1,242 matches
-
și să asigure un climat de relaxare, voie-bună și armonie. Totul este gândit, calculat, riguros pus la punct, dovadă certă a faptului că o lume condusă de femei poate fi mai bună, în sensul acesta Giovanni Boccaccio rămânând un mare idealist. Spiritul practic devine tot o ilustrare a unei educații primite în familie, deprinderile organizatorice se învață. Tinerele sunt însoțite de servitori cărora știu să le ordone, căci una dintre virtuțile unei femei medievale este și aceea de a oferi un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înfățișează cu atâta convingere motivele pentru care Ianuarie dorește să se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Talbot Donaldson, op. cit., p. 62. 970 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 98. 971 Ibidem, p. 99. 972 Ibidem, p. 100. 973 Robert O. Payne, op. cit., p. 23. (trad. n.) 262 nimic în comun cu tânărul pasional și idealist pe care îl cunoscusem anterior, în cele cinci cărți precedente. 974 Abia acum el devine mult mai obiectiv, analizează cu luciditatea tot ceea ce s-a întâmplat. Troilus poate fi un erou sau un naiv, cu toate acestea cel mai complex
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
el. În toate împrejurările vieții, Eminescu plutea deasupra vulgarității. E nu numai poet, dar cel mai mare gânditor politic al nostru. Scrierile lui cuprind un sistem de cugetare ce trebuie studiat. Era un luptător național, dar în același timp un idealist, în înțeles filosofic. Lumea nu e o realitate, ci ne apare așa cum o vedem prin simțurile noastre. Eminescu nu era un pesimist. Personalitatea lui s-a țesut în jurul filosofiei lui Kant, Schopenhauer și a celei indice. Este eronată părerea că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul moral hedonismului. Pentru idealist cu adevărat reale sunt doar binele, adevărul, frumusețea pură și echitatea. Încorporările exemplare ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vorbim despre ceea ce simțim exprimările noastre „descriu“ ceea ce simțim. Căci cu privire la ceea ce simțim nu putem avea îndoieli. Gramatica expresiilor care exclud îndoiala, cum sunt expresiile despre experiențele subiective, reprezintă cel mai clar indiciu că aceste expresii nu comunică cunoaștere. „Întrebarea idealistului ar suna cam așa: «Cu ce drept nu mă îndoiesc eu de existența mâinilor mele?» (Și la aceasta răspunsul nu poate fi: «Știu că ele există.») Cine întreabă însă astfel trece cu vederea că îndoiala cu privire la existență funcționează numai într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
energetice pozitive sau negative: • cartezian: braț stâng dominant, deget mare drept dominant, ureche stângă la telefon; • challenger: braț drept dominant, deget mare drept dominant, ureche dreaptă la telefon; • creativ: braț drept dominant, deget mare stâng dominant, ureche stângă la telefon; • idealist: braț stâng dominant, deget mare stâng dominant, ureche dreaptă la telefon; • narcisic: braț drept dominant, deget mare dominant, ureche stângă la telefon; • relațional: braț stâng dominant, deget mare drept dominant, ureche dreaptă la telefon; • senzitiv: braț stâng dominant, deget mare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din Bruxelles, la Facultatea de Drept, deși era mai degrabă interesat de filosofie și litere 65. De la Bruxelles, Florian Becescu a continuat să colaboreze cu jurnalul bucureștean "Cronică", unde semna cu numele său, dar și cu preudonime precum "Fantasio" ori "Idealist"66. Credem, de asemenea, ca și în spatele "autorilor" de cronici teatrale, politice ori de viață universitară din capitală Belgiei ce vedeau lumină tiparului în "Cronică" primei părți a anului 1904, precum "Floréal", "Prometeu", "Zenit", "Fortunie", tot Florian Becescu se ascundea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
qui, comme beaucoup de șes collègues, me semble plus léger que méchant, mais je trouve aussi que la somme qu'il demande est un peu forțe 75. Așadar, Ministrul României la Bruxelles era dezamăgit, căci se înșelase crezând că poetul idealist și talentat ce-i prezentase cu entuziast proiecte generoase, ar fi fost un june serios și dedicat. Mavrodi a cerut poliției belgine să-l informeze asupra modului de viață al tânărului Becescu; aceasta îi transmitea pe 18 iulie 1904 un
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de extremă-dreapta din Europa. De aceea, printre cei care au postat anunțul se numără și colegii politici. Un martor și reputat cunoscător al epocii războiului (Struye, 2002) semnalează că în legiune existau și aventurieri, dar și "o însemnată proporție de idealiști convinși, care și-au sacrificat viața pentru o cauză pe care o identificau cu cea a civilizației creștine". Această mărturie asupra contextului epocii clarifică destul de bine valorile subînțelese (idealul cruciadei antibolșevice), ca și pe cele exprimate în anunț (fidelitatea, camaraderia
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
social central Încă din Evul Mediu, când universitățile au ridicat disputationes la nivel de artă, dezbaterile de idei au intrat în cultura noastră și prosperă, au mai mult sau mai puțin succes, în funcție de starea libertăților. Să nu fim totuși prea idealiști. Participanții nu intră în discuții pentru că ar căuta adevărul sau soluția unei probleme, departe de ei această intenție. Aceștia iau cuvântul sau scriu deoarece sunt convinși de adevărul lor și vor să îl demonstreze interlocutorului sau să dovedească în fața opiniei
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de posesiune, sinistroza consecutivă unor procese pentru accidente de muncă sau invalidități de război, ipohondriacii revendicatori, cenestopați, erotomanii, geloșii pasionali. 2) Idealiștii pasionali Această grupă cuprinde indivizi înclinați în a adopta sau în a adera la o credință, sau sectă, care să se transforme în convingere, dominând gândirea și comportamentul lor. Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o credință, sau sectă, care să se transforme în convingere, dominând gândirea și comportamentul lor. Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intitulat „Generation 2001: A Survey of the First Graduating Class of the New Millenium”. Câteva dintre descoperirile studiului se referă la: 1) cinstea și integritatea sunt cele mai admirate calități ale unei persoane; și 2) faptul de a avea colegi idealiști și dedicați și de a-i ajuta pe alții se află în fruntea cerințelor solicitate la un loc de muncă. Ei cred că efectuarea unei munci voluntare este importantă, că efectuarea studiilor este prioritatea numărul unu și că vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
la Waltz este atât de nesemnificativ, încât poate fi ignorat (Wendt, 1999, pp. 98-102). Pentru a oferi o explicație completă a socializării statului, sistemul internațional trebuie să fie înțeles în termeni holiști (structura afectează și proprietățile, nu doar comportamentul) și idealiști (structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme că descrierea neorealistă a sistemului internațional funcționează prin auto-reglementare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze pentru o literatură care să dea acesteia conținut pozitiv, înfățișând existența „așa cum e”, neidealizată, „într-un spirit de obiectivitate”. Termenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul moral hedonismului. Pentru idealist cu adevărat reale sunt doar binele, adevărul, frumusețea 22 GÂNDITORUL SINGURATIC pură și echitatea. Încorporările exemplare ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbim despre ceea ce simțim exprimările noastre „descriu“ ceea ce simțim. Căci cu privire la ceea ce simțim nu putem avea îndoieli. Gramatica expresiilor care exclud îndoiala, cum sunt expresiile despre experiențele subiective, reprezintă cel mai clar indiciu că aceste expresii nu comunică cunoaștere. „Întrebarea idealistului ar suna cam așa: «Cu ce drept nu mă îndoiesc eu de existența mâinilor mele?» (Și la aceasta răspunsul nu poate fi: «Știu că ele există.») Cine întreabă însă astfel trece cu vederea că îndoiala cu privire la existență funcționează numai într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pretext dramatic pentru meditațiune” intitulat Piele de cerb (1937) și tragedia Oglinda fermecată sau Divina recreațiune (1944). Cea mai importantă piesă este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își exercită voința de a împăca utopic idei mai vechi cu altele noi și chiar reușește în oarecare măsură. Eroul își caută, în același timp, echilibrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
bun-simț pentru comunitate, ascultând de preot și de primar. Acolo e cheia votului, și în fața neprihănirii lor, a celor din România profundă, eu îmi scot pălăria. 14 decembrie 2009 În urmă cu exact douăzeci de ani, câțiva concetățeni de ispravă, idealiști, exasperați și îndrăzneți până la ignorarea instinctului de conservare, au încercat să-i scotă pe ieșeni în stradă pentru a protesta împotriva regimului dictatorial comunist instaurat de familia Ceaușescu și de camarila lor. Au încercat în van și asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a reușit să mobilizeze simțul civic al unui oraș obișnuit, ca, și la 1848, să dea molcom tonul revoltei pe care să o desăvârșească valahii. Ce nu trebuie uitat, totuși, e faptul că dacă nu se schimba regimul, cei câțiva idealiști care fuseseră întemnițați rapid în beciurile din strada Triumfului ar fi fost amintiți și azi doar în șoaptă, la parastasul de douăzeci de ani. 29 decembrie 2009 Ne agresează și ne sufocă cu stridența și proasta lor creștere. Cu gălăgia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]