14,500 matches
-
O magazie cu decoruri de mucava îi provoacă voluptăți și neliniști indescriptibile. Obiectele - de două ori false - depozitate acolo ("cariatide, coroane, fazani falși pe tipsii false, lire și cupe de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, sulițe și arcuri, icoane false, vizibil neterminate"), îl forțează să își probeze propriul adevăr, anticipând totodată iminența eșecului. Nu se poate răspunde la întrebarea "cine sunt eu?", din moment ce lumea în întregime e o colecție de falsuri, un uriaș bâlci în care numai lucrurile ce
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
dar nu vă pierdeți cu firea și nu întreceți măsura. "L-am descoperit, spuneți, ca și când m-am descoperit pe mine, el fiind scriitorul care aș fi vrut să fiu eu însumi și în a cărui stea cred cum cred în icoane". Și de ce nu vă semnați în clar, ca proprietară a unor atât de bogate calități și semnificații, ci aproape abarcadabrant, Isidora, Muza, prim cititor și modest exeget? în fine, iată și scopul epistolei: "Mi-aș dori ca din cele trimise
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei, Christina, în altar, se reculege în fața tabloului pictat de Mirea ca în fața unei icoane, cealaltă ascunde portretul pictat de maestrul Simojo, pentru că îi dezvăluie nepermis de mult vitalitatea acum cenzurată sever. Ambele romane se deschid ca desfășurare a acțiunii toamna: un septembrie ca un miez de vară la conacul din câmpia dunăreană, întâlnirea întâmplătoare
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
naturalețe. Un cunoscut poem arghezian e, pur și simplu, dat peste cap. Cu bună credință, n-am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate: "Bătrânul Feofan/ care după ce pictase/ treizecișidouă de biserici/ și își împodobise pereții casei cu icoane/ajuns, din cauza/ unei neînțelegeri cu sfinții la Mititica,/ învățase cu atâta osârdie/ arta de a descuia fără zgomot orice ușă,/ încât devenise, am putea spune, un expert în domeniu,/ putând deschide aproape/ fără nici un efort/ și lacăte vechi de priponit
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
dată un Cuvânt înainte... Mai întâi s-a bu-cu-rat că am putut finaliza întreaga lucrare, după care am avut privilegiul câtorva întâlniri. La penultima în-tâl-nire am stat mai mult de vorbă decât de obicei, pornind de la frumoasa sa colecție de icoane și plimbându-ne cu conversația, din nou, din Orientul arab creștin până la soarta cercetării românești de acum, dar și din timpul neprielnic al trecutului regim, cercetare care socotea că, în multe domenii, nu este lipsită de valoare. Și, într-a-de-văr, în
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
profesiune făcută cu iubire. Este un stil arhitectural care a constituit elemente fundamentale pentru identitatea individului și cea națională. Între 1872 și 1875, prin asanarea unei bălți pe care o făcea Bucureștioara, apărea o grădină "de piață publică numită maidanul Icoanei", astăzi, Grădina Icoanei. Așa cum s-a observat cercetînd arhivele, proiectul Grădinii Ioanid a fost gîndit împreună cu cartierul de vile din jurul său. În planul de parcelare din 1909 se poate vedea și desenul parcului, execuția sa făcîndu-se în același timp cu
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
iubire. Este un stil arhitectural care a constituit elemente fundamentale pentru identitatea individului și cea națională. Între 1872 și 1875, prin asanarea unei bălți pe care o făcea Bucureștioara, apărea o grădină "de piață publică numită maidanul Icoanei", astăzi, Grădina Icoanei. Așa cum s-a observat cercetînd arhivele, proiectul Grădinii Ioanid a fost gîndit împreună cu cartierul de vile din jurul său. În planul de parcelare din 1909 se poate vedea și desenul parcului, execuția sa făcîndu-se în același timp cu construcția vilelor. Parcul
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală. S-au plantat: salcîmi, frasin pletos, ulmi, arțari, stejari, castani, oțetari, forstiția, liliac. Pe o rază scurtă față de vilele și Parcul Ioanid, amănunțit studiate în această lucrare, există Grădina Icoanei, amenajată în 1873 și, în vecinătate, Biserica Anglicană, construită între anii 1916 și 1920. Primăria Bucureștiului, care îl avea, atunci, ca primar pe Barbu Delavrancea, printr-un act de donațiune datat 2 decembrie 1900, oferă terenul în mod gratuit Excelenței sale
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
donațiune datat 2 decembrie 1900, oferă terenul în mod gratuit Excelenței sale John Gordon Kennedy, trimis extraordinar și plenipotențiar al M.S. Regelui Marii Britanii, Imperator al Indiilor, ca să se poată construi o Capelă Anglicană pentru colonia engleză din capitală. Vizazi de Biserica Icoanei - ce deținea, ca și azi, se spune, o icoană făcătoare de minuni care a atras mulți constructori de case aici - pe terenul Generalului I.Odobescu, tatăl lui Al.Odobescu, arhitectul Ion Mincu construiește în 1890 Școala Centrală de Fete, una
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
gratuit Excelenței sale John Gordon Kennedy, trimis extraordinar și plenipotențiar al M.S. Regelui Marii Britanii, Imperator al Indiilor, ca să se poată construi o Capelă Anglicană pentru colonia engleză din capitală. Vizazi de Biserica Icoanei - ce deținea, ca și azi, se spune, o icoană făcătoare de minuni care a atras mulți constructori de case aici - pe terenul Generalului I.Odobescu, tatăl lui Al.Odobescu, arhitectul Ion Mincu construiește în 1890 Școala Centrală de Fete, una dintre cele mai superbe arhitecturi în stil național. Desenul
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
soții în casa părintească. Sînt locuri despre care au rămas, lungi și vechi, poveștile, ca într-un joc de-a Cine mai știe pe unde erau? Bucureștioara, un afluent al Dîmboviței, al cărei mers, dintr-un lac de pe lînga Grădina Icoanei, Lacul de la Poșta Veche, pînă în dreptul Căii Văcărești, la locul de vărsare, e urmărit pe o hartă, reconstituită de N. Vătămanu. Cișmeaua Roșie, Cișmeaua din Boiangii, Tunul Meridian, care împușca amiaza exactă și pe care, în '48, l-a distrus
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin asemenea întraripări voios-melancolice ale fanteziei străbate
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
astfel că nu avem posibilitatea de a înregistra contrareacția la o asemenea reacție, contraatacul la un asemenea atac suburban. Le putem totuși aproxima. Dintre cei doi, prin toate chinurile iadului erotic trece Leonid Dimov, care își face din Lucia o icoană și e scuturat de friguri când aceasta nu pare întocmai. Lumina pe care o proiectează asupra ei nu este una realistă, ci lucitoare, amăgitoare ca o foiță de aur. E normal, atunci, ca ea să fie diminuată de aproape fiecare
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic, laur, oliv, monument, gintă, ferice), ci combinarea lor cu termeni autohtoni, aleși atent după originea lor evident latină (a ura, frumoase, țărmuri, verde, floare
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
timpului/ Ce zboară repede/ Peste noian,/ Derează-atomul/ Și către miile/ Adaoge-un an" (Imnul moldovenilor la anul nou). Altădată, octosilabul de aceeași origine apare format din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă/ A mînei lui Apele/ Ce figurezi aidoma/ Icoana feței mele!" (Alvir cătră a sa miniatură). Un vers ceva mai amplu, decasilabul - tipic poeziei italiene - ia în românește formă de dactili combinați cu trohei: "Cel dintîi cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Paris a unui revoluționar rus (etnic, polonez), L.A. Sawicki, care trăise experiența deportării în Siberia. Pasajul final al acestui articol - "Cel ce scrie aceste rînduri a avut prilejul de a cunoaște personal pe L.A. Sawicki și va păstra pentru totdeauna icoana luminoasă a acestui luptător credincios, care era prea bun pentru lumea asta." - îl indică, putem spune, fără nici o îndoială, pe C. Stere ca autor. Și la fel de elocvent, în sensul revelării identității autorului, este recursul în continuare la aprecierile unor somități
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
credincioși, foarte civili, nimic sacru, burghezi îmbrăcați fiecare de capul lui, - un grec are șapca trasă pe ochi, șmecherește. în dreapta mitropolitului, cu un potcap grecesc pe cap camilafcă - Elefteriade îmi atrage atenția, în scrisoare, că băiețelul cu ceva ca o icoană în brațe este el, la opt ani - se zugrăvise acolo ca Velasquez, cu Meninele celebre. E un ulei de haz și de o expresie coloristică, rară... Pelerinul, tabloul suprarealist, are ceva din ce scrie criticul portughez Antonio Beata (1975): "Emoțiile
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
va putea observa cu ușurință că pictura lui Baba nu reînvie forme deja consacrate în istoria artei europene, ci încearcă - uneori chiar cu accente patetice - să resuscite cîmpul vizual și datele stilistice și morale care vin, mai degrabă, dinspre tradiția icoanei de tip bizantin. Excluzînd din orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil și amăgitor, artistul reface, în registru laic, întreaga autoritate a acelei imagini care consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
de tip bizantin. Excluzînd din orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil și amăgitor, artistul reface, în registru laic, întreaga autoritate a acelei imagini care consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
încorporează principii și nu sînt simple consecințe ale unor juxtapuneri tonale generatoare de aparențe. în concluzie, autoritatea picturii lui Corneliu Baba și puternicele ei ecouri spirituale vin din straturile adînci ale unui subconștient exersat la modelul moral și expresiv al icoanei și întîlnesc nevoia noastră eternă, explicită sau doar în stare latentă, de a ne regăsi în perimetrul unui sistem, fie el și imaginar, care să ne ofere garanția duratei. Iar Corneliu Baba și școala pe care el a creat-o
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile teroase
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe Occidentale, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
ascultam cu ai mei în neștire, dansam la chefuri pe muzica lor sau a Phoenix-ului. Istoria unui fenomen, a unui curent fantastic am aflat-o, însă, de la Florian Pittiș, din spectacolele puse la cale de el la sala Grădina Icoanei. Acolo, umăr la umăr, sute de tineri și nu numai, ne simțeam solidari, visători și puternici. Ascultam versurile lui Walt Whitman, ne umpleam pînă la refuz de prezența actorilor mari invitați de el pe scenă și care apăreau cumva neconvențional
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu circulă tulburător prin amintirile mele. Povestea merge mai departe.
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
nu se cuprinde numai în iluzia de argint a Balcicului și în pitorescul tătaro-turcesc al unei biete rase pe care astăzi o ia vântul, am ajuns să prețuiesc, firește nu năvala de trivialitate și de dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor care isprăvesc în brumă ușoară, farmecul luminilor din fund, care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-și vrăjesc prin
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]