1,464 matches
-
Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avut nevoie de sprijin. Doar dacă mergem să bem ceva după aia. Traseră lângă bordură Range Roverul inspectorului Insch, imensa mașină Înălțându-se deasupra micuțelor Renault și Fiat parcate pe stradă, pe ambele părți, cu pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care scosese tot drumul sunete de genul „Cine-i o fetiță frumoasă?“ către cockerul spaniel mirositor, cu alb și negru, de pe bancheta din spate a mașinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în direcția apartamentelor private ale lui Tiberius. Nu-l însoțea nimeni. După puțin timp își făcu însă apariția, coborând pe neașteptate chiar pe scările interzise, sclavul Callistus, cel pe care Tiberius îl trimisese la munca de jos. Purta veșminte noi, imaculate. Trecu prin fața lor preocupat, ca și cum nu i-ar fi văzut, însă când observă că nu mai era nimeni acolo se întoarse brusc, se opri și șopti că tânărul Herodes, prințul din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o femeie Fă și tu o greșeală și capeți o cheie Intra-vei pe poarta cetății de carne deschisă de alții neînțelepți Cangrena și cancerul lor vor fi leac pentru spleenul tău cosmic Ascultă, nu-mi tot boscorodi despre concepțiunea imaculată La urma urmei, și tu ai ieșit tot dintr-o burtă umflată N-ar fi adus barza un Înțelept de talia ta De fapt, berzele s-au speriat de mult de cei numiți din greșeală oameni Cuvântul acesta nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la serviciu. Domnul Balzac nu va fi încântat deloc, mai ales că sâmbăta era cea mai aglomerată zi a săptămânii. Goli ceașca de cafea, apoi se pregăti să iasă în hol, unde o femeie de culoare îmbrăcată într-o uniformă imaculată o salută: - Kara! De cât timp ești aici? - De douăzeci de minute. - Dacă știam că ești, veneam mai devreme, spuse asistenta, pe numele ei Jaynene. Mai e trează? - Nu. Dormea încă de când am ajuns eu. - Îmi pare rău. - A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
salon, se gîndea la mama și tatăl său și spera că vor veni să-l viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană navală de la Nantao. — ... Ah... ah... Soldatul clătină din cap, se aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă el, claxonînd tare, zgîriindu-i cu bara din spate mîna lui Jim. După ce trecu de punctul de control, Jim Îndreptă roata din față a bicicletei și pedală spre apartamentul familiei Maxted de pe Avenue Joffre. Grădina oficială, În stil francez, era imaculată ca Întotdeauna, o amintire reconfortantă a vechiului Shanghai. În timp ce mergea cu liftul la etajul șapte, Jim Își folosi lacrimile ca să-și curețe mîinile și fața, sperînd ca doamna Maxted să se fi Întors de la Singapore. Ușa apartamentului era deschisă. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se risipise deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta roșie, destul de mare ca să acopere o casă, care zăcea peste taluz. Se uită la materialul lucios, mai frumos decît orice țesătură pe care o văzuse vreodată, la cusăturile și marginile imaculate, la funiile albe care se tîrau pe lîngă podețul canalului. Containerul se spărsese În urma impactului. Jim se lăsă În jos pe panta de pămînt ars de soare și se așeză pe vine lîngă deschizătura cilindrului. În jurul lui, pe podețul canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se ocupe de ei. O să te așezăm În casa paznicilor, băiete. Nu-i sta În cale... Jim Îl urmă pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fuseseră din nou aprinse, ca să folosească drept combustibil trupurile orășenilor care zăceau În grădinile lor de zarzavat. Jim ascultă motoarele joncii care se deplasa pe canal, ca o inimă urîtă care ducea bătaia ei de moarte peste China, În timp ce generali imaculați Își acopereau ochii cu binocluri, calculînd balistica tunurilor. — Basie... Bandiții se retrăgeau de la linia ferată. Căpitanul Soong și hamalii lui coborau taluzul și se Întorceau la camioane. — Basie, putem să ne Întoarcem la Lunghua? — Înapoi În lagăr? Stewardul de cabine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legionar intelectual, dușman Înrăit numai bun să Înfunde pușcăria, având sub braț o trompetă strunită bine ca să cânte melodia deznădejdii. Oare, În ce talcioc o fi fost vândută vreunui paznic de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă vrei ceva să meargă cu vinul, Îi zise lui Ruby și dispăru sus, după Ben. Lui Ruby Îi era, Într-adevăr, puțin foame, așa că a Început să se uite prin bufet după alune. Mulțumită lui Bridget, bucătăria era Încă imaculată. În loc de o groază de căni de cafea Îngrămădite pe scurgător, acum erau două rânduri perfect aranjate de căni strălucitoare În dulapul cu veselă, proaspăt spălate, și cu toartele aliniate. Până la urmă găsi o pungă de alune Într-o cutie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai spus câți ani ai? șuieră Ronnie. Păi, nu chiar. N-am găsit momentul potrivit, dar o să-i spun imediat ce mi se pare că-l găsesc. Promit. NIGEL era un bărbat robust și blând Într-un costum de afaceri gri imaculat cu o cravată nedefinită. Era exact opusul tipilor gălăgioși, extrem de amuzanți - dar, În ultimă instanță distruși emoțional - cu care ieșea Sylvia de obicei. Nu era chip să eviți concluzia: Nigel era plictisitor. La cină au discutat despre diferența dintre evaziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
astea să Îl repare. A bătut În ușă Încet de două ori. —Intră. Era Jill. Avântul lui Ruby se potoli. Când deschise ușa, Jill stătea la biroul ei, perfect curat Îmbrăcată Într-un sacou gri-cărbune și cu o bluză albă imaculată. Se uită la Ruby și zâmbi. Bună, Ruby, poftește Înăuntru, te rog. Cu ce pot să te ajut? Ca de-obicei Ruby observă unghiile ei roz pal perfect lăcuite. Ruby se așeză și Îi servi pe tavă povestea cu geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl udă în apa minerală și frecă pata. Nu-i cerusem nici măcar scuze. Priveam părul negru care se întrezărea prin bumbacul ud, lipit de piele. Își scosese ochelarii, îi pusese pe masă, cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și că nu e de așteptat altă alinare decât cea adusă de caritatea acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-o, a știut încotro trebuie să se îndrepte. În țara asta uniformele erau la fel de inocente ca și hăinuțele copiilor. În orașul ăsta oamenii își puteau striga bucuria de pe acoperișuri. În locul ăsta dragostea se apleca pe spate ca să îl primească. Nimburile imaculate ale ingenuității americane se ridicau în continuare din gura fumătorului, în forma unui o perfect. Știa cum funcționau pentru că se împrietenise cu un tip din echipajul vaporului, pe care îl bătuse la cap cu întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Uri fusese Încă de la Început scenaristul, regizorul și producătorul acestei mici comedii. Uneori Fima și-l imagina pe Uri Gefen trezindu-se dimineața, bărbierindu-se cu un aparat de bună calitate, așezându-se să ia micul dejun cu un șervet imaculat pe genunchi, uitându-se În agenda de buzunar, observând cruciulițele desenate În ea de două ori pe lună și amintindu-i Ninei la cafea, ascuns În spatele ziarului, că era timpul să-i acorde lui Fima tratamentul periodic, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cărui miros Fima mai era În stare să-l simtă În nări chiar și acum, după o mie de ani, pentru că se asocia În mintea sa cu mirosul zăpezii proaspete. Pe fiecare masă, pe fețele de masă de un alb imaculat, stătea o vază de sticlă, cu un singur trandafir Înalt și drept. Pereții erau acoperiți de tablouri cu peisaje calme, de păduri și lacuri. Se Întâmpla uneori ca la o masă Îndepărtată, din colțul ghivecelor cu flori, să stea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Varșovia, nu mai avea nimic ce ar fi putut arăta, iar respingerea deja arhicunoscută față de tot ce venea din Est sau era numit „comunist“ o „scotea din minți“. Acești oameni care se adunau seara în jurul meselor îmbrăcate într-un alb imaculat, preocupați de bunele maniere, acuzau ceva ce nu cunoșteau, nu fuseseră niciodată în Răsăritul ăla pe care îl socoteau o amenințare pentru orice formă de viață. Iar mama, care stătea acolo în costumul ei simplu, cu mâinile împreunate firesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Fie. Se vedea că deja plănuia cum să se răzbune pe mine. Capitolul 6tc "Capitolul 6" M-a trezit mirosul de costiță prăjită. Și nu eram mahmură. Calitatea vieții mi se îmbunătățește pe zi ce trece. Am intrat în bucătăria imaculată, unde am găsit-o pe mătușa Lynn pregătind micul dejun, semănând cu proprietara unei pensiuni, cu șorțul pe care și-l adusese probabil de-acasă. La ce oră te-ai întors, draga mea? mă întrebă ea. Minunat. Mă întorsesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
deserviciu nasului meu lung și frunții înalte. Îmbrăcată cu pantalonii și maioul verde care-i plăcuseră lui Ed, mi-am înșfăcat geanta și am intrat în sufragerie, unde Lynn făcea curat din nou. —Mătușă Lynn, ce faci? Apartamentul e încă imaculat de la ultima ta vizită. Lynn țâțâi nemulțumită. Dar ai zis că ai invitați la cină în seara asta. Așa că m-am gândit să șterg puțin praful. M-am așezat cuprinsă brusc de disperare. — Am uitat complet de cină. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fusese prevăzător și o reținuse pe Lynn. Poate ar putea lua el toate deciziile pentru mine pe viitor. În acel moment am început să-mi fac o listă în cap. — Deci spune-mi tot! Maria venise după mine în bucătăria imaculată unde eu m-am mirat cum a putut Lynn să prepare mai multe feluri de mâncare fără să dezlănțuie haosul meu obișnuit de dâre, pete și stropituri. Am tras-o de lângă ușă ca să nu ne audă nimeni. Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dorește și ce trebuia să facă pentru a Își atinge țelul. În Întregul teatru era atmosfera de pe o navă foarte bine condusă, al cărei căpitan se bucura de respectul dar și, puțin, de teama echipajului. În birou era o ordine imaculată; singură oglinda mare de pe perete părea oarecum nelalocul ei, lăsând să se vadă un element de vanitate În firea ocupantului. Care Însă era, fără Îndoială, un bărbat foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]