3,661 matches
-
Supra-Eul moral acționează asupra Eului conștient ca factor de cenzură, impunându-i normele valorice morale căruia este obligat să se conformeze, refuzându-i realizarea unor acțiuni. Aflat Între cele două „forțe de presiune”, psihică și morală, Eul se afirmă ca individualitate În sine, dar concomitent se deschide către celălalt sau către ceilalți, cu care caută să intre În contact, ca o formă de realizare de sine. Relația dintre mine și celălalt, sau ceilalți, este o relație prin care Eul meu se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală este mai mult decât un simplu enunț de reguli. Ea trebuie să aibă o origine absolută și o autoritate transcendentă. Ori de câte ori conștiința morală acționează, ea se va situa ca o autoritate care vine din punctul cel mai Înalt al individualității persoanei respective (Supra-Eul morală. Ea este, prin aceasta, unul dintre principalii factori care contribuie la formularea idealurilor Eului personal. Gândirea reflexivă Conștiința morală nu este singură și izolată. Ea nu este, În esența ei, nici independentă. Aceasta nu trebuie considerată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situație, afirmă M. Scheler, se va produce o identificare completă Între două Euri, fapt care generează două situații: - tipul idiopatic, În cazul căruia Eul străin este absorbit și asimilat de către propriul meu Eu, fiind În felul acesta anulat de orice individualitate, autonomie, manieră de a fi sau de a se comporta În mod liber și independent; - tipul heteropatic, reprezentat de situația În care Eul meu este atras, captivat și hipnotizat de către un alt Eu, În sensul că acest Eu individual străin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prezența celuilalt care este pentru mine și eu sunt pentru el. Coprezența instruiește o experiență comună În realitatea lumii, care reprezintă astfel Însăși faptul prin care Eu, Tu, sau El, ne manifestăm ca „parte a Lumii”, dar totodată și ca individualități, participând, În felul acesta, atât la viața lumii, cât și la viața mea individuală. În plus, prezența mea În lume este și o participare la experiența celorlalți. Acest fapt construiește un sistem de valori morale normative care vor influența direct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cunoscute. Ele nu fac decât să scoată În evidență anumite trăsături specifice ale acestora. Caracteristica tipurilor morale constă În faptul că ele sunt, În primul rând, raportate la un sistem bine determinat de valori, prin care acestea se definesc ca individualități specifice. Nu vom propune o altă clasificare a tipurilor de personalitate, ci vom Încerca să scoatem În evidență anumite trăsături ale acestora, raportate la valorile morale, În corelație directă cu trăsăturile psihologice corespunzătoare ale persoanelor. În evaluarea, caracterizarea și clasificarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un act ireparabil și ireversibil. Aceasta este o preocupare care se desfășoară În câmpul conștiinței de sine a eului personal. Grija de sine este legată de teama de moarte a propriului eu, de conștiința traumatică a pierderii/dizolvării propriei sale individualități. În acest context ideea morții se raportează la conștiința realistă a actului morții, ca eveniment biologic (E. Morină. Această conștiință traumatică este cea care generează ceea ce E. Morin numește „complexul pierderii identității, mai exact, „traumatismul morții”. Aceasta reprezintă, În planul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prilej de întoarcere în timp la ani și evenimente nefaste), declanșează confruntarea ziaristei cu ea însăși. Ideea greșelii săvârșite, a vinovăției și răspunderii în fața urmașilor se insinuează treptat, ducând la o mărturisire făcută doctorului Veiza. Alături de personaje cu trăiri puternice, individualități bine determinate, există în Pragul de sus și fizionomii mai puțin verosimile, trădând șabloanele epocii. Cutremurul din 1977, secvența de încheiere a romanului, pare să pună capăt - justițiar - unor destine, celor care au greșit sau celor care nu își găsesc
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
de „radicalizare a manifestărilor reformatoare” în spațiul „avangardei istorice” și afirmarea unor personalități ale „modernismului moderat” (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu). Deși interpretările și evaluările sunt inegale și, uneori, inconsecvente față de premise, S. realizează reușite schițe de configurare a individualităților poetice (Arghezi, Barbu) pe fundalul și în interiorul „convențiilor” cărora le aparțin, izbutește să evite fărâmițarea în „monografii”, conturând, adesea convingător și coerent, mișcarea internă, dinamică a fenomenului liric. În paralel cu elaborarea Istoriei..., criticul și-a valorificat informația și documentația
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
raporturi caracterizează spiritul conservator. Cele două tipuri de raporturi interumane nu sunt contradictorii, ci complimentare și ele exprimă cele două direcții principale de acțiune psihologică, urmărind adaptarea individului la lume și acordul acestuia cu celelalte persoane. Fiecare persoană este o individualitate în sine, care nu se confundă cu altele, dar care nu poate exista decât în relație strânsă cu celelalte persoane. Această caracteristică personală implică un echilibru dinamic permanent între două aspecte: procesul de diferențiere individuală sau individualizarea și amenajarea unui
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sfera psihiatriei și a psihoigienei, conceptul de reacție apare în relație cu următoarele cupluri antinomice: exogen/endogen; organic/funcțional; somatogen/psihogen. Reacția nu este însă, în totalitatea ei, nici un fenomen exogen, nici o producție în întregime funcțională. Ea este separată, ca individualitate, de cuplurile antinomice enumerate. Orice reacție implică confruntarea dramatică dintre o ființă și realitatea externă. Un „joc cu doi actori”, în cadrul căruia este întotdeauna invitat un al „treilea”: terapeutul. În felul acesta se stabilește o configurație triunghiulară, reprezentată prin: Terapeut
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
relația dintre două persoane sau dintre o persoană și grupul de persoane sau lume. În sensul acesta, pornind de la modurile de relaționare interpersonală sau, mai precis spus, de „apropiere interpersonală”, L. Binswanger distinge trei tipuri de apropiere: dualitatea, pluralitatea și individualitatea. În funcție de acestea, se diferențiază cele patru modele de viață distinse de L. Binswanger: a) modul de a fi în iubire (Mit-einander-sein-in-der-Leibe) sau „modus amoris” este relația dualistă pozitivă între „Eu” și „Tu”, o relație de tipul „de la mine la tine
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mâna”), mușcarea („prinderea cu dinții”), înțelegerea („cuprinderea cu intelectul”), denumirea (desemnarea lingvistică, limbajul); - captarea mediului social, prin următoarele mijloace: impresionarea, sugestibilitatea, asumarea responsabilității; d) modul de a fi „în sine” și „pentru sine” (in-der-Welt-uber-die-Welt-hinaus-sein) exprimă modul de a fi al individualității, al singularității persoanei redusă la ea însăși, care își este suficientă sieși; este modul de a fi singur, izolat, autist; acest mod de a fi în viață al persoanei se poate manifesta astfel: a fi pentru sine însăși, autonomă și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit . Acest aspect este mult mai pronunțat până În anii 1880. Motivele sunt
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și tehnologii Școala trebuie să țină pasul cu tehnologia, să înțeleagă și să anticipeze impactul asupra modului de învățare. Calculatoarele au fost încorporate în programele educaționale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate și flexibilitate mai mare dar și individualitate în clasă. Folosirea internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturală dintre elevi și internet a dat naștere mai multor proiecte orientate înspre elevi, inițiate de elevi, conduse de elevi. Învățarea care pune accentul pe
ERA COMPUTERULUI ŞI EDUCAŢIA DE CALITATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vasiliu Violeta Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_904]
-
Nevoia de a descrie, a explica și a prevedea fenomene complexe și haotice dintre cele mai diverse este una din sursele interdisciplinarității, în sensul în care determină grupuri de specialiști din ramuri distincte de activitate. O formulare de existență și individualitate pentru un obiect, relevanța pentru un domeniu, este irelevantă pentru altul. De ce nu l-a introdus Laplace pe Dumnezeu în modelul său cosmologic de Sistem solar ? Pentru că nu avea nevoie; nu era o necesitate teoretică din perspectiva normelor descriptiv-explicative ale
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
educativ; abilitarea și exersarea capacității de autocontrol, metacogniție, echilibru emoțional, gândire pozitivă. În acest context, creativitatea s-a impus atenției educatorilor ca una din valorile formative esențiale, idealul educațional al școlii românești constând în „dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative”. CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA POTENȚIALULUI CREATIV AL ELEVILOR 1 Obiectivele și ipoteza cercetării 2 Metodologia cercetării 2.1 Eșantionul și etapele cercetării 2.2 Metodele de cercetare 3 Organizarea și desfășurarea
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Art. 3. (1) Învățămîntul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale. (2) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative. Art. 4. (1) Învățămîntul are ca finalitate formarea personalității umane, prin: a) însușirea cunoștințelor științifice, a valorilor culturii naționale și universale; b) fomarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective și a abilităților practice, prin
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
fie incomplete și prilejuind interpretări tendențioase. Ocupându-se de istorie, Barițiu duce conștient o luptă politică, urmărind ca rolul românilor să nu fie minimalizat în istoria Transilvaniei. După el, trecutul poate aduce argumente prin care poporul își apără originea și individualitatea. Apar în paginile T. documente din foarte bogata arhivă a comitelui Iosif Kemény (publicate de Șt. Moldovanu); G. Barițiu reeditează cronicile lui M. Cserei și P. Apor; I. Ardeleanu face cunoscute documentele referitoare la români aflate la Vatican. Se publică
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
la timp (1965). În 1962 se căsătorește, cu acte în regulă, cu Doina Ciurea. Dar o părăsește, în fapt, în 1965 și, de drept, în 1981. Femeie discretă, ea își va accepta fără convulsii destinul. „Cred că am fost două individualități paralele, astfel încât ne-am putut afla la un moment dat în același plan, cum ar zice geometria” - va explica ea această conjugalitate neobișnuită. Viața sentimentală a poetului este agitată, cu multe episoade. În funcție de acest scenariu, poetul își schimbă des muzele
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
două direcții de investigare: personalitatea lui Ion Heliade-Rădulescu și orizontul sociocultural în care se structurează activitatea acestuia. Beneficiind de modele consacrate, pe care nu le ignoră, monografia se deschide cu un capitol biografic al ,,heliadismului”, unde e surprins spectacolul unei individualități complexe, contradictorii, care a făcut istorie, într-un efort creator de pionierat apt, în elanurile și înfrângerile sale, să capete dimensiune romanescă. „Personajul” Heliade crește, își acumulează substanța din documente variate, din contemporaneitate, din istoria culturii românești și, nu în
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
70. Dar eseistul este circumspect față de ideea de generație literară și crede că ar fi mult mai adecvat să se urmărească o serie de valori individuale. Interpretul are în atenție identificarea rețelei de teme, simboluri și motive spre a defini individualitatea imaginarului la fiecare poet analizat. Volumul Privirea și cadrul (1988), alcătuit de asemenea din „eseuri analitice”, însă cu o paletă problematică mai largă, include comentarii dedicate unor prozatori și orientări ale prozei contemporane (Marin Preda, Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian ș.a.
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
resimte stilul propriu cronicii rimate, schiței și polemicii versificate (În jurul unui divorț, Expunere de motive). Poezia se salvează, totuși, în mare măsură prin umor, adesea grefat pe fondul melancoliei, ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi conferă individualitate într-o epocă încă marcată de epigonism clasic și manierism simbolist. T. a scris și proză, oscilând între schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
îl conduce pe U. la o periodizare a literaturii și culturii întemeiată pe ideea de generație, categorie având ca subdiviziuni promoțiile. Astfel, promoția ’70, căreia îi este dedicat primul volum - rămas singurul -, se definește, în viziunea criticului, prin creditul acordat individualității, prin mobilitatea ideatică și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
de Barbu Brezianu, dar mai ales din evocarea Viața de durere și creație a lui Al. Davila de Arșavir Emin (Arșavir Acterian), răzbat atât mâhnirea și disperarea neascunsă a unui om bolnav irecuperabil, țintuit în cărucior, cât și a unei individualități creatoare ignorate de oficialități și de confrați. Sub genericul „De vorbă cu...”, concurat de „Ancheta pregătitorilor”, apar interviuri cu Eugen Goga, Lucian Grigorescu, Olga Greceanu, Constantin Baraschi, Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Ion Minulescu. Promisiunea de a tipări „producție originală
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot fi decupate mai de peste tot: „Era o lumină stranie / de parcă toți cei care se aflau de față / ne doriseră cândva binele / fără să știm. Privirile lor dojenitoare / sfâșiau subțirile noastre armuri de apă
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]