1,385 matches
-
sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite în preajma autorului Versificației moderne...”2. Hotărât lucru, Vladimir Streinu își așteaptă încă monografistul! X Vladimir Streinu a fost poet de vocație. O probează convingător unicul său volum, Ritm imanent. A comentat cu pertinență operele scriitorilor clasici, propunând adesea unghiuri exegetice inedite. O demonstrează studiile sale solide despre câțiva reprezentanți străluciți ai epocii de aur a literaturii române. A analizat cu promptitudine și aplicație, cu senină comprehensiune și detașare lucidă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu se află între valorile perene ale culturii noastre. 16 II DOMINANTE ALE DEMERSULUI CRITIC În descendență maioresciană și, desigur, lovinesciană, Vladimir Streinu este și rămâne un critic estetic. Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori al intoleranței fanatice în artă. Ceea ce nu l-a împiedicat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a avut parte de o critică receptivă. Cei mai importanți exegeți ai perioadei interbelice - E. Lovinescu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
liric, este o admirabilă expresie estetică.”2 Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din 1941 asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul 1928Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
constată Pompiliu Constantinescu - „procesul criticei a-nceput nu prin critică, ci prin poeți. Specialiștii au fost înlăturați, negați de specialiști mai restrânși dar autentici.”2 Concluzia lui Pompiliu Constantinescu închide în ea excepționala intuiție a vocației critice a autorului Ritmului imanent, care prin judecățile asupra lui Arghezi s-a alăturat echipei profesioniștilor, arătând „înaintea criticei de profesie, substanțele din care s-a alimentat” geniul verbal „arghezian”3. Într-un articol publicat în 1940 în revista „Familia”4 (s. III, an VII
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
succede imediat un Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: „Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un volum masiv, fără precedent la noi, intitulat Versificația modernă; a contribuit la elaborarea Dicționarului limbii poetice a lui 123 Eminescu. A purtat polemici și a acordat interviuri. I-au apărut postum: monografia Ion Creangă (1971Ă, volumul de versuri Ritm imanent (1971Ă, Studii de literatură universală (1973Ă, volumele III, IV și V din Pagini de critică literară (în anii 1974, 1976, 1977Ă, volumul sintetic Eminescu. Arghezi (1976Ă, Poezii (ediție critică, 1982Ă. A fost și rămâne un critic de referință pentru perioada
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cel puțin, aș vedea cu ochii mei iluzia, n-aș rămâne orb toată viața.” Aici se încheie frumoasa poveste japoneză și comentariul lui Nicolae Manolescu. Gândindu-ne la întreaga creație a lui Vladimir Streinu, trebuie să admitem că autorul Ritmului imanent a deschis și cea de a douăsprezecea cămară. Nu pentru a spulbera iluzia artei ci pentru a-i spori frumusețea. 129 VI. BIBLIOGRAFIE Scrierile criticului În volume Versificația modernă, studiu istoric și teoretic asupra versului liber, București, Editura pentru literatură
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nr. 25, iulie 2002, p. 1617 Jebeleanu, Eugen - Poetul, în „Contemporanul”, nr. 49, 4 decembrie, 1970, p. 1, 3 Manolescu, Nicolae - O istorie a versificației moderne, în „Contemporanul”, nr. 21, 27 mai 1966, p. 3 Manolescu, Nicolae - Vladimir Streinu: „Ritm imanent”, în „Contemporanul”, nr. 4/1969, p. 3 Manolescu, Nicolae - Schiță de portret, în „România literară”, nr. 39/1984, p. 9 Vasilescu, Emil - Poezia lui Vladimir Streinu sau „inițiativa cuvintelor”, în „Familia”, nr. 4/1989, p. 8 142 CUPRINS ARGUMENT ............................................... ............................... .. 3
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
eșec, ca și ieșirea din stigmatul românitudinii, e căutată spontan și orbește în toate direcțiile. Dintre acestea, una dintre cele mai puternice este cea încarnată de pelerini. Poate că miracolul de care au nevoie pelerinii trebuie căutat într-o sferă imanentă, mai modestă (dar mai realistă ?) decât în preajma sacrului. Poate că refacerea societății rele ca bună comunitate are mai multe șanse decât utopia societății bune, par să intuiască, deși nu reușesc să gândească până la capăt, pelerinii. Iar asta s-ar putea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
revoluționari profesioniști. Așa cum subliniază și exelenta lucrare a Vendulkăi Kubálková și A. Cruickshank, Marxism-Leninism and the theory of international relations, Lenin a alterat gândirea marxistă originală, în care factorul empiric ocupa locul central. Dialectica leninistă nu este, ca cea marxistă, imanentă devenirii istorice, ci exterioară ei. Cu riscul unei digresiuni, se poate menționa aici că ceea ce Marx, Engels sau Lenin înțelegeau prin dialectică nu era deloc același lucru. Pentru primul, dialectica avea loc la nivel social, iar rolul său era mai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a stabili atât de necesara conexiune dialectică între trecut, prezent și viitor. Pentru romantici însă, "trecutul are valoare prin simplul fapt că este o negație a prezentului", ceea ce nu echivalează totuși cu o retragere în "neant, ci într-o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză de entuziasm mobilizator. Pentru primii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prezentului", ceea ce nu echivalează totuși cu o retragere în "neant, ci într-o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză de entuziasm mobilizator. Pentru primii însă, retragerea din realitatea are însă o valoare emoțională, semi-mistică, în timp ce ultimii se retrag din realitate în măsura în care o combat și îi opun propriul concept, ideocratic, de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le veți folosi. Eventual s-ar putea complecta și cu alte reproduceri în culori, după picturi în ulei. Cu cele mai alese sentimente și cordiale salutări, Roland Hârlescu 5 București, 3 septembrie 1973 Dragă Domnule Dimitriu, Referindu-mă la echilibrul imanent existent în natură, menționat în scrisoarea Matale cu profundă convingere, se pare a fi confirmat și de împrejurarea cu totul întâmplătoare, de a mi fi călăuzit ochii pe reportagiul din „România Liberă”. Și de această dată țin să te asigur
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
socotindu-le gunoi, pentru a câștiga pe Hristos” (Sfântul Apostol Pavel). Pentru mulți din cei întemnițați care nu erau străini de aceste cunoștințe, dar nu și-au propus împlinirea lor, păream desprinși de realitățile obiective ale vieții, ale realităților istorice, imanente. Mulți însă simțeau și înțelegeau că într adevăr și Căpitanul și Moța și toți marii eroi ai Legiunii erau mari deschizători de drum, jerbe de foc, pe un traseu spre cer, pe care fiecare avea dreptul să se înscrie și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a înălțat șarpele în pustie, așa și Fiul Omului trebuie să fie înălțat”. Cei ce privim jertfa de pe Cruce ne vindecăm de veninul păcatului. Dumnezeu Tatăl coboară pe pământ prin Fiul - acțiunea verticală - pentru a transfigura lumea din planul istoric, imanent - acțiunea orizontală - prin puterea Duhului Sfânt, lucrător. Deci Omul Dumnezeu, Iisus Hristos, se află la intersecția acestor două linii de acțiune; aici se întâlnește Omul cu Dumnezeu, în Cruce! Judecați dacă nu este nebunie, înșelăciune diavolească, să-ți asumi dreptul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu prestanță fizică și nu era deloc incult. Ne-a vorbit destul de decent și ne a mărturisit că a făcut seminarul teologic la Kiev, dar acum este convins că idealul lumii nu mai poate fi ancorat în transcendent, ci în imanent, ideea Dumnezeirii fiind o utopie perimată, doborâtă de realitatea descoperirilor științifice, materialiste pe care le deține Uniunea Sovietică. I-a răspuns domnul Trifan. Discuția a durat două ore. Am reținut finalul: inspectorul căutase să-l domine, nu atât prin argumente
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
față de o comunitate de suflete. Iertați-mi îndrăzneala acestei afirmații. N-am făcut o până acum. Dar o fac acum pentru cei ce ne vor urma, ca ei să știe să aleagă între ce e mai important: problema vieții în imanent sau problema mântuirii. Am înțeles limpede că acum nu problemele de ordin politic, național, social, economic au prioritate în lupta noastră, ci problema spirituală, a mântuirii sufletelor. Dușmanul se afirmă pe față, dușman al lui Hristos și al Bisericii. Lucrarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
căința voastră, ucigași de frați. Securitatea ar fi fost singura vinovată dacă nu vă făceați cozile ei de topor. Iuda e mereu prezent cu sărutul lui pervers. Fericirea visată, clădită pe mormintele altora, se plătește amar, chiar în planul acesta imanent, ca să fie de pildă și altora! În Jilava am rămas puține zile în camera „preferată”, 5 bis, unde am mai găsit puțini locatari din cei vechi. Era la data aceea o mișcare continuă de oameni. Nu peste multe zile urma
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pot fi însoțite de modificări atât anatomice cât și funcționale ale țesuturilor și organelor. Aceste modificări organice pot fi observate în împrejurări variate printre care și starea de rugă, de elevare mistică, în care conștiința se absoarbe în contemplarea principiului imanent și transcendent al lumii. Această stare psihologică nu este intelectuală. Oameni simpli îl pot simți pe Dumnezeu la fel de ușor cum simt căldura soarelui sau bunătatea unui prieten. Nu există o concentrare pentru rugăciune, ci prin rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cel puțin prin limbaj vocal-articulat, pronumele eu și tu stau în enunț pentru substantive care aparțin câmpului semantic uman cu care sunt introduse în acest câmp prin mutații de sens. Constanta lor semantică va cuprinde, în consecință, și trăsătura + uman. Imanentă pronumelor de persoana I și a II-a, trăsătura semantică + uman caracterizează și pronumele de persoana a III-a, când sensul lor este mediat de substantive din câmpul semantic al umanului. În aceste cazuri, pronumele el și ea, devenind compatibile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i tot aceea/De te razimi de o umbră/ Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, p. 113), pronume care, în aceste sintagme, exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport genitival. Sensul de posesie este imanent genitivului adnominal, în construcții neprepoziționale. Marcând relații sintactice diverse, prepozițiile vor determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spunț că șân acest momentț când spun/vorbesc tu desenezi Cele două categorii, timpul și persoana, asigură asumarea predicației, funcție fundamentală a actului de comunicare, de către verb, care poate realiza prin aceasta funcția sintactică de predicat - actualizare a dinamismului său imanent. În desfășurarea predicației, asigurată de cele două categorii gramaticale - timpul și persoana -, verbul dezvoltă alte trei categorii gramaticale specifice, condiționate, dacă nu în mod absolut, în mod fundamental, de situația de comunicare: diateza, modul, aspectul. Capacitatea de asumare a predicației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbitor în desfășurarea raportului semantic dintre verb (realitate lingvistică) și o acțiune (stare etc.) (realitate extralingvistică), interpretată prin enunțul sintactic - obiect al procesului de comunicare. Situat în centrul actului lingvistic, ca nucleu și condiție esențială a comunicării, verbului îi sunt imanente predicativitatea și temporalitatea. Pe de o parte, activitatea lingvistică înseamnă raportarea, prin intermediul limbii, la o realitate extralingvistică, pe de alta, orice act lingvistic situează în timp și se situează în timp. Fiind o categorie gramaticală circumscrisă actului lingvistic concret, modul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e o ironie / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Caracterul consubstanțial al celor două dimensiuni definitorii ale planului semantic al verbului: procesualitatea/dinamismul - trăsătură semantică lexicală - și temporalitatea, trăsătură semantică gramaticală, impun ca imanentă verbului funcția de predicat. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Realizarea funcției de predicat este dependentă de conținutul lexical concret al verbului. Capacitatea acestuia de a realiza întreg conținutul predicației (care implică două componente semantice: una de esență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]