1,191 matches
-
prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
părut cerșetorului o tragedie grozavă acoperind toate evenimentele politice. Frații Jderi și Izvorul-Alb au o intrigă ceva mai vie, timpul istoric fiind domnia lui Ștefan cel Mare. Cu toate acestea, interesul artistic e de altă natură. Suntem într-o eră idilică, de o fericire mitică, în care voievodul, ca un semizeu, călăuzește noroadele cu puteri în cer și pe pământ. Divanul său e un mic Olimp. Domnul umblă prin țară să împartă dreptate supușilor și e întîmpinat cu clapon cu vin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, de o barbarie ideală, pusă într-un decor sublim și aspru. Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității, idilicul lui Sadoveanu fiind în înțelesul cel mai larg asiatic (dar nu slav), revărsat într-o neturburată placiditate, într-o cantitate mută. EMIL GÎRLEANU Ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Brătescu-Voinești și I. Bassarabescu, proza lui Emil Gîrleanu (1878-1914) urmărește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Liviu Rebreanu. PROZA DOCUMENTARĂ Masivul dar superficialul roman al lui Eugen Goga, Cartea Facerii, reia la alt moment istoric ideea din Îndreptări de Duiliu Zamfirescu, opera memorialistică din lumea didactică a lui C. Kirițescu, interesantă, continuă nuvelistica cu suburbii idilice și patriarhale a lui Delavrancea, pe care o cultivă foarte pitoresc Sărmanul Klopștock, scriitor bizar, de o volubilitate grotescă. Lumea acestuia, așezată între marginea tabacilor și maidanul lui "sperie-pește", este alcătuită din Papazu al lui Lache paracliserul de la biserica Slobozia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de crizele de creștere valabile universal, cu orgoliul, cinismul artificial, sentimentalismul, susceptibilitatea, predispoziția idilică, nevoia imperioasă de a se afirma, absurditatea, ce sunt preludiul sedimentării caracterului. Eroul întîlnește un fost coleg de școală și fiindcă are hainele prea ponosite rupe ierburi, așa ca din întîmplare, și le risipește asupră-și. Întrebat de prieten asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de 7 mai 1935. Textul piesei aparținea memorialistei, iar muzică și coregrafia tânărului de 23 de ani, Sergiu Celibidache, care a și interpretat pentru prima dată stepul pe scena Naționalului ieșean{\cîte 93}. Am reconstituit mai sus o imagine oarecum idilica a tânărului „care avea să fie mai tarziu un genial și unic dirijor”. Dar cine a fost în copilărie și adolescență Sergiu Celibidache nu este simplu de reconstituit, mai ales când dispui de informații contradictorii și când specificul investigației este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
dimensiunea idealizantă a trecutului, cu poetizarea calităților țărănimii și cu supralicitarea virtuților neamului românesc. În acest sens, o notă caracteristică a publicisticii eminesciene o constituie împletirea componentei pozitiviste cu o dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult apuse și în resuscitarea modelelor istorice, prin evocarea figurilor lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii contemporane în rama idilică a trecutului istoric, jurnalistul operează o analiză contrastivă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult apuse și în resuscitarea modelelor istorice, prin evocarea figurilor lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii contemporane în rama idilică a trecutului istoric, jurnalistul operează o analiză contrastivă a condițiilor social-istorice ale țării, într-un permanent traseu trecut-prezent-viitor. "Aflându-se deplin în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața căruia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic eminescian, favorizând exprimarea opțiunilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele prezentului, convins fiind că "viitorul (...) e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului"409. În cadrul excursului jurnalistic, paseismul dobândește semnificațiile unui comentariu explicativ, euristic, de confirmare a valorilor naționale autentice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vechile fundamente ale societății pentru a-și adecva obiectivele la specificul acesteia. În concepția jurnalistului, istoria are valoare exemplară, iar politica devine agent al istoriei, implicând responsabilități majore. În acest context, "paseismul dobândește alt sens: dacă trecutul are și atribute idilice, Istoria se transformă în istorisire, izvorând din timpurile exemplare și scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414. În articole interesează doar caracterul exemplar al acestor istorisiri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
D'Elia se află pe urmele altor istorici, dar, mai ales, ale lui Boissier, care și el împărțise domnia lui Augustus în două: în prima parte, Augustus ar apărea plin de înțelegere, blândețe, clemență și bunătate, într-o societate aproape idilică, evocată cu plăcere de penița lui Boissier și, în parte, și de D'Elia; în a doua, în schimb, lumina începuturilor s-ar fi stins gradual pentru a face loc unei umbre din ce în ce mai accentuate, datorată opoziției care a apărut și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
luptele pentru succesiune: acestea puteau constitui o cauză ocazională și nu una autentică. Din aceleași considerente, noi credem că, în ultima perioadă a principatului, a avut loc o schimbare în raporturile dintre clasa conducătoare și Augustus. O societate augustană aproape idilică în prima parte a regimului său și sfâșiată de confruntări decisive în ultima parte, poate fi o iluzie istorică 466. În atitudinea lui Ovidiu cu privire la cele spuse mai sus, așa cum se reflectă în activitatea sa poetică nu există nici o deficiență
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Începutul zilei, cînd stejarii se Înalță cu fală, „se Îndreptează”, ridiclnd brațele spre cîmpiile cerului. Orizontul e dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul de natură lucrată, Însuflețită se Întărește prin aceste scene cîmpenești. Lirismul devine idilic și etnografic. Totuși idilismul, reproșat poetului În diverse chipuri, nu distonează cu atmosfera generală a Pastelurilor, pregătirea pentru sărbătorile naturii, unirea mistică dintre soare și pămînt, procesul fecundității, integrarea elementului uman (Într-un chip, e drept, decorativ!) În ritmurile cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este constituit din „a firii rușinare”, iar lagărul lui este sînul etc. În Cine-i Amoriul este indicat tot sinul ca cetățuia În care locuiește zeul. Curios, Conachi, care Își construiește poezia pe un imens suspin, se arătă Încrezător și idilic cînd vorbește În general despre muncile lui Eros. Coșmarul acestei idile se termină cînd iubirea este adusă pe un plan subiectiv. Poetul schimbă atunci foaia și pruncul cu arc devine simbolul unei mari, iremediabile nenorociri. Într-un poem meditativ ( CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apoi la țară, la Balomirești, unde speră să-l convingă și pe Bizu să vină. Lovinescu izbutește să reconstituie în câteva pagini foarte reușite imaginea vieții patriarhale și a conacelor boierești de odinioară, reflectată într-un dublu registru, realist și idilic, în funcție de predispozițiile psihice ale celor doi dezrădăcinați (Bizu și Mili). Când puterea iluziei e suverană, întoarcerea acasă va fi celebrată cu fast, ca o sărbătoare; când însă luciditatea meschină pune la îndoială puterea dorinței, a visului, revenirea la matcă dobândește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și contur", cu ochi frumoși și plângători, și înțelege în sfârșit de ce acceptase să se mărite cu Lică: pentru că, lipsită complet de vitalitate (ca și Bizu), nici nu așteptase pe altul. Dar cum obsesia fericirii în doi și a vieții idilice la conacul de la Rădeana, alături de un bărbat, nu-i dă pace ("nu distingea bărbatul, dar simțea nevoia de a-l ști lângă dânsa, de a trăi din viața lui"), Bârzulica se identifică în vis cu Luțica, "ce arunca pâine crapilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ore suplimentare. Voluntare și foarte bine plătite. Nu îndrăznesc să fac nici o comparație cu alte orașe mie mult mai cunoscute. și se mai întreabă unii, la noi, de ce Japonia a devenit a doua putere economică a lumii... 2. Obstacole Imagine idilică după unii, total ideală și utopică după alții, Europa trecută în revistă în linii foarte generale se confruntă, pas cu pas, în cultura română, cu o întreagă ideologie și mentalitate violent și radical ostile. Este chiar demn de observat că
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
revărsată În cărți. Nu e mai puțin important că Nicolae Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de alb-negru, amintit, mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Dar faptul că În Temelia partidul nu există ca o forță puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a mijlocașilor poate să ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stau În fața literaturii noastre (Ă). O altă problemă discutată a fost aceea a eroului pozitiv. Literatura noastră prezintă lipsuri În ceea ce privește oglindirea mai largă a vieții noastre noi, a eroilor vremii noastre (Ă). Consfătuirea a luat de asemenea atitudine Împotriva prezentării idilice a vieții, Împotriva așa-zisului «optimism oficial», de care literatura noastră mai suferă. (Ă) Lipsuri sunt și la Flacăra. Dacă Viața românească mai muncește cu tinerii, dacă răspunde la scrisorile lor și dezbate cu ei lucrările prezentate, la Flacăra materialul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
așa cum de pildă face Petru Dumitriu În prefața la Opere alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-zisului junimism al lui Creangă, ce distruge imaginea «idilicului» Creangă, se arată caracterul de clasă al humorului neîntrecutului povestitor. Nu tot aceeași combativitate manifestă ediția Opere alese Odobescu a lui Al. I. Ștefănescu, care face o bogată analiză, dar mai respectă oarecum ierarhia de valori moștenită de la istoriografia burgheză
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tineri poeți. Vom Încerca să exemplificăm aceste afirmații, analizând câteva slăbiciuni esențiale. Una dintre cele mai frecvente În aceste poezii este fuga de concret, plaga abstractizării: Pace de Petra Duțu (Ă). Pericolul retorismului, al schematismului duce adeseori spre o viziune idilică a realității, o privire „roză” asupra greutăților pe care le avem de Înfruntat. (Ă). Poetul Ștefan Tănase, pornind de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unitatea spre front, și o enigmatică nevastă unguroaică, plină de dorinți și patimi. Proză densă, pigmentată cu umor și dezvoltată în acolade narative - nu fără inserțiuni palpitante -, la hotarul dintre autobiografic și ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două etnii aflate prin forța împrejurărilor istorice în conflict. Autorul vrea să sugereze că forța primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică și, în genere, la substratul arhaic dă narațiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de țăranul care a creat doinele și Miorița). Aceasta se vede mai clar în unele poezii ale lor, în care cereau sânge și băutură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]