9,802 matches
-
putea și nu pot să concep viața fără un copil." Persoanele își construiesc imaginea de sine în contextul interacțiunii sociale, a sistemului familial, a valorilor personale, culturale, religioase etc. Infertilitatea este văzută ca un "defect" care contravine imaginii de sine ideale și care conduce la autostigmatizare exprimată în sentimente de lipsă a propriei valori, de inutilitate, de vinovăție. Nu avem rost fără copii", declară adeseori persoanele infertile. "Asta este menirea noastră pe pământ, să creștem un copil...menirea mea care este
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
naștere la revoluții, sau la suprimarea directă a celor ce vin cu inovații. Lăsând la o parte miile de cazuri pe care ni le amintește istoria și trecând la chestiunea în discuție, vom aminti că, creștinismul, care este cea mai ideală și perfectă religie în principii, înaintează cu pași de melc și această numai în cauza bisericei, care este depozitara adevărurilor sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Apostolilor verbal să fie scrisă. În scopul acesta apărură, una după alta, cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care cuprind minunile săvârșite de Mântuitorul, sfaturi, parabole și învățături pentru popor și Apostoli, cum și o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină bine fixată și cu tradiții milenare, pe când păgânii politeiști și idolatri aduceau cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păgânii politeiști și idolatri aduceau cu ei obscurantismul și o filozofie aparte, ce corespundea vremii și mentalității de pe atunci. Sarcina Apostolilor deci legatari ai Noului Așezământ 217 era nespus de mare. Pe deoparte, ei înșiși nu discernuseră bine noua și ideala doctrină a Mântuitorului; pe de alta, adepții, recrutați dintre toate neamurile, cu felurite credințe, cereau forme concrete de viețuire, ei neputându-se ridica spre cele transcedentale. Ce-au făcut Apostolii atunci? Au lăsat multă vreme, pe acești adepți, să-și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bucurie: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, III, 4 1936, p. 1) "Veniți de primiți lumină" E noaptea sfântă a Învierii Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți de primiți lumină!" Așa se vestește creștinilor Învierea Aceluia care ne-a spus: "Eu sunt calea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ales urarea oamenilor necăjiți, cari cu trecerea fiecărei zile așteaptă îmblânzirea soartei lor și realizarea diverselor dorințe pământești. Reprezentanții diferitelor confesiuni și religii trimit în această zi credincioșilor lor, "pastorale" și "enciclici" cu sfaturi și îndemnuri spre o viață mai ideală, în care să troneze pacea, iubirea de oameni și practicarea celor mai nobile virtuți. Conducătorii de popoare și diplomații fac schimb de telegrame în care-și urează reciproc fericirea și izbânda popoarelor lor, iar cei ce nu au unde să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși a cărții este punerea în operă a unei cunoașteri a conștiinței, ea constând, pe de o parte, în perceperea cuvintelor, adică în intuirea sensibilă a semnelor trasate pe hârtie, și, pe de altă parte, în pătrunderea intelectuală a semnificațiilor ideale pe care le poartă cuvintele, semnificații care alcătuiesc împreună sensul cărții, cu alte cuvinte cunoașterea științifică inclusă în ea. Cunoașterea care a făcut posibilă mișcarea mâinilor și cea a ochilor, ridicarea, urcarea treptelor, băutul și mâncatul, odihna în sine, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
permite să asimileze cunoașterea științifică ce este conținută în carte el nu își mișcă mâinile sau ochii și nu își concentrează cugetul în virtutea unei astfel de cunoașteri. Cunoașterea științifică este abstractă, este intuirea intelectuală a unui anumit număr de semnificații ideale. Însă actul de a-și mișca mâinile nu are nimic abstract. Cunoașterea științifică este obiectivă, întâi de toate în sensul că este cunoașterea unei obiectivități, care la rândul ei nu este percepută decât în virtutea faptului că se găsește în acea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
absolut sigură a vieții se întemeiază cunoașterea trupului, adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
abstractizarea care definește lumea științifică ca atare drept una care scoate din joc în ființa naturii calitățile sensibile și predicatele afective care îi aparțin a priori pentru a nu reține din aceasta decât formele susceptibile a se preta unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei cunoașteri ideale nu se continuă în mod legitim decât atâta vreme cât rămâne conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
hiperdezvoltare a cunoașterii științifice care să meargă mână-n mână cu o atrofie a culturii, cu regresul său în anumite domenii sau în toate domeniile deodată și, la capătul acestui proces, nimicirea sa. Or o atare imagine nu este nici ideală, nici abstractă, este cea a lumii în care trăim, o lume în care tocmai a apărut un nou tip de barbarie, mai grav decât toate cele care l-au precedat și din cauza căruia omul riscă într-adevăr astăzi să moară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
posibile, ea o definește de asemenea pe cea a artei: "Prin sensibilitate și doar prin ea reușim să ajungem la adevăr în artă", declară Kandisky. Astfel, faimoasele legi ale frumosului, fiind cele ale sensibilității, nu au decât aparența legilor matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă, aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții și echilibre care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu au decât aparența legilor matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă, aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții și echilibre care se manifestă în interiorul sensibilității, găsindu-și în ea și în legile ei posibilitatea, exigențele cărora le răspund, rațiunea lor ultimă. Iată de ce, cum afirmă tot Kandisky, "echilibrele și proporțiile nu se găsesc în afara artistului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unica lume care există și care este cea a vieții, este posibilă o atitudine față de ea prin care, scoțând din joc calitățile sensibile și respingând orice interes pentru ele, se introduc în ea schimbări ce-și găsesc premisele în determinările ideale ale științei și numai în ele. Ne aflăm astfel în prezența efectelor produse într-o lume care este în mod necesar cea a sensibilității când nu se mai ține cont de sensibilitatea însăși. Aceasta nu dispare. Elementele sensibile subzistă ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce plutește undeva în fața noastră, într-un spațiu inteligibil: ea nu este astfel decât din punctul de vedere al teoriei. În calitate de praxis ce se auto-afectează pe sine, ea se determină și se individualizează în această auto-afectare și prin ea. Deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acesteia, și aceasta deoarece acțiunea nu este în sine nimic obiectiv, și nici nu ar putea fi. O astfel de cunoaștere a devenit, tocmai, cunoașterea unei obiectivități, adică a unui proces natural redus de altfel de către știință la parametrii săi ideali abstracți, la determinările fizico-matematice ale lumii științei galileene. Acțiunea și cunoașterea identificată ca fiind cea a științei cad de acum una în afara celeilalte, cea dintâi nemaifiind decât un soi de curiozitate empirică, "acțiunea" prin care savantul își mișcă globii oculari
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să se autoregleze și să se autocontroleze el însuși, devenind propriu-zis un sistem, reflexie fidelă a sistemului teoretic al cărui "realizare" este. Însă acest mod de abordare nu este chiar cel mai potrivit. Nu se pleacă niciodată de la un model ideal căruia i se caută o aplicație "practică". Modelul nu este decât teoria unei realități, punerea în evidență a reglementărilor cărora li se supune aceasta, iar această realitate, așa cum am lăsat să se înțeleagă, este în același timp cea a naturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științifice sunt vii și constituie astfel experiențe într-un sens originar, ele se actualizează în mod necesar sub forma unor modalități determinate, ele sunt ceea ce sunt, fiecare cu propria-i tonalitate, în deosebirea față de toate celelalte. Nu sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care ele sunt propria lor ființă-practică adusă în această practică și de către ea la nivelul său de realizare cel mai înalt posibil, la înfăptuirea sa și la sporirea sa, atunci știința, percepută nu doar în mod restrictiv drept câmpul obiectivităților ideale, ci pornind de la prestațiile transcendentale care le produc și care nu sunt ele însele decât actualizarea anumitor potențialități fenomenologice originare ale subiectivității absolute, știința astfel înțeleasă în deplina sa concretizare nu este altceva decât o formă de cultură. De la cultură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această capacitate este, și ea, cuprinsă în istoria unui progres
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spunem noi căci pe ea nu o interesează câtuși de puțin. Scoaterea din joc a vieții capătă din acest moment două semnificații diferite. Una, șubredă, rezultă din recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la conținutul său obiectiv tematic, ne aruncăm privirea asupra celui care i se dedică sau, mai bine spus, care o face, adică savantul. Degeaba trăiește acesta din urmă într-o intentio științifică, degeaba se consacră în mod exclusiv obiectivităților sale ideale, regulilor și legilor lor asta nu înseamnă că el există mai puțin ca om, în interiorul acestei lumi-a-vieții de care face abstracție în teoriile sale: acolo locuiește el și își vede de ocupațiile sale, acolo își ia mesele și își petrece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]