3,449 matches
-
fariseilor? În primul rând, acestea erau exclusiviste și în al doilea rând, modul in care înțelegeau nivelul și profunzimea iubirii nu era suficient de radical. În ceea ce îl privește pe Sfanțul Apostol Pavel, el a fost un gânditor complex și inc] se mai discut] pe marginea acestor aspecte, f]r] a se fi ajuns, ins], la o rezolvare a lor. Oricum, este clar c] Sfanțul Apostol Pavel a inteles faptul c] baza eticii lui Iisus const] într-un r]spuns de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conduită uman] că r]spuns la Coran și la viață Profetului. În ciuda unor opinii generale, anumite grup]ri din Islam, precum și unele școli de drept, nu au fost clar definite în primele trei secole ale istoriei musulmane. Majoritatea se aflau, inc], într-o faz] de cristalizare, iar hotarele și pozițiile acestora nu erau elaborate și definite în totalitate. Instituțiile publice, legale și de înv]țmânt din lumea musulman] a acelor vremuri nu atinseser] formele sau scopurile clasice cu care au urmat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu a cunoscut nici un consens liberal de natur] moral].) Nici când adopt] în Gorgias criteriul interesului fâț] de sine, Socrate nu se leag] de coloratura oponentului s]u și nu apeleaz] la argumente ad hominem. Deși se vede pe șine - inc] o dat] de vom da crezare dovezilor aduse de Platon - ca pe o persoan] care și-a irosit întreaga viat] în serviciul atenienilor, încercând s] le induc] o gândire activ] în ceea ce privește viețile lor, ideea c] serviciul în favoarea altora poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de persoane. Teoria să general] a cunoașterii („teoria formelor”) are multe aspecte comune cu teoriile ideilor înn]scute. Ceea ce cunoaștem, la cel mai general și înalt nivel, reprezint] o colecție de obiecte pe care le-am cunoscut în mod direct inc] dinainte de nastere („formele” sau „ideile”). Noi toți, în consecinț], avem o suspiciune în leg]tur] cu adev]rurile generale; ins] numai cei ale c]ror capacit]ți raționale sunt supradezvoltate - pe scurt, filosofii - pot s] își reactiveze amintirile. Urmărea const
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el: „Defectul este, atunci când suntem... înclinați s] consimțim la ceva ce nu trebuie s] facem... Ce altceva este consimt]mântul acela decât a-L disprețui pe Dumnezeu și de a-I inc]lca Legile?”. În aceeași lucrare, el ilustreaz] modul în care viciul nu rezid] în dorinț], ci în consimt]mânt. Exemplul este cel al unui b]rbat care vede o femeie, iar „concupiscenta să se trezește; mintea să ispitit] de dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan] nu poate inc]lca, în mod conștient, o porunc] divin]. Identic, o persoan] nu poate fi virtuoas] f]r] a ști la ce își d] consimt]mântul. Iar dac] virtutea este necesar] pentru salvare, atunci ignoranții sunt amenințați, deși poate mai puțin condamnabili
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof al epocii de aur a scolasticii medievale. În secolul urm]tor morții sale, lumea intelectual] și politic] a suferit o transformare, odat] cu dezvoltarea științei și cu declinul Bisericii de la Romă. Inc] o dat], Europa occidental] a devenit subiectul conflictelor politice și religioase, dar, în ceea ce privește cele religioase, sursa atacurilor nu era, ca înainte, o credinț] str]în]; mai degrab] au provenit din interiorul Bisericii creștine, de la clerul scandalizat și nemulțumit și de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care ajunsese pan] atunci s] fie asociat] cu vechiul ordin. Acestea fiind spuse, mișcarea de dezvoltare a teoriei etice a lui Aristotel nu a ajuns într-un punct mort. Mai degrab], s-a ramificat în dou] direcții și a continuat inc] pentru ceva vreme. Diviziunea a corespuns intereselor laice și religioase și a fost, în mare m]sur], de natur] geografic]. În Italia, un grup de scriitori și specialiști în științe naturale, localizați în și în zona Padovei, i-au considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ri pentru că mulțimea s] se poarte civilizat. Deși legile naturale sunt menite s] ghideze oamenii spre bun]starea individual] și a comunit]ții, deși oamenii sunt capabili s] își alc]tuiasc] propria structur] politic], filosofii secolului al XVII-lea cred inc] în necesitatea impunerii moralei asupra lor. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea aceast] perspectiv] a început s] fie criticat]; de-a lungul secolului al XVIII-lea s-au dezvoltat teorii în care morală era considerat] într-o m]sur] mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
speranț] se va n]rui probabil și din cauza faptului c] ideea unei etici a dreptului natural a suferit modific]ri de-a lungul timpului. De fapt, o astfel de modificare era inevitabil] deoarece, așa cum voi ar]ta în acest capitol, inc] de la început, teoriile dreptului natural s-au bazat pe elemente disparate care, în ponderi diferite, au modelat și remodelat doctrina. Pentru a scoate la lumin] aceast] variație, dar și pentru a ar]ta ce a r]mas constant, am considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decât asupra sursei sau chiar asupra existenței unui motiv suficient de a ne purta ca atare. Contribuția cea mai original] a lui Grotius a fost totuși aceea de a transpune dreptul natural într-o teorie a drepturilor omului. Mențion]m inc] o dat] c] nu el a fost primul care a f]cut conexiunea și c] ap]r]torii ulteriori ai dreptului natural nu l-au urmat pe aceast] cale. (Samuel Pufendorf a p]strat o teorie a drepturilor în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tocmai acolo unde secularismul lui Grotius se dovedea și el problematic: ele par incapabile s] ofere o noțiune adecvat] a obligației. Dac] îndatoririle mele morale depind tocmai de faptul c] le-am acceptat în mod liber, de ce nu le pot inc]lca ori de câte ori vreau s] fac acest lucru? Desigur c] ordinea social] s-ar pr]buși dac] toți indivizii ar gândi în felul acesta. Totuși, recunoașterea acestui lucru ne îndeamn] la prudent] în folosirea principiului și nu la abandonarea lui complet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest mod? Problemă fundamental] este reprezentat] de concepția totalmente inadecvat] asupra naturii umane. Singurul rol recunoscut raționalit]ții umane este rolul îngust de a descoperi și de a se conforma funcțiilor biologice. Lucru destul de ironic, având în vedere faptul c], inc] de la începuturile sale, teoria dreptului natural a sustinut c] are ca fundament natură rațional] a ființei umane. (Exist], bineînțeles, versiuni mai sofisticate care utilizeaz] o concepție mai adecvat] a rațiunii. Touși, chiar și aceste versiuni exagereaz] în preocuparea lor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rând, exist] o etic] elaborat] de c]tre Kant în lucr]rile sale dintre 1780 și 1790. Exist], apoi, o „etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi și este folosit adesea că etichet] (în principal admirativ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de obligație apare doar atunci când este imposibil] identificarea acestor acțiuni. Kant nu ofer] nici o soluție; acuză adus] virtuții de c]tre avocații eticii (de exemplu, Bernard Williams, Martha Nussbaum), conform c]reia Kant nu menționeaz] nimic despre regretul exprimat la inc]lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent de critici din aceast] literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopuri utile. Poate crește fermitatea credințelor morale (acordurile contractuale trebuie s] fie explicite și formulate public), le poate face mai vii (v]lul ignorantei este expresia vie a cerinței morale de a ne pune în locul altora) și poate conferi o inc]rc]tur] emoțional] anagajamentului nostru fâț] de ele (v]lul ignorantei confer] o inc]rc]tur] emoțional] afirmației potrivit c]reia am accepta un anumit principiu indiferent de modul în care ne-ar afecta). În aceste feluri și nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formulate public), le poate face mai vii (v]lul ignorantei este expresia vie a cerinței morale de a ne pune în locul altora) și poate conferi o inc]rc]tur] emoțional] anagajamentului nostru fâț] de ele (v]lul ignorantei confer] o inc]rc]tur] emoțional] afirmației potrivit c]reia am accepta un anumit principiu indiferent de modul în care ne-ar afecta). În aceste feluri și nu numai, instrumentul contractual imprim] imparțialitate principiilor esențiale ale moralei, f]r] a le putea ap
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exercit] întreaga capacitate asupra acțiunii în desf]șurare și nu dup] producerea acesteia” (1986, p. 177). Acțiunea direct] a normelor deontologice poate fi explicat] și prin interpretarea noțiunii de influent], f]când apel la distincția dintre intenție și prevedere. Astfel, inc]lcarea constrângerii deontologice privind r]ul f]cut unui om nevinovat are loc numai atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea de a nu acționa tocmai pentru a nu face r]u cuiva, precum și consecințele negative pe care mijloacele și finalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nevinovat are loc numai atunci cand aceast] fapt] este intenționat]. Alegerea de a nu acționa tocmai pentru a nu face r]u cuiva, precum și consecințele negative pe care mijloacele și finalitatea intenționate le-ar putea avea asupra celorlalți, nu constituie o inc]lcare a principiilor deontologice, cu toate c] ele ar putea fi supuse criticilor sub alte aspecte. În viziunea deontologic], omul nu este la fel de responsabil (sau responsabil în totalitate) de consecințele anticipate ale acțiunilor sale cum este responsabil de intențiile acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țile individului) trebuie consacrat] acțiunilor permise, dup] cum afirm] și Fried (1978, p. 13): Este cu neputinț] că cineva s]-si tr]iasc] viața dup] preceptele binelui. Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune cu influent] sc]zut] (cu caracter exclusiv, eliminatoriu), consecințialismul consider] c] este o noțiune puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argumentului moral în cadrul acestor diferențieri, numeroși deontologi apeleaz] la o asemenea distincție pentru a explica mijloacele de realizare a influenței directe. În acest sens, Nagel (1986, p. 179) afirmă c]... ...a face r]u cuiva în mod intenționat înseamn] a inc]lca normele deontologice. Aceast] maltratare este legat] de acțiunile, mijloacele sau scopul cuiva și nu de simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intenționat înseamn] a inc]lca normele deontologice. Aceast] maltratare este legat] de acțiunile, mijloacele sau scopul cuiva și nu de simplele consecințe ale unui fapt neintenționat pe care individul nu l-a putut preveni.” Pentru că o norm] deontologic] s] fie inc]lcat], este necesar ca cineva s] comit] o greșeal]; ins] dac] aceasta nu a fost f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este diferit de r]ul ales ca mijloc de preîntâmpinare a altor rele. Dac] cineva face r]u unei singure persoane în scopul de a salva viața altor cinci persoane, vorbim de un r]u intenționat, și deci de o inc]lcare a normei deontologice. Ins], dac] subiectul refuz] s] sacrifice viața persoanei respective pentru a le salva pe celelalte cinci, nu putem vorbi despre o inc]lcare a normei, întrucat moartea celor cinci persoane nu a constituit o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața altor cinci persoane, vorbim de un r]u intenționat, și deci de o inc]lcare a normei deontologice. Ins], dac] subiectul refuz] s] sacrifice viața persoanei respective pentru a le salva pe celelalte cinci, nu putem vorbi despre o inc]lcare a normei, întrucat moartea celor cinci persoane nu a constituit o modalitate de acțiune sau un scop final al subiectului. iii. Aspecte nesoluționate și probleme potențiale Pan] în acest moment am clarificat structura de ansamblu și câteva dintre argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau un scop final al subiectului. iii. Aspecte nesoluționate și probleme potențiale Pan] în acest moment am clarificat structura de ansamblu și câteva dintre argumentele care stau în spatele doctrinei deontologice. Ins] exist] chestiuni la care nu s-a g]sit inc] r]spuns și care merit] o analiz] mai atent]. 1) Care sunt tipurile de acțiuni greșite și ce anume face că ele s] fie greșite? Teorii precum consecințialismul ofer] o explicație teoretic] acțiunilor greșite, care este una deopotriv] simpl] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]