2,098 matches
-
o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a sărbătorit și faima sumbră Încă o mai face. Un simbol al exterminării În plină zi, ba se mai și laudă cu el, o realizare notabilă pe care circulă vapoare. Nici o exagerare nu pare suficientă pentru a descrie acest loc infernal de care ne despart 40 de kilometri - moartea aproape că era o răsplată. Un culoar din care au scos pămîntul și pe care l-au umplut cu atrocități, cu bestialități, cu Întuneric omenesc. De unde știm toate astea? În mod sigur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu una umilitoare și fără rost. Dar e un ordin cît se poate de serios, așa că nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă Îndrept spre closetul din spatele pavilionului. O oră car rahat soldățesc, după ce-l pescuiesc din fosa infernală cu un hîrdău și o cange special pregătite pentru o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce Înseamnă jumătate, deocamdată rezultatul e aproape
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu s-a mai făcut focul deloc În centrală, pentru că nu au mai avut cu ce. Maistrul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de fum a sistemului) un vid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se blochează, e inerțial, realitatea Îl ia pe nepregătite și, cînd iese din starea de euforie, se crispează. Cum e posibil? Ce se Întîmplă? Atît de simplu? Atît de repede? Am scăpat așa ușor de Ceaușescu, de tot aparatul lui infernal și dement? SÎntem liberi? SÎNTEM LIBERI? Cum o să arate lucrurile de acum Înainte? Ce contează, sîntem liberi... liberi... Pur și simplu, Ceaușescu nu mai există. Părul de pe Întreg corpul pare viu, trăiri În pragul nebuniei, această ușurare care ne umple
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-a Întîmplat să fie exact În dreptul gurii boilerului, pentru că În el mă sprijineam. Jumătate de față Îmi e de asemenea pîrlită, sprîncenele sfîrÎie. Mirosul e infernal. Probabil că am părul măciucă și probabil că am rămas cu obrajii umflați. Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la provocări, protocoalele de retragere sînt Încălcate grosolan, căci nerăbdarea e mare În rîndul armatei bolșevice, au loc sabotaje - zona fiind frăgezită din timp de agenți NKDV și de propagandă. Urmează raderea urmelor de civilizație românească din teritoriile ocupate, mașinăria infernală de ocupație umplînd urgent acest spațiu cu ceea ce unii istorici numesc ciuma roșie, deportările spre Siberia ale populației românești nerepatriate, execuțiile și masacrele de pe noua frontieră, atunci cînd au loc Încercări tardive de repatriere. În acest șir de tragedii, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism infernal menit să-l anihileze pe celălalt - asta-i lucrătura diavolului - așa ceva corupe totul, totul... Dar trebuie să privești lucrurile și din punctul lui de vedere. Exact. A fost vina mea și am păstrat tăcerea - am tăcut, la început pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu vedea cum ar putea-o face. Îl întrebă: — Unde e Stella acum? Nu știu, presupun că în Druidsdale. Acolo am lăsat-o. Eu m-am mutat la Diane. Plecăm în Spania. — Tu și Diane? — Da. Dar totul e infernal, atât de negru, ca un vis odios, și trebuie să fac iarăși totul de la început. — Să faci ce? Lucrul acela îngrozitor pe care l-ai săvârșit? — Nimic, nimic, mi-am văzut dublul cu un ciocan în mână. Cum poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel în ceea ce privește naturalismul. Nici unul, nici celălalt nu trebuie să existe, pentru că ceea ce face specificitatea occidentală este stăpânirea, domesticirea unei naturi prin esență sălbatice, barbare, necivilizate. Condamnarea naturalismului este de origine creștină 78, care vede în el supraviețuirea paganismului, a culturilor infernale, acelea ale "Mamei Primordiale" sprijinindu-se pe o valorizare a femeii, a sensibilului, a pântecului. Ulterior, această condamnare se va profaniza și va inspira sistemele filosofice, antropologice, sociologice, psihologice care s-au elaborat din secolul al XVII-lea până în secolul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
curgătoare nu miros cine știe ce, mai ales acum că sunt abia pescuiți. Și puiet pe deasupra... Filmul începuse, dar n-avea importanță. Au intrat în sală dând draperia la o parte și au rămas lângă ușă, în beznă și sub impresia zgomotelor infernale și fără niciun sens de pe ecran. Nici n-au apucat ochii să i se obișnuiască cu întunericul că Ducu l-a auzit pe Mihai Lupu șoptindu-i la ureche: "Așază-te și tu pe undeva, că mă întorc imediat". Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apărut. Ducu a lăsat legăturica cu pești jos la picioare și și-a înălțat privirea către ecran. Era un film cu război. O mitralieră se auzea trăgând fără încetare, cu furie, încă din clipa când pășise în sală zgomotul acela infernal care i se păruse fără sens. Acum se puteau vedea pe ecran o armată întreagă de soldați lungiți pe burtă în poziție de tragere, împrăștiați pe o câmpie întinsă cât vedeai cu ochii, pudrată cu zăpadă, toți cu căști pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
via hoc nomen adipiscitur - I, 8, 3). Trupul și tot ce este conținut de el sau ajută la definirea lui, primește conotații negative (I, 11, 3-4); corpul este carcera (carcer) și mormântul (sepulcrum) sufletului, până și Infernul și vechile mituri infernale 42 simbolizează corpurile, în care sunt încarcerate sufletele. Macrobius, când evocă Peșterile lui Pluton 43, descrie cele patru fluvii care îl străbat, fiecare fiind o expresie a unei forme de pasiune (I, 10, 11), apoi cele patru suplicii celebre ale
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
8; unii teoreticieni susțin că prin Macrobius s-a transmis această doctrină și imagine în Evul Mediu. 40 Imaginea lanțului de aur este de inspirație homerică Iliada VIII, 19. 41 cf. Plotin I, 1, 8; IV, 3, 11. 42 Miturile infernale prezentate de Macrobius amintesc de teoriile lui Platon. 43 Toate alegoriile morale prezentate, cu excepția cavernelor lui Pluton îl au ca sursă principală pe Numenius. 44 Cercetătorii consideră că Macrobius s-ar referi la Aristotel și școala peripatetică cf Aristotel De
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
zilnic moare Euclid / Zdrobit de-absurdul altor ecuații // În drumul de la minus către plus... Barbian, așadar, la nivelul expresiei îndeosebi - La țărm ascuns, sub văluri de opal, / În sorbul unor lumi matriciale, / La polul negativ, paradoxal, / Se proiectează-n scheme infernale / Mai multe variante de final -, poetul aduce, în planul conținutului, frământările dintotdeauna ale omului cu o sensibilitate exacerbată prin cunoaștere și-și construiește, în apa unei imperfecte lentile, un tărâm abstras din concretul exoteric, dar căpătând valențe ezoterice, În oceanul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi. Eu nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea mașinii infernale de fabricare a acuzațiilor și de denigrare publică. Poporul trebuia manevrat până la păcălirea lui. Cauchon a preluat în mod oficial frâiele Puternic susținut de apropiații lui, Cauchon a desfășurat o îndelungată și îndârjită propagandă împotriva Jeannei, încă de la apariția ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
pe deasupra?! Geme redacția de fufe iar dumneata... Sub greutatea acestor grave acuze capul nenorocitului de Mișu se balansă categoric către direcția stenoretei. Aha. Acolo era buba ! Toate privirile fixară unanim instrumentul de înregistrat convorbiri intuind cu groază existența unei arme infernale cu efect distrugător. Acesta, mai mult ca sigur, era subtextul liminal sau, mă rog, textul subliminal din albastrul cenușiu spre căprui al ochilor lui Ghelase, fost responsabil de grupă în organizaț ia paramilitară Șoimii patriei. Dintre toți bărbații, singurul care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe un aer rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
amintit bărbatul jurând strâmb și n-a jucat demn rolul de soție, divorțând de un om pe care nu-l mai iubea? ― De unde știi că n-a încercat să-l lase? Dar sânt bărbați crampon care, deși duc o viață infernală, nu se pot despărți de femeile lor. În orice caz, Amely, e foarte greu ca un om să judece pe alt om, ― Ce-i cu tine, Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în glumă (dar puțin și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tradițională forță de recuperare a patrimoniului arhitectural-cultural-religios. (Nu mi-ar ajunge spațiul a trei rubrici să re zum fabulațiile turistico financiare iscate printre mușteriii restaurantului - prevăzut cu doi reni, o capră cu doi iezi și-o turmă de domni Goe infernali - de vila BNR de la Stâna Regală...) Și ce oficialitate - primăria, Biserica, jandarmeria, poliția, partidele politice, mass-media locală, hotelurile, restau rantele, patronatul de una, alta, Cazinoul, CFR-ul, SRI (care deține vile dulci în zonă), bașca Institutul Cultural Român - nu și-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un workaholic la modul japonez. (Ce-i drept, față de voga - terapeutică, nu zic nu, însă devastatoare - a shoppingului, scorul e cam de-o mie la unu.) România ne tratează ca o mamă vitregă. Scârba caliba nică a proletarilor care-n infernalele autobuze și tramvaie ale ITB-ului ceaușist îi îndemnau pe bieții intelectuali sufocați „să-și ia mașină mică, dacă nu le convine“ s-a cuplat cu fesenismul gospodinelor care i-au aplaudat pe mineri, pentru ca acum să decreteze fioros: „cui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fă, de rămăseși borțoasă ca proasta-n târg?!?“ figurează în arsenalul drăgălășeniilor vitalizante. Așa, deci! Ei bine, abia acum apuc și eu să mă gândesc la zorile de la Spitalul „Sf. Ioan“, când, la șase dimineața, se deschideau brusc, cu zgomot infernal, ușile, iar asistentele năvăleau peste octogenarii din salon cu mirări intens vociferate precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]