7,197 matches
-
iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire (episodul Djinga). Cultivă în schimb disprețul și alimentează trufia - polii de altădată ai ascensiunii
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
căruia îi oferă materia propriei experiențe de asistare. Obsesia Ilenei Mălăncioiu pentru suferință, agonie, moarte, călătorie a sufletelor și mîntuire a lor se instalează tot mai vizibil, ocupînd „prezentul” (oricum trecut) și directul (efectul ca atare), pentru a desfășura un imaginar recognoscibil în elementele și axele sale. Spitalul rămîne în urmă nu numai la propriu, ci și la figurat. Episoade ale lui mai bîntuie încă memoria martorului și îi mai dau coșmaruri; dar trauma personală va fi mai puțin semnificativă, în
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
caz, am spune, însă din film răzbate un fel de admirație nemărturisită pentru acest gen de erou negativ care scoate la suprafață ceva tipic culturii americane. Și anume un spirit de aventură, o intrepiditate care, oricât de vexantă, rezonează în imaginarul unei națiuni care s-a clădit pe curajul pionierilor, al coloniștilor de a cuceri teritorii și a fonda o civilizație în mijlocul sălbăticiei. Există un eroism discret al acestui Gatsby de Wall Street, cel al unui energetism inepuizabil, al îndrăznelii de
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Năstase a dezvăluit, din închisoare, care este asemănarea dintre Klaus Iohannis și Traian Băsescu și povara celor doi politicieni. "Klaus Iohannis este o hologramă constituită din legende (,,). În prezent, Iohannis este victima chiar a imaginii sale construite din aspirații ale imaginarului colectiv, la fel ca și Traian Băsescu în zona anticorupției. De aceea, destinul lor va fi probabill cel al înghețatei care se topește când este expusă la prea multă lumină", a spus Adrian Năstase, pentru Antena 3.
Asemănarea dintre Iohannis și Băsescu. "Este VICTIMA chiar…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29169_a_30494]
-
critici literari, cercetători în domeniul „umanioarelor”. Însumate, cărțile lor alcătuiesc deja o impunătoare bibliotecă. Au început, de la o vreme, să se adauge pe rafturile ei și cărțile despre scrisul echinoxist, suita de valoroase „caiete Echinox” ale Centrului de studii ale imaginarului, „Phantasma”, de sub tutela lui Corin Braga, cercul de aleasă ținută intelectuală „Eranos”, ghidat de Ștefan Borbély, un masiv Dicționar „Echinox”... În vremuri foarte puțin libere, micul terioriu numit „Echinox” a încercat și a reușit în mare măsură, să fie un
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
totul servit întru readucerea în actualitatea noastră devoratoare de efemere știri mediatice a senzației de realitate tangibilă, consistentă, referențială, de plonjare într-un timp și spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia probelor documentare sau ale citării surselor. În Eu, Mona Lisa, îi auzim și-i vedem la ridicarea cortinei în roluri consacrate, inedite sau episodice pe Marsilio Ficino, pe Leonardo, pe Botticelli, pe Pico
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
obsesii reluate în romanele Orbitorului (și prezente, de altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai mult ca în oricare dintre cărțile sale) în mintea autorului, de a-i explora întortocherile nesfârșite ale imaginarului personal și de a surprinde substanța pură epică ce va face materialul prozei cărtăresciene ulterioare.
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
în atari împrejurări și celor din sistem. Gardienii și soldații puteau fi oricând acuzați de pactizare cu „bandiții”. Așa încât e limpede ce amploarea psihologică nășteau evenimente precum cele amintite. Am facut o introducere nițel extinsă pentru a introduce cititorul în imaginarul identic din românul lui Adrian Ălui Gheorghe, Urma. La penitenciarul de la Aiud, într-o seară din iarnă lui 1960, un gardian observa urme de bocanci pe zăpadă. Problema e că urmele vin de dincolo de zid și se îndreaptă spre pavilionul
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență firii, prin desprinderea de ființă concretă, prin dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată, alungat de istorie prin neacceptarea autorității, isi reactivează destinul într-o interioritate ce devine adevărată realitate. Ar fi multe de spus, semn că e un roman bun, nu doar de citit în câteva ore
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
complexă, care definește în profunzime, direct și indirect, o operă științifică și profilul unei mari personalități. Dacă pentru Grotowski „teatrul nu era decât un segment al vieții sale”, cum însuși a mărturisit, pentru George Banu teatrul este o „proiecție în imaginar” a întregii lui vieți. Căci el, cum sublim spune Andrei Șerban, nu poate trăi decât „în livada de vișini a teatrului”.
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
care indică anumite carențe ale sistemului. DC News: Ați spus că "moartea este cel de-al doilea nostru nume". Vorbiți-mi un pic despre acest lucru. Alin Leș: Fiecare gest pe care îl punem în practică sau îl lucrăm în imaginar, la nivel fantasmatic, are o contrapondere în realitate. Orice aș face, eu consider că acțiunea mea reprezintă ceva, un plus. În mișcarea dată de scopul gestului meu, eu acționez, mă agit, fug, mă strofoc, mă zbat; toate acestea sunt semnul
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
ori individuale, demersul Corinei Ciocârlie nu intră în ceea ce s-ar numi border studies (în paranteză fie spus, un studiu doct de frontierologie, prin prisma geocriticii lui Bertrand Westphal, a publicat Romanița Constantinescu, în 2009: Pași pe graniță. Studii despre imaginarul românesc al frontierei). Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției este un eseu literar comparatist, construit muzical, trecând, grație libertății speculative a spiritului analitic, de la simpla temă cu variațiuni la o fermecătoare artă a fugii. Într-un du-te-vino sprințar
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
populară, revoluția culturală și emanciparea femeii, promovarea agriculturii planificate și industrializarea satului, creșterea nivelului cultural și al standardului de trai, introducerea reformelor democratice constituie cadrul, zugrăvit în culori neutre, fără acuzații, parti pris-uri, părtiniri sau patimă, în care realitate și imaginar se întrețes, în care copiii cresc, se maturizează, iubesc, urăsc, se căsătoresc, au la rândul lor copii, divorțează, iar maturii îmbătrânesc și mor. Dincolo de întâmplările narate și de descrieri se regăsesc, ascunse cu grijă „comorile” culturii chineze. Prima dintre ele
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
a rămas de la N. Steinhardt. Scriitura este de o modernitate indiscutabilă, tributară în special câtorva pasaje-far care depășesc - unele dintre ele - așteptările noastre. Pe de altă parte, acest „roman al tinereții iudaice” își aduce contribuția la conturarea deplină a unui imaginar al lumii burgheze evreiești, interbelice, căreia proustianul și lovinescianul N. Steinhardt i-a aparținut prin excelență. Frecventarea și articularea acestui imaginar burghez constituie, în fapt, preocuparea cea mai constantă a intențiilor naratoriale, „fuga de acasă” nefiind altceva decât pretextul acestei
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
care ar putea suna paradoxal: „sufletul burghez”, de care am amintit mai sus, nu este altceva decât „sufletul străzii” sau „un suflet al străzii”. Nu e rost însă de contrarieri: strada, aici, e doar o piesă dintr-un mecanism al imaginarului de tip polițist, ea posedă însemnele virtualității, ale posibilității de a se intra oricând în acțiune. Strada înseamnă - parafrazând o expresie de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
neuitând să invoce, așa cum adesea a făcut-o și în Jurnalul fericirii, figura lui Hristos care înmulțește pâinile și peștii, preface apa în vin și, participând cu ucenicii săi la masă, învită la comesenie frățească. S-ar putea spune că imaginarul „faunei” burgheze care populează romanul Călătoria unui fiu risipitor se sprijină pe o viziune cinematografică „minimalistă”, respectiv pe interesul pentru derizoriu, bine susținut de enunțuri scurte, concise, de enumerații sau de detalii care adesea pot părea futile și la care
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
rămîn afară// mama întreabă cînd se face ziuă/ vîntul pleacă din piele și ea întreabă/ cu depărtarea din lîna spălată/ din lîna toarsă din lîna împletită// suflarea e în mîinile tari/ cînd?” (cu ziua departe). Avem a face cu un imaginar concrescut cu senzațiile, situate la nivelul lor, imaginar care parcă ezită a-și lua zborul, devenind astfel mai impresionant: „mormîntul merge prin oase/ e tata// sprijină gîndul/ să fie cu mama alături// ea ține o noapte în brațe// fac drumul
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
vîntul pleacă din piele și ea întreabă/ cu depărtarea din lîna spălată/ din lîna toarsă din lîna împletită// suflarea e în mîinile tari/ cînd?” (cu ziua departe). Avem a face cu un imaginar concrescut cu senzațiile, situate la nivelul lor, imaginar care parcă ezită a-și lua zborul, devenind astfel mai impresionant: „mormîntul merge prin oase/ e tata// sprijină gîndul/ să fie cu mama alături// ea ține o noapte în brațe// fac drumul, tot spune// brațele o așteaptă// și cresc odată cu
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
mereu cu semnificații ce au un scop unic: mesajele comune celor de azi. Nu se poate altfel, pentru că imaginația neliniștită a Povestașului trebuie să justifice explicațiile inedite, care oferă, specifică naratorul, „un fel de topoi ai locuirii. Dar și ai imaginarului creator”. Pentru a demasca apoi adevărata intenționalitate: „Joc literar și reverie identitară”. Iată miza docuficțiunilor lui Daniel Vighi. Cititorul este absorbit în istoriile misterioase ale mănăstirilor dervușilor, petrece în instituțiile publice (vakîf) și în lumea muzicii imperiale, poposește în băile
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
și vervă contaminantă, ci și o familiaritate „intimă” cu povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare înlocuit, la un moment dat, cu spațiul de generalitate simbolică al „Balcaniei”. Perfect creditabilă mi se pare situarea centrului de greutate al povestirilor asupra imaginarului prin excelență magic al inocenței copilărești din „poveștile lui Bănică” (mai ales Caii albi din orașul București); „revoluționarea” acestui tip de literatură de către Fănuș Neagu prin amintitul personaj-copil e probată în pagini de neignorat, cum de neignorat sînt și interpretările
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
lui Bănică” (mai ales Caii albi din orașul București); „revoluționarea” acestui tip de literatură de către Fănuș Neagu prin amintitul personaj-copil e probată în pagini de neignorat, cum de neignorat sînt și interpretările privind implicațiile politice contextuale, dimensiunea inițiatică a povestirilor, imaginarul feeriei hibernale și al „buimăcelii” văratice etc. Inclusiv disputatul manierism metaforizant al prozatorului se lasă mai bine înțeles ca un corelativ stilistic al principiului magic generativ al povestirilor. Dar, bineînțeles, miza majoră rămîne aceea de a contracara, cu argumente estetice
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
un scenariu-pretext, pentru a fi detonate, neașteptat, de evenimente sau întâlniri providențiale. Deodată cu modificările de ansamblu, discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta textualizarea sobră, eliberată numai de frivolitățile dictate de fantastic. Nu lipsesc
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
visul” ce se consubstanțiază cu eul constituie resortul unui asemenea comportament moral, ci și, de fapt, „luciditatea” de „poet provincial” pe care Ioana Dinulescu socotește că nu s-ar cuveni s-o pună la îndoială. Adică o conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu o nostalgie ofensivă (Cenușa din gura lui Dumnezeu). Sau cel puțin cu ingeniozitatea unei figurații de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]