, Mika-Le! E un prețios auxiliar al operei de distrugere! Mini se nemulțumi: - Iți respect convingerile feministe, dar nu și canibalismul! Dar Nory asupra subiectului arzător nu se mlădia lesne: - Te superi, Mini, dar nu-mi dai argumente. Mini se uită în jur. - Vezi tu! E frig ... și eu port în mine, se vede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se enerva. " Nu știu ce să fie, dar azi e aici ceva monoton, care te indispune. Mergem să ne plimbăm, domnișoară? Poate că e culoarea rochiei doamnei Hallipa?. Ții mult la rochia asta, doamnă?" Lenora, a doua zi, zdruncina telefonul comandând "modele". Iți dai seama de "cultivarea aspirațiunilor"?. Ce să fac! spunea râzând doctorul. Dacă îmi spuneați că în viața ei doamna s-a interesat de altceva, lucram în altă direcție. Așa că suntem nevoiți să fim frivoli!. "Dozarea emoțiilor!"... Să vezi, Mini, dozarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei sufletească intimă. . . că acele file deci erau pline de exfolierile voinței, ambiției ei. . . exfolieri microbiene și contagioase. 125 Măria propagase direct, prin contaminare materială, sufletească, orgoliul ei. . . Și invers, deoarece acea contaminare era dovedită, existența substanței spirituale-materiale era sigură. - Iți închipuiești, doctore, îi spunea, când va fi odată o societate de profilaxie a orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în cercetările mele, te voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu siguranță.“ Are accent american. În jurul lor englezi, americani cu vorbirea lor tărăgănată, se amestecă cu francezii. Jonathan se miră de unde a venit toată lumea asta, de la șeful lor îngâmfat, până la tânărul taxator de autobuz cu pielea tuciurie, care se tot ițește prin ușa de la bucătărie. Simțind ca și cum Africa se întinde deja spre el, se asigură c-a pus piciorul în Europa. „Dacă visezi o apă neagră, necazul îți bate la ușă, Dacă visezi o apă neagră, necazul îți bate la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare!/ Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să știe cum să meargă pe cărare, Să dea din prea-puțin și celui care n-are, Căci doar așa prin viață se poate trece, demn! Iar astăzi când sunt mari și-avem nepoți, Te bucuri când se-adună peste vară Iți spui “ce bine, că-s cu mine iară” Și ai o lacrimă în gene, pentru toți... Așa că pentru toate, adorata mea, Trudita-ți mână s-o sărut mă lasă îți mulțumesc, c-ai vrut să-mi fii mireasă Și pentru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]