2,209 matches
-
sociale, având funcții de reglare și control social în domeniul respectiv. În literatura de specialitate, instituțiile sunt definite ca ansambluri de mecanisme în care membrii aleși sau desemnați ai grupurilor sunt învestiți în îndeplinirea funcțiilor stabilite public, dar cu caracter impersonal, în satisfacerea trebuințelor individuale și de grup, pentru stabilirea comportamentelor tuturor membrilor grupului prin reguli de influențare și de control social.<footnote C. Schifirneț, Sociologie, Editura Economică, București, 1999, pp. 5-6. footnote> Apariția instituțiilor politice este legată de apariția relațiilor
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
și cu împărțirea socială în clase antagoniste. În prezent, statul se afirmă, din punct de vedere sociologic, ca o colectivitate umană bazată pe raporturi de cetățenie și dotată, în mod legitim, cu instituții de guvernare specializate, care au un caracter impersonal și permanent. Max Weber pune accentul pe dominație, subordonare, autoritate și forță sau putere<footnote A se vedea, M. Weber, Economie et société, vol. I, Plon, Paris, 1971, p. 229. footnote>. Ceea ce dă conținut și consistență statului este aparatul său
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
legi Legea poate fi definită ca fiind actul juridic al parlamentului, inițiat potrivit Constituției, adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne, promulgat de președintele statului și publicat în Monitorul Oficial și care conține reguli de conduită socială general obligatorii și impersonale, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului. Parlamentul României adoptă trei categorii de legi: constituționale, organice și ordinare. a) Legile constituționale sunt legile prin care se revizuiește Constituția. Sub aspect procedural, ele se adoptă
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat În vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „Și Iuda Iscariotul, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de astăzi. Gândirea Părinților este Într-adevăr nemuritoare”. Din tinerețe și până la moartea sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore În tovărășia Părinților. La Început, Între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El Își Înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și istorice necesare. Cunoaște edițiile de calitate și lucrează În câteva rânduri pe manuscrise (pentru câteva din tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul Însă observăm că demersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată cu speranța deplin satisfăcută, În care nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim Îi opune eterna odihnă mobilă În dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.” De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i Întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. „Dacă citatele se acumulează”, scrie autorul, „aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm În modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă În tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și Îmbogățirile de după ei ori că ne-am Însuși de-a valma toate ideile pe care ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
scolastice”. Or, după criza „modernistă” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, Vaticanul impusese tomismul ca „doctrină oficială”. În Angelicum, octombrie-noiembrie, pp. 126-145. Aceleași reproșuri apar În articolul lui Labourdette: „Misterele subiectivității interesează mai mult decât adevărul impersonal” (ibid., p. 360). Sau, două pagini mai departe (p. 362): „Pseudofilozofia pe care o inspiră, inconștient, metodele istoriei este relativismul, În sensul puternic al unei teorii sau, Încă și mai mult, al unei atitudini intelectuale care Înlocuiește noțiunea metafizică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
II Mangalia, 15 septembrie [1947], luni Mamy, ieri același tipíc de viață, dimineața plajă, la prânz la Delureanu, pe urmă cafea oribilă la Muedin, apoi întoarcere acasă, în camera asta dreptunghiulară care mă odihnește prin faptul că este banală și impersonală, prin culoarea asta calmă, aproape ca a untului. Apoi la Menaru între 5 și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoarea asta lucrul se va fi rezolvat. 3) Din Wilson, nu am putut încasa nimic, Enache stând foarte prost financiar. Am revăzut astăzi bietul nostru Wilson, complet de[s]figurat; nici n’am îndrăsnit să-ți regăsesc urmele, atât de impersonal era. 4) Am telefonat Mariei Botta pentru Cântărețul Tristeței Sale. Nu mi-a dat încă semn de viață; am retelefonat azi d[irecto]rului, mi a făgăduit că va vorbi cu Negreanu; am vor bit cu Camil, preocupat de lipsa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu sânge rece pe cineva sunt, într-un fel, infirmi sufletește. Ei nu au capacitatea de a intui și de a anticipa durerea pe care aproapele lui o suferă în urma unei agresiuni. Această tratare a victimelor violenței într-un context impersonal, ca și cum aceștia și-ar merita pedeapsa și asfel ar fi justificată violența împotriva lor, slăbește capacitatea individului de compătimire și, în consecință, dragostea față de ceilalți oameni. Ca profesori, părinți și bunici trebuie să înțelegem că exemplul personal este cel mai
Caleidoscop by Daniela Crăciun () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93512]
-
ca reflexive, în condițiile în care norma literară nu acceptă aceste forme, e un fenomen al limbii populare. Extinderea construcțiilor cu reflexiv inerent se explică analogic, dar și printr-o tendință de marcare lexicală, suplimentară, a unor valori semantico-pragmatice (participarea, impersonalul, reciprocul etc.): a se risca (dar totuși mă risc, Pro TV, 19.XI.2007), a se râde (mă râd de leșin, Antena 1, 10.XI.2007; Cum poți să vorbești de inundații și să te râzi...?, Antena 1, 25.X
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
18.X.2007); vor să afle cine sunt vinovați de atacul asupra românilor (Antena 1, 3.XI.2007); cine au neglijat-o? (Antena 3, 17.X.2007). 5.4. Subiectul postpus la plural nu este întotdeauna acordat cu un verb impersonal - mai rămâne atunci dobânzile (Antena 3, 19.X.2007) - sau cu o construcție reflexiv-pasivă: li se lua din casă, să spunem, plăpumile... (Realitatea TV, 26.X.2007). 5.5. Invers, unele impersonale cu propoziție subiectivă se acordă la plural, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
plural nu este întotdeauna acordat cu un verb impersonal - mai rămâne atunci dobânzile (Antena 3, 19.X.2007) - sau cu o construcție reflexiv-pasivă: li se lua din casă, să spunem, plăpumile... (Realitatea TV, 26.X.2007). 5.5. Invers, unele impersonale cu propoziție subiectivă se acordă la plural, prin atracție, sub influența unui substantiv plural (de obicei, subiectul subordonatei): vor trebui ca italienii să fie slugăriți de italieni (Antena 1, 6.XI.2007); nu se știu care sunt cauzele ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
direct. În discuțiile obișnuite, el se arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul mă delectează, criticul îmi creează dificultăți în a-l urmări. * Cred că unul din primele motive pentru care îl detest pe G. e felul său de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de practici în mediul propriu). Cum nu puteam trata aceste „păcate” în afara contextului specific am nuanțat concluziile cercetării. Le prezint pe scurt: „Fiind preponderent autarhice, deoarece le este greu, adesea imposibil, să rezolve problemele la timp și prin metode instituționale impersonale de tip contractual, conducerile universităților încearcă să rezolve problemele instituționale prin relații interpersonale private, mai ales prin prieteni și rude și generează propriile lor reguli tacite ca să poată funcționa, preponderent pe cele ale favoritismului și nepotismului. Din cauza gradului scăzut de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
câteva virtuți politice clare: autenticitatea, curajul, stilul direct de comunicare, orientarea spre cetățeni, onestitatea, consecvența, unicitatea. Este un progres evident față de deceniul trecut când aprecia excesiv (așa cum reiese din sondaje și din vot) paternalismul, conservatorismul de stânga, discursul comun și impersonal, limbajul cabalistic, disciplina de partid, stilul „strâns uniți în jurul conducătorului”. Prima veste bună este că ne aflăm în plină adolescență a exercițiului cetățeniei. Oricine se va mai orienta spre virtuțile apreciate în trecut greșește și este politic falimentar. Oricine va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
calculatoare și cea a supermagazinelor va cunoaște o asemenea dezvoltare. Din păcate, nimeni nu știa aceste lucruri pe atunci. Mai mult chiar, oamenii credeau că se face prea mult caz de calculatoare și că magazinele mari sînt prea "reci și impersonale" pentru a avea vreo șansă de supraviețuire. Și totuși unii au riscat și au investit în ciuda părerii negative generale și au devenit astfel incredibil de bogați. Iată de ce este atît de important să respecți regula diversificării investițiilor. Este un mod
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de unitate în diversitate. Dar cineva se poate întreba: un evreu, creștin sau musulman, nu este încă de la început legat de imaginea unui Dumnezeu personal al Bibliei sau al Coranului? Această întrebare dezvăluie la o chestiune problematică. Dumnezeu: personal sau impersonal? Vreau să clarific încă de la început că nu cunosc ce aspect are Dumnezeu, nu pot și nici nu vreau să-mi fac o idee. "Dumnezeu" este divers, depășește toate reprezentările nostre. Pentru mine nu este important ca Dumnezeu să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucru mi se pare incontestabil: Dumnezeu nu este altceva decât persoană. Tocmai pentru că Dumnezeu nu este un lucru, tocmai pentru că, așa cum accentua înțelepciunea orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu creator pentru explicarea originilor lumii creează dificultăți. Este de înțeles, dat fiind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca atare, indivizii nu se cunosc direct, trăiesc într-un mediu cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zi. Totuși, părinții se bucură de anumite drepturi și îndatoriri față de copiii lor, în baza unor legături care sunt recunoscute de către societate ca fiind legitime. Max Weber asocia un prim tip de autoritate cu legitimitatea tradițională, care avea un caracter impersonal; cei ce dețineau puterea o preluau în virtutea unor reguli transmise prin tradiție, iar raporturile de dependență erau de tip patrimonial (C. Pîrvulescu, 2000, p. 39). Tot pe tradiție se bazează, în cele mai multe familii, modul cum sunt articulate raporturile de putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]