1,976 matches
-
neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
harului și a libertății de voință. El a înțeles că puterea lui Dumnezeu este implicată în toate etapele pe care le parcurge omul spre mântuire și sfințenie. Dumnezeu este cel care inițiază dorința de a atinge noi niveluri de desăvârșire, iluminează pe cei care trebuie să-L cunoască (pe Dumnezeu) și care altfel nu L-ar fi știut niciodată; tot El este cel care invită, convoacă, inspiră și motivează, imploră, deci roagă, cere, atrage și trage ori câteodată chiar forțează ori
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează pentru Paravanele o reprezentație a cărei „deflagrație poetică” ar fi „atât de puternică, atât de densă, încât ar ilumina, prin ecourile ei, lumea morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă tot ceea ce poate arunca în aer zidul ce ne separă de cei morți”. Iar pentru actori, adaugă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat cu roșul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
diminua; din; dorință; dulciuri; editează; ediție; elibera; eliberare; a elimina; eliminare; emite; enerva; evacuare; evidențiază; a face cunoscut; fără; fierbinte; fițe; flăcări; foarfecă; frînghie; fum; funie; gaură; găsește; găsi; geaca; geanta; glumă; golește; goli; gunoiul; hoț; iarna; iasă; idei; iepure; ilumina; impas; informația; interes; interviu; introdu; introducere; inventează; a ieși la iveală; ivește; înapoia; încarcă; închisoare; îndesă; la fel; lasă; a lăsa; legume; lene; libertate; lucruri; lut; marionete; materiale; măseaua; măsline; media; miere; mină; minciună; mișcare; mîinile; morcovi; motivație; muncă; muncește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neapărat să o acomodeze sau să o lărgească. Cercetarea normală în științele sociale nu seamănă deloc cu rezolvarea de puzzles, decât dacă, pentru a păstra comparația lui Kuhn, piesele de puzzle sunt chiar paradigmele, iar ele sunt asamblate pentru a ilumina un fapt social. Alt fapt social este un alt puzzle, care folosește alte piese, îmbinate diferit. Științele sociale nu trec prin răsturnări de paradigme sau crize teoretice și practice. Acest lucru poate fi interpretat ca simptom al poziției științifice precare
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
afecteze rezultatul pentru celălalt set de puncte. Uneori, combinarea categoriilor cu profiluri foarte asemănătoare poate ajuta la interpretarea rezultatelor, iar utilitățile practice ale acestui lucru sunt variate. Puncte suplimentaretc "Puncte suplimentare" Analiza de corespondență permite folosirea informațiilor suplimentare, care pot ilumina și ușura interpretarea rezultatelor. Informația suplimentară constă în categorii suplimentare introduse în analiză (de exemplu, combinații de categorii individuale sau categorii identice celor din analiză obținute pe un alt eșantion). Punctele suplimentare pot fi considerate puncte fără masă. Ele sunt
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
a vă oferi tocmai învățăturile și piedicile necesare pentru a vă trezi. Gândiți-vă la lecția pe care v-o oferă. Mulțumiți-le în gând pentru aceasta. De-a lungul zilei sau al săptămânii, continuați să vă dezvoltați imaginea învățătorilor iluminați din jurul dumneavoastră. Observați cum vă schimbă întreaga perspectivă asupra vieții. (Kornfield, 1993, p. 82) Moderatorul trebuie să aibă cunoștințe de fond adecvate în legătură cu subiectul discuției, pentru a pune comentariile în perspectivă și a trata zonele de interes major. Unii moderatori
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
omul problematic, care se caută și deopotrivă se neagă cu disperare pe sine, știind că nimic nu-l reprezintă, deși totul ia înfățișarea propriului infern. O ființă care ar vrea să se salveze prin suferință, chiar dacă suferința nu mai poate ilumina. Că e o suferință mimată? Că ea e generată poate de cuvântul scris? Abia așa devine cu adevărat elocventă, căci exprimă o nevoie profundă a sinelui, aceea de a se autentifica. În absența altei metode, mistificarea care se relevă ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
plictiselii” (II, 313). Vorbim însă nu despre astfel de soluții, ci despre extaz. Nu despre salvarea eului, ci despre topirea lui în absolut. Nu despre vindecarea de plictiseală, ci, dimpotrivă, despre coborârea în hăurile ei, până acolo unde sinele se iluminează. Căci iluminarea pare, cum am văzut, posibilă. Și, pe lângă munca fizică, mersul pe jos, topirea în peisaj, de invocat din nou, ca situație exemplară, Bach. Mai ales Bach, dar nu numai el. Iată: „Aseară, la biserica Saint-Roch, Messia. Două ore
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și împărțire a spațiului, este cel bine cunoscut în blocurile recent construite; un apartament fără personalitate, dar curat, ordonat ca un raft de cărți pe care nu le citește nimeni; la ridicarea cortinei, atît sufrageria, cît și dormitorul vor fi iluminate; Mina își schimbă ținuta în spațiul indicat ca dormitor, iar în sufragerie, Vera, în picioare, gata de plecare.) Mina: Vera, ai răbdare că vin imediat. Vera: Dar ce faci acolo? Mina: Îmi schimb rochia. Am terminat cu bucătăria... mă fac
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții/ avarii, goții și în urmă hunii/ nu ne-au clintit./ Cu sabia credinții ne-au învelit." În acest context, Dan Mutașcu cântă "sărbătorile" țării, elanul constructiv în aceeași idee: "și să scriem pe cortegii de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la existență. și timpul devine materie, dragostea este aceea care materializează: "Mai lasă-mă un minut,/ Mai lasă-mă o secundă./ Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip./ Mai lasă-mă o briză, o undă." ("Viața mea se iluminează") Metaforele frunză, fir de nisip, briză și undă explică trecerea, trăirea unui sentiment de iluminare, pe care poetul îl definește ca o alergare, ca un salt, ca o curgere, ca un zbor pe care ar vrea să-l stăpânească, măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măcar cât existența unei frunze, a unui fir de nisip, a unei brize, a unei unde; cucerit de sentiment, va reveni, în ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc și rămâne deci ideea de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii: "pământul se rostogolea în jurul său/ ca să ne facă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
există în ele; fiecare volum poartă un "ce" melancolic, chiar și atunci când pare a fi fericit; Nichita Stănescu este temperamental un romantic: "Azi părul tău e mai decolorat de soare/ regina mea de negru și de sare." ("Viața mea se iluminează") Marin Sorescu "Singur printre poeți", E. P. L., 1963; "Poeme", 1965; "Moartea ceasului", Editura Tineretului, 1966; Unde fugim de acasă", Editura Tineretului, 1966; "Poeme", E. P. L., 1967; "Tinerețea lui Don Quijote", Editura Tineretului, 1968, "Teoria sferelor de influență", Eminescu, 1969; "Unghi", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe măsură. A fi activ în interiorul tău, acolo unde este DUMNEZEU, înseamnă a rodi pe calea frumosului, a credinței și a dragostei. Cel mai benefic și mai plăcut efort este efortul de a-ți învinge ignoranța. Menținerea liniștii în spatele sufletului iluminează cultivarea vieții. Suntem actorii și spectatorii propriei noastre vanități și stupidități. Prietenia adevărată îndoiește lucrurile minunate și înjumătățește necazurile. Adevărată bucurie vine din prisos de omenie. Cam la fel s-au desfășurat lucrurile și la colaborările din teatru sau la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ideal este nevoia de spectacol. Iată de ce o luăm mereu de la început, biruiți de sudoare și frică. Aceasta e măreția noastra. Singura durabilă. Triumfă atâta încredere și ardoare din cuvintele pe care le spuneți încât mă întreb ce credință adâncă iluminează un spirit atât de înflăcărat! Sunt un om care a călătorit și cred că am simțit ceva din pulsul vremurilor în care trăim. Am fost în America, în Canada, în Uniunea Sovietică și în Franța, în Italia, Portugalia, Spania, Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ecran, cu suferința că nu am putut face până acum filmul dorit... Ce bine că trăiesc astfel... trebuie să ai suflet ca să poți gândi limpede, ai nevoie de o dimensiune interioară, care vine prin tine, trece în ființa ta, o iluminează, dar nu îți aparține... te călătorește... Suntem într-o preumblare în care inutilitatea are rang de măreție. Trec, trec anii... Și eu mă uit în oglindă, uimit, și văd în fața mea, din ce în ce mai prezent, un alt chip, dinăuntrul căruia zâmbește, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în privința acestui raport inversat între om și politica sa modernă: cum a devenit omul modern "un animal în a cărui politică viața sa ca ființă vie este pusă în discuție?"86. O întrebare extrem de dificilă, dar care ne-ar putea ilumina. Politica modernă este o formă intolerantă și arogantă de religie, unde omul își transferă capacitățile primare (de conducere) reprezentanților săi într-un mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
numai, teoretician al "vieți romanțate", (a se vedea și "René ou la vie de Chateaubriand"). În Germania genul a fost ilustrat de Stefan Zweig, Emil Ludwig sau Thomas Mann. La rândul său, Romain Rolland oferă o "Vie de Michel-Ange". Biografia, iluminată de rigoarea și probitatea autorului, focalizează relatarea pe un individ ca depozitar al unei virtuți. Existența eroului (Che Guevara) sau a geniului (Rembrandt, Caravaggio sau Beethoven) devine subiect de hagiografie întrucât ea este exemplară, reper educativ prin unicitate. Toți avem
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la Mânăstirea Cernica. Declinându-și din capul locului orice intenție de a se substitui specialiștilor în materie de dogmatică sau teologie, Lidia Stăniloae crede că tatăl său a fost nu numai un mare teolog, ci un om de mare omenie, iluminată de lumina sfințeniei. Gabriel Stănescu Discipol al personalității lui Mircea Eliade Despre Gabriel Stănescu (1951 - 2010, București) am scris pentru prima oară referindu-ne la poezia din masivul volum antologic " Când acasă nu mai este acasă" (Editura Crater, 2000). Absolvent
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din interior, solidar și totodată cu bucuria bine temperată de a se autonara în propriul text
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]