1,402 matches
-
mare. Comunicarea va fi, evident, scăzută, dacă A și B nu cunosc la perfecție limba celuilalt; dar chiar și atunci, unele aspecte ale mesajului se vor pierde întotdeauna. În al treilea rând, o reducere a comunicării va rezulta și din imperfecțiuni ale legăturii. Pentru ca o comunicare să fie "perfectă", legătura dintre A și B trebuie să fie într-o continuă operație bidirecțională. Acest lucru este practic imposibil; niciun proces de comunicare nu permite o comunicare în întregime bidirecțională. Când A îi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este limitată ca anvergură sau profunzime; deoarece există o anumită incompatibilitate între emisie și recepție, ceea ce duce la apariția neînțelegerilor sau erorilor de traducere; deoarece nu este bidirecțională și în întregime reciprocă; deoarece nu este continuă. Întrucât aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la apariția neînțelegerilor sau erorilor de traducere; deoarece nu este bidirecțională și în întregime reciprocă; deoarece nu este continuă. Întrucât aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care rezultă din existența grupelor de tipare comunicaționale. Așa cum știm, grupurile privilegiază relațiile dintre unii membri ai societății (cei din interiorul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care rezultă din existența grupelor de tipare comunicaționale. Așa cum știm, grupurile privilegiază relațiile dintre unii membri ai societății (cei din interiorul grupului) în detrimentul altora: aceasta înseamnă că membrii grupului vor comunica mai mult între ei. A început măsurarea unor aspecte
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vor comunica mai mult între ei. A început măsurarea unor aspecte ale acestor grupe; de exemplu, prin examinarea volumului de corespondență sau a mișcării fizice a persoanelor (Deutsch, 1953; Taylor și Jodice, 1983). Luate împreună, toate cele cinci tipuri de imperfecțiuni pe care le-am examinat au efectul de a reduce comunicarea în lumea reală la o mică fracțiune din ceea ce ar putea fi o comunicare perfectă. De observat este faptul că dezvoltarea mass-mediei nu a făcut mai nimic pentru a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ușor din moment ce opoziția nu se poate manifesta pe deplin, însă ulterior este posibil ca acestea să nu mai fie acceptate atât de ușor dacă informațiile privind deciziile nu au fost comunicate sau au fost comunicate greșit. Influența poate crește prin imperfecțiunile în relațiile bidirecționale și în trimiterea selectivă a mesajelor, însă poate și scădea prin proasta "recepție" survenită din cauza caracteristicilor psihologice sau sociale. Dacă s-ar putea maximiza recepția, fără ca în același timp să crească relațiile bidirecționale, influența unora ar putea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Domeniul comunicării politice depășește astfel cu mult analiza mass-mediei în sine. Comunicarea publică, asemeni altor forme de comunicare, este imperfectă în aceea că aria sa este limitată, există neînțelegeri și greșeli de transmitere și interpretare și nu este permanentă. Aceste imperfecțiuni oferă liderilor și nu numai lor unele mijloace de exercitare a influenței. Comunicarea politică este atât privată cât și publică. Ambele forme au existat dintotdeauna, chiar dacă mass-media a lărgit în mod semnificativ posibilitățile de comunicare publică. Și comunicarea publică și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cînd de fapt nu este așa? Femeia aceea din revistă, bolnavă de cancer, avea aceeași vîrstă ca și mine; și eu m-aș putea îmbolnăvi de cancer. Așteptări care vizează perfecțiunea: În mod invariabil, oamenii mai și greșesc. Dacă acceptați imperfecțiunile, nu înseamnă că aveți standarde scăzute, ci că recunoașteți greșelile și învățați din ele, nu sînteți paralizați de eșec. Trebuie să fie perfect; dacă nu, nici nu merită să încep. Folosirea unor standarde duble: Mulți oameni au așteptări mai mari
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de forme literare, în aceste reeditări, deși el nu a disprețuit nimic din ceea ce este bun, frumos și demn; dorea mai presus de toate emoția edificatoare, caritatea constructivă, respectul absolut față de adevăr și se temea de un singur lucru: păcatul, imperfecțiunea. A doua carte a seriei: „Instaurare Omnia in Christo” - urmare și aproape o completare la „Apostolica Vivendi Forma” - voia deja să suplinească lipsurile și nevoia de actualizare a acesteia din urmă; dar simpatiile cititorilor se întorc, de foarte multe ori
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dascălul, omul care ne formează de mici și de care depinde startul fiecăruia dintre noi în viață. Fiecare elev tânjește în momentele dificile după profesorul perfect. “ E clar că suntem imperfecți (ca să închei în asentimentul fragmentului de mai sus), dar imperfecțiunea, așa cum arăta atât de plastic Nichita Stănescu, e un termen sinonim cu originalitatea, lucru pe care îl ilustrează și revistele școlii noastre, care fac o mărturisire implicită prin simpla lor apariție, că e loc mereu de mai bine și că
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
într-un echilibru perfect, părțile complementare, floarea vie cu o crenguță uscată ceea ce sugerează transformarea, metamorfoza omului, implicit a Universului. În cultura japoneză se consideră a fi mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos, decât unul crescut drept, asimetria sugerând imperfecțiunea omului și a naturii, omul nefiind rupt sau scos din cadrul lui natural. Uneori e de-ajuns și o singură plantă care să aibă, pe aceeași ramură, un boboc floral, o floare deschisă și una ofilită, aproape scuturată. Această superbă compoziție
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă a vieții noastre rămâne ne pă trunsă, o taină de care ne apro piem cu sfiiciune și cu con știința imperfecțiunii noastre, precum și cu aspirația de a deveni mai buni, mai dornici de a ne apropia de adevărata spiritualitate. și poate că, chiar dacă posibilitățile de deplasare erau foarte reduse, oamenii au căutat să fie Împreună, neacceptând izolarea, conștienți că numai apropierea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altă necuvântătoare! Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. (Psalm 22:1) Sunt om, Doamne, și nu "oaie" sau orice altă rumegătoare, clar?! Țin nebănuit de mult la statutul și la statura morală de "Homo sapiens", în ciuda tuturor imperfecțiunilor de care dă el dovadă. "Homo sum, humani nihil a me alienum puto" Sunt om și nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine." Sunt OM și doresc să fiu tratat ca atare, în spiritul celei mai profunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe net despre faptele și evenimentele din această parte a țării, despre persoane... Erau doar niște nume, erau și vibrații și... cam atât! Puțin, știu! Dar... ele nu aveau chip! N-aveau cum oferi căldura ce-o primeam abia acum! Imperfecțiunea înțelegerilor și percepțiilor noastre face ca, dintr-un subconștient înțepenit (saturat de idei preconcepute), să personificăm în mintea noastră până și pe Dumnezeu! Așa că o să mă înțelegeți de ce bucuria mea era una mai intensă și devenise, în fine, conștientă: pentru că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi accepta imperfecțiunile și-mi alina atât suferințele trupești... cât și pe cele subtile. Am adormit. Vă relatez toate aceste - aparent - nimicuri, deoarece doresc, de fapt, să vă spun că intrasem în starea de Sahasrara. Adică, iată cam ce înțeleg eu prin aceasta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noul tot al cărui element constitutiv începusem să mă simt. Trăiam într-o altă frecvență, era minunat! Minunat a fost câtă vreme m-am lăsat purtat de val, câtă vreme picătura ce eram se avânta entuziast spre larg, uitând de imperfecțiunile ființei umane din care provenea. Și, totuși, picătura divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei obișnuite ființe umane. O ființă umană creată perfect de către Dumnezeu, cu toate însușirile dăruite, dar și cu... slăbiciunile caracteristice dobândite. Cine sunt eu? Eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
altă frecvență, era minunat! Minunat a fost câtă vreme m-am lăsat purtat de val, câtă vreme picătura ce eram se avânta entuziast spre larg, uitând de imperfecțiunile ființei umane din care provenea. Și, totuși, picătura divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei obișnuite ființe umane. O ființă umană creată perfect de către Dumnezeu, cu toate însușirile dăruite, dar și cu... slăbiciunile caracteristice dobândite. Cine sunt eu? Eu cel adevărat? OMUL? SFÂNTUL? Sau OMUL însămânțat de DIVIN? Doar alegând și adoptând
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mic cuvânt, pe care lumea întreagă, cred, l-a primit: cuvântul „sociologie”. Prin urmare, dragă domnule Wikander, străduiți-vă să vă păstrați îndeajuns stăpânirea de sine pentru a disprețui dinainte cu superbie eventualele critici și a îndepărta acele scrupule de imperfecțiune care vă fac să nu fiți niciodată îndeajuns de mulțumit de dvs. înșivă ca să îndrăzniți să produceți! Priviți acel legământ prin care v-ați încredințat științei și spuneți-vă că ea așteaptă de la dvs. marea carte, ceea ce nimeni nu poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Nu-i adevărat; cele ce țin de noi trebuie să ni le obținem singuri. Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă. Marea primejdie e căutarea perfecțiunii, recomandabil, cunoscîndu-ne și recunoscîndu-ne limitele, să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cît mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul creștin nu ne văduvește de raționamente, ființa omenească rămîne în continuare modestă și mai ales discretă. "Isihastul, neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umflând ușor sânii când se umpleau de aer. O privea ca pe un tablou. Fascinat, călătorind parcă în altă lume, cu fiecare alunecare a privirii pe corpul ei. Savurând fiecare milimetru al pielii ei brune, netede, fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adulților reali, cum am botezat-o, a probabilului. Și, de intrat - dacă am intrat! -, nu am făcut-o definitiv și foarte bine niciodată! Și cum un Înțelept nu regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă, stângace și uneori umilitoare așezare În rândul celor care „conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele ei fețe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare, semn al limitei și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care budiștii, dar și creștinii au făcut doar un „loc de trecere”, un Îngust și mizerabil coridor spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rațiunii și a științei, ci „acela” care-l preocupa pe Blaga, dar și pe nu puțini iluștri oameni de știință, care, ajungând la limitele posibilității de a cunoaște, nu au proiectat această limită spre un viitor al cercetării sau către imperfecțiunea aparatelor care ne stau la Îndemână, ci fiecare În felul său a căzut În genunchi În acea cămară a ultimei lor intimități și a mărturisit Limita - cea care e legată, infinit, de propria-ne fire. Și nu spre „nefericirea” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
portrete de familie, adiind peste toate întrevederile contramandate și legăturile pierdute și dezamăgirile împlinite și temerilor confirmate și deasupra fiecărei uși trântite sau a unei reconcilieri ratate și curând acoperiră toate oglinzile din fiecare cameră în care trăiam, ascunzându-ne imperfecțiunile de noi înșine chiar și atunci când cenușa ne curge în sânge, urmărindu-l pe băiatul îmbufnat care a fugit de-acasă, fiul care a descoperit cine ești și eram cu toții prea tineri ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]