1,618 matches
-
este pentru totdeauna și definitiv enigmatică, fără vreo "lecție" posibilă. Ea are cinci miliarde de versiuni potențiale (câte ființe umane există), dintre care niciuna nu se poate impune ca autoritară (cea a autorului nu mai mult decât oricare alta). Polisemie inepuizabilă. Nu putem face un text să spună tot ce vrem noi o imagine, da. Ceea ce înseamnă că nu-i putem acuza sau atribui niciun enunț precis. Această inocență semantică (revers al unei formidabile fertilități, sugestia) este, evident, valabilă mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca niciodată, valori de poziție. Dacă eternitatea înseamnă jumătate din artă, ce-i de făcut cu cealaltă jumătate, despre care încă se consideră, de la Baudelaire încoace, că trebuie să exprime epoca? A evita ritmările istorice ale vizibilului prin superstiția clipei inepuizabile ar fi la fel de zadarnic precum a evita străfulgerarea mereu reîncepută a emoției prin luarea în considerare numai a epocilor privirii. Să ne ferim a confunda logica creației și logica percepției într-un fel de esse est percipi al imaginii vizuale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
absolut, deoarece peste tot există particule care apar și dispar încontinuu. Dacă puneți două farfurii de metal una peste cealaltă și unele dintre aceste particule nu sunt admise între farfurii, atunci în afara lor sunt mai multe particule decât înăuntrul lor. Inepuizabila grădină zoologică de particule apasă farfuriile din exterior și, fără a fi contracarate dinăuntru, farfuriile sunt presate una în alta, chiar și în vidul cel mai înaintat. Aceasta este forța vidului, o forță născută din nimic. Acesta este efectul Casimir
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dumnezeiască. Întunericul în sine, atât la Sfântul Grigorie, cât și la Sfântul Dionisie, nu e γνόφος ce se opune luminii, ci descoperă adevăr. Dar Ființa divină nu se poate descoperi omului. Căci dacă Ființa nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă în manifestările ei de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine. Întunericul luminos „exprimă un fapt doar pozitiv dogmatic: acela al transcendenței absolute a naturii divine. Întunericul nu se opune luminii, căci e un
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
sufletului nu-i lipsește niciodată dorința de a spori în bucuria sa de Dumnezeu. Este ideea unei creșteri continue în Hristos, care va fi dezvoltată mai târziu de Sfântul Nicolae Cabasila. Dacă ființa divină nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă în manifestările ei de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine”<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 88. footnote>. Cel căutat, adică Dumnezeu, în concepția Sfântul Grigorie, e mai presus de orice cunoaștere, înconjurat din
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
care fiecare și-o folosește cum crede de cuviință. Pentru că mai apoi vom fi întrebați de modul cum am folosit-o. Unii iau această iubire din lumină, folosind-o în continuare și dincolo de trup pentru ajutorul semenilor ca un izvor inepuizabil. Sufletul Când sufletul este chemat și nu mai poate ține materia, atunci trupul rămâne doar un pumn de pământ cu toate perfecțiunile și imperfecțiunile fizice. Și mai știm despre caracteristicile persoanei că sunt implementate în acea parte pe care noi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
o nouă șansă să-și răscumpere greșelile, luându-și o nouă haină pământeană pentru a-și eleva nivelul și schimba vibrațiile. Pentru ca în final să fie mai aproape și parte integrantă cu adevărat a stării de bine, fericire inegalabilă și inepuizabilă alături de El. Pentru a putea reveni la starea de conștiință pură de lumină, căldură și nesfârșită dragoste învăluitoare și vindecătoare. Și totuși, cuvintele umane sunt întotdeauna necuprinzătoare, insuficiente și incomplete pentru a o descrie. Altfel spus, starea după care alergăm
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dogmatic, întăresc rolul științei, al libertății spiritului creator în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea și prelungirea vieții, asigurarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu deziluziile, cu insatisfacția și frământările interioare cu repercusiuni în armonia funcțională a sistemului nervos, a alterării resurselor inepuizabile ale materiei cenușii. DEZVOLTAREA NEUROLOGIEI SI PSIHIATRIEI Studiul funcțiilor cerebrale, a localizării lor, s-a intensificat în sec. XIX și unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936) elevul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cartea II, cap. 2) Pentru Corneille, în schimb, dacă acțiunea este veridică, nu este cazul să ne facem griji pentru verosimilul ei. Acest mare cititor al lui Plutarh împrumută majoritatea subiectelor sale din istoria romană care îi oferă un rezervor inepuizabil de evenimente eroice autentice. Numai când acțiunea este rodul invenției autorului fie că acesta falsifică istoria sau fabrică complet o ficțiune -, acesta trebuie să lucreze pentru a o face să fie verosimilă. Fidel lui Aristotel asupra acestui punct, el consideră
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
când trebuie și să deplaseze cezura pentru a deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și caracterul, evitând tirada: distrându-se în dialog; ascunzându-se mereu în spatele personajului; preocupat înainte de toate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la modă. A se vedea "Despre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actualitate lumea lui Caragiale. Conștient de contrastul existent între propria-i creație și direcția majoritar-literară a contemporaneității, Caragiale și-a subliniat indirect singularitatea creatoare. A receptat aspectele realității extralingvistice, din care și-a extras lumea lui imaginară, ca pe o inepuizabilă scenă a lumii. Printr-un complex registru stilistic s-a distanțat de umanitatea ficțională creată. Vocea narativă folosește un stil elevat, personalizat prin procedee gramaticale și expresivitate stilistică. În schimb, personajele epico-dramatice create "vorbesc și argumentează așa gândesc! într-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ilustrarea cauzelor care declanșează râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale asupra comicului de situații și de limbaj și asupra caracterului. Pentru primul tip sunt descoperite inepuizabile surse precum: repetiția, inversiunea, interferența seriilor având ca principală variantă qui-pro-quo-ul. Celebrul filosof francez găsește oportună precizarea distincției între absurditatea propriu-zisă și cea din care derivă comicul, echivalează ,,absurditatea comică"45 cu cea a visurilor și își susține teoria prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surse fundamentale, după cum reiese din această din urmă analiză, specificitatea maximă focalizarea limbajului într-un anumit registru profesional, geografic, social etc. și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza unor "etimologii populare"119 precum ,,renumerație", "scrofulos", "lege
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și a inepuizabilelor năstrușnice mecanisme de iritare, consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere în scenă și o defulare a propriei angoase a imposibilității de comunicare (Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență (Scaunele), a anulării identității și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
război" după tentativa de viol asupra nepoatei, Stamate, "uitându-și cu totul sacrele datorii de tată și de soț"72, se furișează noaptea "spre a-și face obișnuita datorie sentimentală"73, iar Cotadi se gândește cu spirit practic la exploatarea inepuizabilei surse de ulei franțuzesc din părul lui Dragomir pentru întreținerea candelei "după obiceiul creștinesc"74. Aceasta înseamnă că există, de fapt, și în bizarul univers urmuzian legi, reguli de conviețuire, restricții etice și chiar religioase precum și preocuparea de menținere a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la momentul bilanțului când va trebui să însumăm rezultatele parțiale într-un tot cu valoare de concluzie. Un bilanț provizoriu, impus de necesitatea de a pune totuși punct unui studiu ce își dezvăluie caracterul inepuizabil pe măsură ce se scrie. Refacem la capăt de drum etapele unui traseu anevoios, fascinant și copleșitor deopotrivă. Trecerea în revistă a principalilor reprezentanți ai modurilor comicului din literatura română postcaragialiană a fost necesară pentru delimitarea incipientă a descendenței caragialiene. Am plecat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simbol, cu imaginile în care se regăsește, cu miturile care îl poartă, este cu deosebire util și necesar. Evident că tema eroului necesită în sine sute sau mii de tomuri dedicate, dar miza nu este de a epuiza acest subiect (inepuizabil), ci din nou de a puncta palierele de analiză, astfel încât, la final, când se vor uni aceste jaloane cu o linie discursivă, să se poată contura un câmp de discuție, căci aceasta este intenția modestă a prezentului demers (umilința, trebuie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Chiar dacă această definiție largă este operantă și suficientă pentru a discuta la modul general despre banda desenată, punctele de vedere specifice o îmbogățesc și o nuanțează, dovedind fără echivoc că acest domeniu dispune de o complexitate tematică și stilistică virtual inepuizabilă și că își merită pe deplin locul între arte. McCloud, în viziunea sa cuprinzătoare, merge până la a considera banda desenată un film accelerat (și filmul este realizat, la urma urmei, din imagini statice derulate cu viteză, iar dacă îl desfășurăm
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a schimbărilor drastice, in timp ce voluntarismul din perioada de glorie contrazice marxismul originar. Fiecare nou proiect se valorizează nu numai în dimensiunea abstractă a viitorului, ci și, mai ales, printr-o înrădăcinare istorică imaginară. Trecutul seamănă cu un depozit inepuizabil care oferă modele adaptabile la toate combinațiile ideologice. Viitorul se construiește prin invocarea unui trecut mitificat. Fiecare mit este multifuncțional, metamorfozându-se după cerințele cauzei." Ibid, p. 91. 327 Ibid., p. 93. 328 Idem, Jocul cu trecutul, pp. 152. De
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și puloverele pe niște haine de marcă ridicol de scumpe și se strădui din răsputeri să nu mai critice fiecare tip pe care îl întâlnea. Totuși, în ciuda schimbării de look, a mersului prin cluburi până la ore târzii și a cantității inepuizabile de sfaturi de la restul fetelor, Făt-Frumosul ei nu era de găsit. În ciuda eforturilor, încă nu era iubita ideală și majoritatea bărbaților încă i se păreau nespus de plicticoși. Și-apoi l-a cunoscut pe Aidan. Nu l-a cunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și rarefiat, de aceea aveam sentimentul că pot face orice, ca și când aș fi fost pe un câmp pustiu. Am început să recit versuri în gura mare, căci mintea mea nu era decât un burete îm-bîcsit de versuri, curgeau din mine inepuizabil, golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adus aici? m-am mirat. Ai ajuns din cauza frigului. Ai înfruntat prea mult frig, fără să ai o sursă de căldură care să-ți mențină incandescența. Aripile tale albe nu-s de ajuns ca să-ți păstrezi forța, nimic nu este inepuizabil dacă nu se inspiră de la sursa de lumină a arborelui infinit. Iar frigul poate să te facă să uiți rostul vieții, să-ți dea impresia că nu mai ai motiv să mergi înainte, poate să-ți alunge lumina din suflet
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]