1,178 matches
-
desen încă din clasa I. A absolvit liceului Erasmus Hall High School din Brooklyn în 1928. În perioada liceului, Barbera a câștigat mai multe titluri la box, iar Al Singer, campion mondial la box la categoria semiușoară, i-a fost impresar, dar și-a pierdut repede interesul pentru acest sport. În 1935 s-a căsătorit cu iubita sa din liceu, Dorothy Earl, împreună cu care erau cunoscuți în școală ca „Romeo și Julieta”. S-au despărțit temporar când Barbera a plecat în
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
Când Chrisye avea ocazia să interpreteze vocal preluări, acesta încerca să sune cât mai aproape de interpretul original. Grupul și-a schimbat numele în Gipsy în 1969, considerând că sună mai masculin și mai occidental. Programul formației, care nu avea un impresar, a devenit tot mai încărcat, de când începuseră să țină în mod regulat concerte la Taman Ismail Marzuki. Drept urmare, Chrisye s-a hotărât să renunțe la UKI; în 1970, acesta s-a transferat la Academia de Turism Trisakti, considerând că programul
Chrisye () [Corola-website/Science/326556_a_327885]
-
veche fotografie a unei tinere femei,actrița Elise McKenna (jucată de Seymour). Prin auto-hipnoza, el călătorește înapoi în timp, în anul 1912 și reușește să o întâlnească . Cu toate acestea, relația lor nu durează atât de mult pe cât se așteptau: impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) se teme că o legatura îi va distruge acesteia carieră și aranjează că Richard să fie oprit. Filmul este cunoscut pentru coloana sonoră, compusă de John Barry. În film, apare și o variație a
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
Elise, îl întâlnește pe Arthur Biehl- copil, dar nu are norocul să o găsească pe ea. Într-un final, o întâlnește pe Elise lângă un copac de pe marginea lacului. Ea pare speriată când îl vede, dar îl întreabă " Tu ești?". Impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer), intervine rapid și îl îndepărtează . Richard continuă să o urmărească pe Elise, până când, la un moment dat, ea accepta să se plimbe împreună, prin peisajele idilice din preajma hotelului. În timpul plimbării lor pe lac, Richard
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
și bogatului boier Radu Gorj (Zoltán Vadász) pentru cauza lor, deși consideră că acesta s-a scrântit în ultima vreme. Frâncu pleacă spre Italia cu vaporul Wilhelmina, pe care mai călătoresc frumoasa cântăreață de operă Stilla - „celebrissima” (Maria Bănică) și impresarul ei (Octavian Cotescu). Pe urmele lui Frâncu se află agentul secret Friecke (Adrian Mazarache), trimis pentru a-i zădărnici planurile. Cea mai mare temere a cântăreței Stilla este că-și va pierde vocea. Impresarul ei o convinge să accepte planul
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
operă Stilla - „celebrissima” (Maria Bănică) și impresarul ei (Octavian Cotescu). Pe urmele lui Frâncu se află agentul secret Friecke (Adrian Mazarache), trimis pentru a-i zădărnici planurile. Cea mai mare temere a cântăreței Stilla este că-și va pierde vocea. Impresarul ei o convinge să accepte planul inventatorului Orfanik (Marcel Iureș) de a-i înregistra vocea, echipamentele tehnice fiind realizate cu sprijinul financiar al lui Radu Gorj, posesorul unei averi impresionante și proprietarul unui castel în Munții Carpați. Acesta plecase din
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
îi arată bătrânului o fotografie în care apar împreună cântăreața de operă și tânărul boier român. Convinsă că în laboratorul lui Orfanik unde sunt condiții mai bune pentru a i se înregistra imaginea și vocea, Stilla este ademenită acolo de către impresar. Hociotă îi urmărește și este asasinat. Dispariția fără urmă a Stillei îl determină pe Frâncu să pornească în căutarea ei. Boierul Radu Gorj părăsise însă Italia, iar casa lui este găsită pustie. Frâncu este lovit pe la spate de o persoană
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
încearcă să cânte la trompetă, dar mai ales rătăcește din bar în bar pe străzile din Greenwich Village și Broadway, la sfârșitul anilor '50, cu prietenii săi Dennis și Tom, acceptând compromisuri cu arta lui pentru a trăi. Motivat de impresarul său, Rupert, Hugh încearcă să-și facă o carieră de cântăreț de jazz. Sora lor în vârstă de 20 de ani, Lelia, un pic mai albă decât cei doi frați afro-americani, vrea să fie scriitoare. Cei trei împart un apartament
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
independent pe parcursul anului 2006. Materialul conține zece piese compuse de Gardot și produse de Barratt și a primit recenzii favorabile, muzica sa fiind comparată cu cea a lui Norah Jones sau Madeleine Peyroux. Albumul "Worrisome Heart" le-a stârnit interesul impresarilor și producătorilor, iar în stagiunea 2006-2007 Gardot a negociat cu mai multe case de discuri în vederea semnării unui contract de management. În iulie 2007 ea a ajuns la o înțelegere cu (subsidiară a Universal Music Group). Materialul "Worrisome Heart" a
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
roll, skiffle — The Quarrymen — disponibilă — contactați Nigel Walley..."). Walley a obținut două recitaluri în pauza dintre filme la cinematograful Gaumont (de lângă Penny Lane) sâmbăta după-amiaza, iar Quarrymen au cântat și la petreceri și în concursuri de skiffle din zona Liverpool. Impresarul canadian Carroll Levis a organizat un concurs de skiffle, la care le-a cerut tuturor celor opt grupuri participante să cânte doar câte trei minute fiecare. The Quarrymen a interpretat „Worried Man Blues”, și au fost aplaudați generos, dar o
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
Primul Război Mondial. După ce a publicat broșură „La Roumanie et șes prisons", Adunarea generală extraordinară a Sindicatului Ziariștilor din București a hotărât excluderea sa din organizație, considerând "incompatibilă situația de membru în Sindicat a dlui C. Costa-Foru, cu aceea de impresar a tuturor acestor defăimători ai țării și agenți ai intereselor vrăjmașe și de autor al broșurei calominoase la adresa țării, servind de baza tuturor campaniilor calominoase împotriva Statului român". În 1929 el a fost unul dintre fondatorii a Ligii Drepturilor Omului
Constantin Costa-Foru () [Corola-website/Science/322019_a_323348]
-
contemporan", inițial constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj, primul spectacol montat fiind "Chopiniana". Aici Oleg Danovski a montat trilogia ceaikovskiană Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită și Spărgătorul de nuci. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români a depășit pentru prima oară granițele țării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanța a ajuns o tradiție care continuă și în zilele noastre. Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
educația muzicală a tinerei soprane. La recomandarea lui Alboni, Adelina ia lecții de canto în particular de la Maurice Strackosch, un muzician de origine cehă care avea să se căsătorească cu Amalia, una dintre celelalte două fiice ale familiei Patti. Concomitent, impresarul Victor Ullman organizează o serie de recitaluri pentru Adelina în orașul Baltimore, iar succesul înregistrat de aceste spectacole o determină pe artistă să concerteze extensiv în regiuni precum Cuba sau Puerto Rico. Reîntoarcerea sa la New York are loc cinci ani mai
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
diverse recitaluri având un repertoriu format din Somnambula, Lucia di Lammermoor și Bărbierul din Sevilla. În cea de-a doua jumătate a deceniului VI aveau să apară în viața artistei mai mulți bărbați care au cerut mâna ei; Maurice Strackosch, impresarul Adelinei, îi îndepărta de aceasta considerând că își doresc averea sopranei și mai puțin dragostea ei. În aceeași perioadă Patti se împrietenește cu compozitorul italian Gioachino Rossini, care „recunoștea întreaga minunăție a acelei voci și întreaga artă cu care vocaliza
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
a doua jumătate a deceniului VII Adelina Patti se îndrăgostește de tenorul francez Ernesto Nicolini, care era căsătorit și avea cinci copii. Pe parcursul stagiunii 1879-1880 Patti a concertat extensiv în Europa, iar una dintre condițiile pe care le-o impunea impresarilor era ca Nicolini să fie introdus în contracte și să o acompanieze pe scenă. În decembrie 1880 Patti se reîntoarce în Spania, unde este anunțat un concert împreună cu Nicolini, însă reacțiile publicului sunt negative, iar acesta este înlocuit de conaționalul
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
am mai auzit-o. Nici nu o vom mai auzi. Este o minune a zilei de azi. Însă ecoul glasului ei va dăinui de-a pururi”. Pe parcursul anului 1881, în timp ce concerta în Europa Continentală, Patti primește o ofertă din partea unui impresar american „Colonel” Mapleson pentru a cânta la Academia de Muzică de la New York. Atrasă fiind de potențialele câștiguri materiale, Adelina semnează contractul, iar succesul seriei de concerte scot instituția din situația falimentară în care se afla. Soprana continuă să concerteze la
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Raoul Samuel Gunsbourg (n. 6 ianuarie 1860, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești - d. 31 mai 1955, Monte Carlo) a fost un scriitor, compozitor, impresar și director de operă evreu - român. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala de medicină din București, pentru ca în anii 1877/78 să participe la Războiul Ruso-Turc ca sanitar în armata
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
(născut Moise Goldin; n. 17 martie 1895. Focșani - d. 29 iunie 1956) a fost un impresar francez, producător și director de săli de music hall și varietăți și compozitor evreu originar din România. După ce a urmat liceul la Focșani și la Iași, unde a fost tenor în corul Mitropoliei Moldovei , Goldin a făcut serviciul militar, fiind
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
publicația „L'écho franco-roumain”. În România el a fost condamnat în contumacie că dezertor în anul 1927, dar a fost amnistiat în 1934. A cântat că pianist în câteva formații de muzică ușoară, lansându-se în cele din urmă că impresar, posesor al unei agenții artistice proprii. A cumpărat la un moment dat sală Plaza din Paris, de pe Bulevardul Poissioniére, care se află la marginea falimentului, si a transformat-o în 1934 sala de musical-hall ABC. Afacerea era considerată riscantă la
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
(n. 9 iulie 1979) este un impresar român, fost fotbalist, ce a jucat pe postul de portar. și-a început cariera de fotbalist la echipa de tineret al clubului Steaua București. În sezonul 2000-2001 Cristian Buturuga a jucat pentru FC Argeș Pitești. La data de 9 iunie
Cristian Buturugă () [Corola-website/Science/328738_a_330067]
-
substanțe dopante. Buturuga și Neagă s-au considerat nevinovați și au acuzat oficiali clubului piteștean că le-au dat fără știință lor pastile anabolizantele. Această din urmă teorie fiind susținută și de Secretarul general al LPF, Valentin Alexandru și de impresarul Ioan Becali. Pe parcursul sezonului 2003-2004 acesta a activat la clubul FC Zimbru Chișinău din Republică Moldova. După ce s-a retras din activitate acesta a devenit impresar. Acesta a reușit în 2009 să îl transfere pe Denis Alibec de la Farul Constantă
Cristian Buturugă () [Corola-website/Science/328738_a_330067]
-
urmă teorie fiind susținută și de Secretarul general al LPF, Valentin Alexandru și de impresarul Ioan Becali. Pe parcursul sezonului 2003-2004 acesta a activat la clubul FC Zimbru Chișinău din Republică Moldova. După ce s-a retras din activitate acesta a devenit impresar. Acesta a reușit în 2009 să îl transfere pe Denis Alibec de la Farul Constantă la Inter Milan. și a mai impresariat pe Fabian Himcinschi, Steliano Filip și Laurențiu Brănescu.
Cristian Buturugă () [Corola-website/Science/328738_a_330067]
-
cu propria piesă "The Boy I Love is Up în the Gallery", si adeseori reușea să aducă mai multă lume decât biletele care erau puse în vânzare, la prestigiosul teatru West End din Londra. În 1891, a fost recrutata de impresarul Augustus Harris ca să facă parte din spectacularul Teatru Royal și să joace de Crăciun în pantomima "Humpty Dumpty" la Drury Lane. A jucat în alte două producții ale teatrului între care "Little Bo Peep" (1892) și "Robinson Crusoe" (1893). Pe la mijlocul
Marie Lloyd () [Corola-website/Science/329399_a_330728]
-
ani primele ei cântece au fost deja difuzate la radio Ierusalim. Ea a luat lecții de canto și actorie la Studioul Shulamit din Tel Aviv, unde l-a întâlnit pe Shlomo Bosmi, director al studioului, care a devenit propriul ei impresar. În 1939, când ea avea 16 ani, cei doi s-au căsătorit. În 1945 Shoshana Damari s-a alăturat ansamblului Li-La-Lo (în ebraică însemnand Mie-Ei-Lui), teatru de revistă înființat de impresarul Moshe Wallin. Acest grup apărea în spectacole de divertisment
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
Bosmi, director al studioului, care a devenit propriul ei impresar. În 1939, când ea avea 16 ani, cei doi s-au căsătorit. În 1945 Shoshana Damari s-a alăturat ansamblului Li-La-Lo (în ebraică însemnand Mie-Ei-Lui), teatru de revistă înființat de impresarul Moshe Wallin. Acest grup apărea în spectacole de divertisment și satiră care reprezentau o anumită contrapondere față de teatrul serios de repertoriu din acea vreme. În afara celorlalte calități muzicale, Damari era cunoscută pentru timbrul ei jos și farmecul pronunțării guturale a
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]