13,415 matches
-
în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare în raport cu ansamblul. De cele mai multe ori, Ghica iese cu abilitate din capcana în care singur s-a băgat, adică din discursul soporific despre politică și despre progres: la el, literatura pîndește întotdeauna după colț, sub cele mai neașteptate forme
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Cum pe bună dreptate remarcă Vladimir Tismăneanu în prefața cărții, "în cultura românească a ultimelor cinci decenii, Monica Lovinescu a fost cea mai rafinată cunoscătoare, exegetă, analistă a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea și demistificarea pretențiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adîncime, infra-raționale, dintre comunismul românesc (și nu numai) și variile încarnări ale fascismului. Cînd regimul comunist a îmbrățișat temele, fantasmele și obsesiile extremei drepte interbelice, făcîndu-le ale sale, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
pe baza prevederilor stabilite pentru ministere și celelalte organe centrale. ... (6) Unele prevederi cu caracter specific organizațiilor cooperatiste sînt cuprinse în anexa nr. VIII. ... Articolul 190 (1) Drepturile membrilor uniunilor de creație, ca și ale celorlalți creatori, decurg din valoarea ideologică, artistică, științifică și socială a operelor lor, determinată de gradul în care acestea răspund cerințelor spirituale și necesităților dezvoltării societății, precum și de calitatea și cantitatea muncii de creație pe care o încorporează. ... (2) Autorii acestor opere beneficiază de drepturile morale
LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106403_a_107732]
-
preș mizeria. Asta este deranjant. extremiștii care vor să-și ascundă faptele de ochii lumii au câștig în fața informației. Asta pe o rețea socială fondată de un tip ai cărui coreligionari au fost măcelăriți în lagăre de concentrare de către amici ideologici ai celor care au cerut și obținut îndepărtarea imaginii. Dar nu este nimic. ele există pe site și vor continua să fie preluate. Nu se rezumă totul la Facebook”, a scris jurnalistul.
Copii care salută legionar, la mitingul împotriva pașapoartelor biometrice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79879_a_81204]
-
propagaseră înainte cu un deceniu realismul socialist, iar acum pledau pentru o critică debarasată de ideologie, pentru adevărata critică. Pozițiile acestor reconvertiți la adevărata literatură, la adevărata critică literară se întâlneau cu ale tinerilor care, dezinhibați, profitau de condițiile dezghețului ideologic, după ce unii dintre acești tineri, la început de tot, simțiseră și ei ceva din răsuflarea sterilizantă a înghețului. Și unii și ceilalți doreau ca "înviorarea generală" să nu se stingă, să dureze. Astfel se face că, la mijlocul deceniului șapte al
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
public, în presa franceză, schimbarea politicii culturale de la București. După câteva luni de interregn, este numit director George Ivașcu, dislocat pentru această mișcare de la Contemporanul, revista pe care o condusese din 1957. Sunt iar vremuri grele, de îngheț, de înăsprire ideologică, de amestec din ce în ce mai brutal, terorist, al forurilor administrative și de partid în felul cum era concepută revista. Sumarele, macheta, toate textele erau controlate cu strictețe și a fost nevoie de suplețea, de inteligența de tactul lui George Ivașcu și, desigur
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
publice, întâlnirea acestor două niveluri. Fiindcă Alexandru Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu cititorul. Nu înțeleg, ca să dau un singur exemplu, de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale care-i stă atât de la
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale care-i stă atât de la îndemână: "Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rând clișeele ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e -, poate ar fi bine să ne gândim că nici stânga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tâmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei Ťdin stângať sunt, moral și intelectual, niște
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
să bag mâna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari." (pag. 84) Chiar li se inventează, mă întreb, asemenea dosare informative celor care, dintr-o perspectivă strict ideologică - pentru că în acești termeni e ridicată, aici, problema - se apropie de stânga ? Am, ca perfect outsider, dubii. Ceea ce condamnă Alexandru Matei, schimbând, abil, macazul din mers, ține de inteligența polemicii politice, nicidecum de agenda bibliografică a aceleia ideatice. Când în
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
un apel pentru realizarea unei "istorii politice" a literaturii române. Citez: Ne propunem, așadar, prin acest proiect, să readucem în cercetarea noastră literară fundalul politic și de mentalitate al istoriei, să înțelegem modul în care se articulează ideile estetice, filozofice, ideologice și politice dintr-o anumită perioadă într-o integralitate eterogenă, suplă, dialogală - uneori chiar conflictuală - pentru a se decanta apoi în expresia estetică a unei opere durabile...1 Este evident că autorii aveau în vedere de fapt condițiile obligatorii ce
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
pe care l-am citat prin abordarea în primul rînd a literaturii "vechi", am ajuns la concluzia că în acest domeniu cea mai mare preocupare pentru un istoric trebuie să fie evitarea "anacronismelor". Fiindcă aceste componente menționate - ideile estetice, filozofice, ideologice și politice - nu numai că se schimbă, uneori radical, de-a lungul vremii, dar de fiecare dată se și combină în cantități diferite. Și tocmai acest "dozaj" dă specificitatea epocii respective. Prin urmare o istorie a literaturii nu poate ignora
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
atîta grindină de informații. Tismăneanu nu obosește și nu se satură. Nu știu cînd doarme, cînd se odihnește și dacă are clipe de dezgust existențial, sau dacă i s-a întîmplat de pildă să simtă cît de deșartă e lupta ideologică pe baricadele presei contemporane. Pare genul de intelectual căruia impulsul inițial cu care s-a lansat pe or-bita politologiei îi asigură o mișcare perpetuă, scutită de întreruperi, timpi morți sau răzgîndiri. Judecat sub unghiul pasiunii care îi alimentază preocupările, Tismăneanu
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
de întreruperi, timpi morți sau răzgîndiri. Judecat sub unghiul pasiunii care îi alimentază preocupările, Tismăneanu este o enigmă: nu voi putea pricepe niciodată cum cineva se poate îndrăgosti de o disciplină atît de fluctuantă, de aridă și de supusă ingerințelor ideologice precum politologia. Și totuși Tismăneanu e îndrăgostit de ea. Numai așa îmi pot explica cum poate continua să alerge pe o pistă intelectuală din cauza căreia, în ultimii doi ani, ființa lui a fost ruptă, bucată cu bucată, în cursul atacurilor
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
care politologul trebuie să le fi încercat de-a lungul timpului. Dar important nu este să vezi cum Cornel Nistorescu, Paul Goma, Michael Shafir ori Ion Bogdan Lefter, din aliați doctrinari și amici mondeni, i-au devenit între timp inamici ideologici sau detractori publici, important e altceva: senzația de deșertăciune pe care o capeți măsu-rînd proporțiile fenomenului, dar o senzație care depășește volumul de față, și chiar și pe autorul lui. Căci e vorba de cît de mișcătoare și neașezată e
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
resurse multiple, dând locul cuvenit cofinanțărilor, donațiilor și unei fundații care să cumuleze resurse în serviciul culturii. Strategia veche a avantajat, prin implicație, puncte de vedere și persoane dintr-o parte a spectrului. În cultură, nu dă rezultate durabile monologul ideologic. Am arătat că un pluralism sănătos al abordărilor, sincronizat cu secolul actual, este viziunea ce permite efervescenta culturii. Aducând schimbări de felul celor amintite, am stârnit nu doar sprijinul multor oameni, ci și reacția altora. Mai ales atunci când sectarismul a
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
fără fond. Nu mai puțin analogia se bazează pe temperament, scepticism și luciditate extremă. Pentru a nu mai vorbi de ceea ce va constitui peste puțin timp structura junimismului: conștiința literară, temeinicia principiilor, clasicismul (fără a se închide inspirației romantice), rezerva ideologică, disocierea valorilor, nevoia de autenticitate, ironia. Și pentru că acest spirit critic negruzzian se află în faza de pionierat, nu-i lipsesc inevitabilele deviațiuni, ticuri și reminiscențe ale momentului respectiv, care, fiind destule, nu intră decât parțial în atenția acestor însemnări
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
de un temperament melancolic arzînd la flacără mică: o tristețe iremediabilă acoperă totul, împrumutînd acea tentă a resemnării pe care o încerci de obicei în fața unei lumi despre care știi că este irepetabilă: o lume fermecătoare și bizară, în ciuda etuvei ideologice în care era prinsă. Atras de meleaguri orientale, îndrăgostit de pitorescul venetic al orașelor din Dobrogea (Tulcea și Constanța) și de tihna satelor de cîmpie, împărțin-du-se fără efort între lumea clerului și cea laică a intelectualității bucureștene, autorul suferă de
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
îți pierzi jumătate din autoritatea morală pe care ai cîștigat-o descriind subterfugiile la care se pretează prelații Bisericii în încercarea de a respinge darwinismul. Cum Dumnezeu un savant atît de fin a putut fi adus în asemenea hal de timorare ideologică? Să te lupți cu adepții lui Hristos și ai Bisericii, și apoi să te ploconești în fața unor mofturi de fuste virilizate e semn că o năucitoare propagandă poate intimida pînă și pe geniile cele mai verticale. Contemplînd piruetele justificatoare ale
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
genetice care se dovedesc utile adaptării și reproducerii, ori regula aceasta e valabilă în toate cazurile cu excepția omului, caz în care valabilitatea darwinismului cade. Dawkins lasă problema deschisă, preferînd tăcerea în locul unor nedemne declarații de circumstanță. Oricum, impresia de presiune ideologică exercitată asupra lui e evidentă: darwinismul e bun cîtă vreme compromite creștinismul, dar încetează să mai fie bun cînd se dovedește contrar egalitarismului democratic, feminismului și homosexualismului. În concluzie o carte de mare rafinament și de subtile nuanțe teoretice, pe
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
Răutu aparține familiei dogmaticilor de tristă memorie a Estului Europei comunizate, precum Jozsef Revai la Budapesta, Jakub Berman la Varșovia, V. Kopecky la Praga, Kurt Hager la Berlin. A fost maestrul de ceremonii al ritualului de partid săvîrșit în domeniul ideologic din România în aproape întregul răstimp al dictaturii comuniste. O dibăcie de "perfect acrobat" i-a asigurat o rară longevitate politică. Jurînd credință Kremlinului, a rămas, în pofida oportunismelor spectaculoase la care a recurs, un fidel al totalei lipse de scrupule
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
care nu s-a sfiit să vadă pretutindeni pulsiuni libidinale și obsesii altminteri inavuabile. Din scrupul științific, am parcurs multe texte ieșite din mantaua lui Freud și, înafara câtorva încercări de sistematizare - discutabile ca orice operațiune născută dintr-un parti-pris ideologic și terminologic - n-am remarcat un spor de cunoaștere. Fiecare psihanalist tinde să privilegieze, acordân-du-i un loc decisiv, domeniul în care s-a specializat. Melanie Klein, una din papesele al cărei nume, la simpla rostire, face să încremenească armata disciplinată
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
că receptarea este un proces subiectiv, variabil de la o epocă la alta, de la o generație la alta. Aproape un truism, nu? Literatura română e plină de discontinuități și rupturi, fără multe etape așezate cuminți, ci, în general, arse, din motive ideologice sau de sincronie - forme de recuperare a multor handicapuri, istorice sau structurale. Faptul că, după '90, s-a vorbit mult și pe tonalități diverse despre compromisurile intelectualilor n-a însemnat și micșorarea valorii estetice a operelor lor. E firesc totuși
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
de cercetare, cum ar fi cele strălucit reprezentate de Dumitru Caracostea, Mircea Vulcănescu, Ion Ionică, Anton Golopenția, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Petru Caraman, au fost frânte cu brutalitate, întreaga comunitate etnologică fiind supusă unui sistematic proces de intimidare și constrângere ideologică". Pe de altă parte, detenția n-a fost nici pentru autorul cărții doar temă de cercetare și de meditație, ci, de câteva ori, chiar tristă, nemijlocită și brutală realitate: "Arestat în mai multe rânduri (1988-1990), fiind învinuit - scrie el -, în
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
în stare de libertate, al uniunilor, transmitea un anumit mesaj către creația însăși, către fiecare membru în parte și chiar către publicul larg care se obișnuise deja să descifreze în această zonă începutul unor promisiuni. În condițiile unei asemenea decomprimări ideologice și ale unei reale și abrupte libertăți de manifestare, Uniunea Artiștilor Plastici și-a proclamat insurgent identitatea atît prin debarcarea pictorului de curte Viorel Mărginean din funcția de președinte, cît și prin ieșirea nițel țîfnoasă și ostentativă din schemele Ministerului
Uniunea Artiștilor Plastici, după cincisprezece ani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8130_a_9455]
-
simpatizant al lui Reagan și apoi al lui Bush (father & son) indică opțiunea pentru menținerea status-quo-ului. Convingerile religioase, infuzate și potențate de cultura înaltă într-o formulă a umanismului spiritual, îl disting imediat de stângiștii muticulturaliști, postmarxiști, a căror dominație ideologică s-a accentuat în lumea academică americană. Virgil Nemoianu nu caută așadar, în Franța, Anglia, Italia, Spania și în celelalte țări vizitate, bucuriile achizitive mult visate de cei din lagărul socialist. Deși se arată mereu atent la cazare și la
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]