1,501 matches
-
își desemnează propriul candidat pentru alegerile prezidențiale, iar Emil Constantinescu refuză să candideze pentru un nou mandat. Ca o soluție de avarie este aruncat în luptă premierul tehnocrat Mugur Isărescu, susținut fără prea multă convingere de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la solicitările insistente ale lui Nicolae Manolescu, Gabriela Adameșteanu, Mihnea Berindei și ale membrilor GDS. Firește, acesta nu are nici o șansă, CDR rămâne în afara parlamentului, dar voturile obținute de el sunt suficiente pentru a-l scoate din cursă pe candidatul
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
cu fosta poliție politică din perioada comunistă, căruia, în mod cu totul surprinzător, îi cad victime trei personalități din tabăra puterii, Mircea Ionescu Quintus, Alexandru Paleologu, Dan-Amedeo Lăzărescu, dar nici un nume sonor de la PSD sau PRM. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca trăiesc avatarurile bolii și ale vârstei. În vreme ce popularitatea lor în țară atinge cote maxime (sunt decorați de președintele Constantinescu, omagiați cu prilejul zilelor de naștere, se deschid librării care le poartă numele, cărțile lor au parte de comentarii superlative), ies
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
și a disperării, a lașității și a gesturilor sublime, a solidarității umane și a trădării, a ideilor (bune, rele) care au marcat veacul și a celor care le-au susținut. O istorie a iubirii calme pentru un suflet pereche (Virgil Ierunca) și a unor prietenii (Eliade, Ionesco, Cioran, Mihnea Berindei, Liiceanu, Manolescu, Doina Jela, Vasile Popovici, Dana Diminescu) pentru care viața merită trăită. O lecție de demnitate umană și un mod de situare în istorie care ar trebui să-i pună
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
a luat dnei Lovinescu un interviu în septembrie 1993, cu ocazia vizitei la mănăstirile din Neamț), Adrian Alui Gheorghe (care reproduce și un fragment din dialogul purtat în aceeași împrejurare în fața publicului din Piatra Neamț de către dna Monica Lovinescu și dnii Ierunca și Liiceanu), Gh. Grigurcu, Alex. Ștefănescu, Mircea A. Diaconu, Luca Pițu, Ștefan Borbély, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu, Mihai Gălățanu, Mihaela Albu * În Paradigma nr. 3-4, multe și interesante comentarii despre Paul Celan, datorate dlor Marin Mincu, Andrei Corbea, Gheorghe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
și reprezentante ale avifaunei), precum și cuantumul sancțiunilor pecuniare prevăzut pentru fiecare dintre ele: dihorul comun - 20 de lei noi; hermelina - 20 de lei noi; veverița - 20 de lei noi; câinele enot - 50 de lei noi, nevăstuica - 50 de lei noi; ierunca - 50 de lei noi; jderul - 120 de lei noi; marmota - 200 de lei noi; râsul - 500 de lei; capra neagră - 2500 de lei noi; muflonul - 2 500 de lei noi. Menționăm că aceste despăgubiri vor fi plătite pentru fiecare exemplar
Agenda2005-37-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284179_a_285508]
-
arunca în prăpastie tocmai elementele culturale cele mai sănătoase și mai bine dezvoltate. Moartea Monicăi Lovinescu a repus cu acuitate problema testamentelor și-a moștenirilor. Am văzut o pleiadă de lăudători iviți din neant înălțând osanale conștiinței care, alături de Virgil Ierunca, a fost decenii în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile din testamentul Monicăi Lovinescu? Mă gândesc, desigur, la accentul
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
fost spartă, ne amintim, de Editura Albatros cu Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid. Au apărut apoi Jurnalul lui Mircea Zaciu (4 vol.), Jurnalul lui Victor Felea, jurnalele lui M.R. Paraschivescu, Mihai Beniuc, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, Amintirile lui Constantin Argetoianu, Jurnalul Alicei Voinescu (2 vol.), Însemnările zilnice ale Reginei Maria (10 volume, deocamdată) sau cele ale Regelui Carol al II-lea, cărți memorialistice care au captat până la confiscare atenția generală. Sau mai recente: Internaționala mea de
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
evoluție, care a transformat un om de calitate într-un... rinocer. Un rinocer care, am aflat de curând, s-a călugărit... poate ca să-și ispășească păcatele". Alte "deziluzii" ale lui Gelu Ionescu le prefigurează pe cele ale cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, mai puțin circumspect o vreme, mai generos cu autorii rămași "ostatici" în România comunistă, se pare că ajuns ulterior la concluzii similare: "Căci încă din țară constatasem calitatea de perfect Ťhopa miticăť a lui Marin Sorescu, bine și cu partidul
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
se grupase în jurul "Societății Academice Române", al cărei stîlp era Mircea Popescu împreună cu Bruno Manzone, fost director al Institutului de cultură italiană din București, prin anii '40. Cunoscîndu-i, am intrat prin ei în contact cu Parisul - Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - și am inceput colaborarea în presa exilului. Contrar a ceea ce se crede, exilul politic era puțin numeros. Marea majoritate a emigranților erau exilați economic, veniți în Occident pentru a trăi mai bine, păstrînd relații utile cu ambasadele și cu regimul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Simona Vasilache Am luat, dintr-un anticariat (și) de duminică, deschis amatorilor de promenadă, un volum de plimbări răbdătoare printre oameni și cărți: Subiect și predicat, de Virgil Ierunca. Ediție din '93, amintind de Humanitasul anilor de început, cu coperți simple și siglă verde. Scrierea unor texte vorbite, măcar în parte, la Europa Liberă. "Exorcizarea vremurilor adormite", frumoasa metaforă sub care așază Virgil Ierunca o și mai frumoasă nebunie
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
Subiect și predicat, de Virgil Ierunca. Ediție din '93, amintind de Humanitasul anilor de început, cu coperți simple și siglă verde. Scrierea unor texte vorbite, măcar în parte, la Europa Liberă. "Exorcizarea vremurilor adormite", frumoasa metaforă sub care așază Virgil Ierunca o și mai frumoasă nebunie, donquijotescul turnir cu uitarea, cu iertarea leneșă, cu inconștiența, se face în Trepte, Priviri, Exil. Între ele, părți ale unei elegii sub arme, și sub timp, nu mai puțin de temut decît ele, încap Prieteni
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
nu mai puțin de temut decît ele, încap Prieteni care au fost, savanți romantici în vremuri proaste, cărora nici moartea, măcar, nu le mănîncă din aură. Un morb al conștiinței nefericite, fanionul lui Fondane, purtat de-atîtea ori și de Virgil Ierunca, i-a atins pe toți de cîți e vorba în inventarul cu nume și fapte. Întîi, pe tinerii tinerei generații, cavaleri ai amăgirilor, aristocrați ai gusturilor bune și statornice. Cîte o frază, stoarsă de orice patetism și oprindu-și pentru
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
libertăți și/ istoria co-născătoare de oameni/ din oameni luînd, împrumutînd/ grăuntele pornirii către vis,/ un snop de revelații și păcate.../ Mulțime, vast deșert uman/ și omenesc.../ din ordine nu iese/ altă ordine." E suficient să citești cum își încheie Virgil Ierunca aceste cronici, sau epiloguri țintind nu marmura, ci memoria caldă, neîndoită, a unor oameni pentru care celălalt, ca părere și faptă, contează, ca să suferi de teama de-a termina nepotrivit. Simplă, ca o propoziție în care numele și verbul lui
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
se extragă, dintr-un fel de prea multă discreție. Gelu Ionescu e un om care-și refuză amăgirea (sînt aproape dureroase rîndurile în care spune că nu s-a aflat niciodată printre oamenii considerați excepționali de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, al căror redactor de emisiune a fost, că, dacă-ar fi rămas la Paris, probabil nu le-ar fi devenit prieten) pînă la a se ascunde de sine însuși, chiar în minunatele pagini de Răzlețe (despre lumea copilăriei și aventurile
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
în Elveția ca să-l sperie, să-i bage mințile-n cap, și scurgeri bine controlate de documente în "Săptămîna", al cărei patron, Eugen Barbu, a extras din hârtiile autorului anume acele fragmente în care îi turna la Securitate pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. Prins între două fronturi, condamnat de vechii săi torționari, ca și de prietenii care nu i-au putut ierta pactul cu Diavolul, cu numele terfelit și reputația distrusă, Ion Caraion a mai trăit doar câțiva ani. Ceea ce
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
de relevat. Să ne oprim doar la două. Un pamflet spiritual publică dl Șt. Aug. Doinaș sub titlul Țara Premiilor Nobel. Un amplu studiu consacră dl Gelu Ionescu volumelor de memorialistică Trecut-au anii... și La Apa Vavilonului de Virgil Ierunca și, respectiv, Monica Lovinescu. Cronicarul e bucuros de revenirea în publicistică a d-lui Gelu Ionescu, după o destul de lungă absență, și, încă, printr-un studiu întins pe șase pagini de revistă, chiar dacă nu poate lăsa neremarcată o anume înclinație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
singurul element care ne ridica un semn de întrebare, cu privire la informațiile publicate de noi, este oferit de d-na Mariana Sipos: e posibil că scrisoarea pe care ne-a comunicat-o dl Pelin să nu fie adresată d-lui Virgil Ierunca, așa cum a crezut autorul întregului material scos din arhivele fostei Securități, ci lui Virgil Vasiliu, cunoscut al lui Caraion de la începutul anilor '50, deținut politic și exilat parizian. E posibil, nu însă absolut cert. Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
anilor '50, deținut politic și exilat parizian. E posibil, nu însă absolut cert. Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului nu înseamnă că dispare cu totul ingratitudinea, pe care eu am constatat-o în prezentarea textelor, a lui Caraion față de dl Ierunca. Există, din nefericire, alte probe. Iar scrisoarea de ruptură adresată de dl Ierunca lui Caraion, reprodusa de noi, vine că o consecință a destule gesturi și cuvinte ale acestuia din urmă care dovedesc că a "uitat" cît sprijin moral și
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului nu înseamnă că dispare cu totul ingratitudinea, pe care eu am constatat-o în prezentarea textelor, a lui Caraion față de dl Ierunca. Există, din nefericire, alte probe. Iar scrisoarea de ruptură adresată de dl Ierunca lui Caraion, reprodusa de noi, vine că o consecință a destule gesturi și cuvinte ale acestuia din urmă care dovedesc că a "uitat" cît sprijin moral și material îi oferise prietenul său din Franța și că l-a împroșcat cu
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
de arestarea din 1946, când avea 42 de ani, ca membru al guvernului Antonescu, făcut răspunzător în solidaritate pentru dezastrul țării. ,Era cel mai extraordinar autor de proiecte" - afirmă despre el Constantin Noica. Prin condamnarea nedreaptă - era de părere Virgil Ierunca -, Mircea Vulcănescu a fost supus unui ,martiraj". Considerat a doua mare capacitate a generației sale, după Mircea Eliade, militantul pentru o ,nouă spiritualitate" se formează la confluența dintre două modele foarte diferite: Nae Ionescu și Dimitrie Gusti. Lasă mii de
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în rîndul acelor "opozanți" despre care Virgil Ierunca recunoaște că, "abia după decembrie ne-am putut da seama cît ne-au mîhnit și înainte". Aceștia doreau ca, fără a-și primejdui situația confortabilă din țară, ce impunea, evident, și bune raporturi cu autoritățile, "a se pune bine" și
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
ar fi dorit în paginile noastre anumite materiale cu teme literare. De pildă eseul memorabil al lui Mircea Martin, de acum o lună, intitulat Rezistența prin cultură, cel al lui Gelu Ionescu despre jurnalele Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca, sau prefața lui Sorin Antohi la versiunea românească a romanului Ravelstein de Saul Bellow, publicată în "22" două numere la rînd, 34 și 35. * Noua carte a laureatului Nobel -1976 (recenzată în "Rom.lit." încă de acum un an) a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
Adrian Popescu. Trecând la alt segment sensibil, exilul e, cel puțin aparent, suficient de bine reprezentat prin: Ștefan Baciu, Al. Busuioceanu, Ion Caraion, Nina Cassian, Matei Călinescu, E. M. Cioran, Al. Ciorănescu, Aron Cotruș, Mircea Eliade, Paul Goma, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, I. Negoițescu, Virgil Nemoianu, Lucian Raicu, Dumitru }epeneag. Și aici ar mai fi nume de adăugat (Al. Vona, de exemplu), dar să ne resemnăm că există o foarte bună Enciclopedie a exilului
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
cu tristețe, un sfârșit. Pentru Gabriel Liiceanu, casa care-l aduce, tot cvasi-miraculos, în cartierul copilăriei, de care refuzase, tot timpul, să se desprindă, e în chip necesar legată de oameni. De prieteni, de marii dispăruți, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, transplantați, la propriu, în curte, sub chipul unui mesteacăn cu două tulpini concrescute. Ar fi multe de ales și de spus (și de învățat, spre împăcare cu locul și cu vremurile) din această carte cu nume mari, cu amintiri din
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
în 1934 volumul de debut În genul...tinerilor, gluma unui parodist erudit, integrat în bătălia contemporană a ideilor. Dar nu era cunoscut pseudonimul Nicolae Niculescu, sub care N. Steinhardt publicase la Paris, în 1975, în revista "Ethos" a lui Virgil Ierunca eseul Secretul "Scrisorii pierdute" : l-a deconspirat Ion Vartic, reeditând acest eseu în volumul din 1995 Cartea împărtășirii. Nu vor mai fi fiind și alte pseudonime? Aceste avataruri dezvăluie un fapt psihologic semnificativ, cu mai multe fațete: proteismul personalității lui
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]