6,831 matches
-
trecerile de la împlinire la dezastru, de la succes pe scenă la amărăciunea unei femei singure, care ajunge să se mintă consolator și înțelept. Nimic de înțeles și nici un sfat de dat. Doar un roman copleșitor și captivant despre polifonia vieții, despre infinitele ei posibilități și, în același timp, despre simetria repetitivă a schemelor ei. De la vechii greci până dincolo de zilele noastre, aceeași doi oameni și o poveste.
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a drumurilor, al doilea este un pustiu (unde nu mai există nici un drum, deci nici o ieșire), iar al treilea constă într-un zid care e peretele unui cerc al cărui diametru e infinit. Oricît ai merge de-a lungul peretului, nu vei găsi vreo curbură. A patra poziție scoate din latență etimologia „auditivă“ a absurdului („absurd e ceea ce sună prost în ureche“). Sub acest unghi, viața devine absurdă cînd nu mai primești ecou
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
Gheorghe Grigurcu Să fim serioși: nu există, n-ar putea exista o graniță fermă între scrisul literar și cel așazis, frecvent cu nuanță peiorativă, ziaristic. Darul verbului, în jocul său infinit de conotații dătătoare de miraje, e la fel recognoscibil în ambele-i aplicații, la fel expus primejdiilor propriilor sale insuficiențe ori carenței de caracter. Oare un Arghezi, un Ion Vinea, un G. Călinescu, un Camil Petrescu nu apar prezenți în
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
pot fi întotdeauna altfel, iar inteligența poate mereu depăși nivelul dat al predicațiilor. Labirintul fără limite corespunde experienței subiectului disponibil oricăror predicații (mă gândesc la cel despre care ceva se poate în genere spune, în sensul peripatetic al termenului). Natura infinită și disponibilă a acesteia o face netraversabilă: din deșert poți ieși doar ținând drumul drept, dacă te țin puterile; iar captivul a murit de foame și sete. Labirintul făcut să ascundă o crimă le depășește, fiind suma predicatelor construite pe
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu în alertă simțurile cititorului, conștient că se află în preajma unui secret teribil care nu i se dezvăluie până la final. Planurile narative
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
dorește. Însăși răpirea pare a fi fost înscenată de acesta, în virtutea unor complexe personale și, cum e limpede deja, a unor pulsiuni sexuale. De altfel, chiar descinderea torționarului în magazinul cu vechituri de preț are aparența unei capcane de o infinită senzualitate. Nu e prima oară când Braia se pretează unor asemenea regii. Lungul său monolog interior (un soi de autobiografie excesiv de analitică) relevă încă din copilărie o tentație teatrală: pentru a obține atenția părinților și dragostea fratelui mai mic, Cezar
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Marius Miheț Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, București, Editura Humanitas, 2013, 216 pag. Memorialistica presupune, întâi și-ntâi, o dezbatere morală. Nu poți scrie cu infinită prudență despre faptele unei vieți. E întotdeauna loc de ispite cordiale, de priviri distorsionate în oglinda timpului. Gabriel Dimisianu recunoaște că și-a distrus jurnalul și alte manuscrise memorialistice. Cu părere de rău, ceva mai târziu. Nu dorea ca cititorii
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
clasă. Mai dificilă și mai sterilizantă se va dovedi însă altă renunțare. După ce simbolismul îi obișnuise pe poeți cu pitorescul lexical, cu termeni ciudați proveniți din zonele marginale ale vocabularului, autorul Aurului sterp își refuză și această facilitate de dimensiuni infinite. După cum nu va ceda nici tentației de a exploata varietatea obiectelor, de a fi colecționar în versuri. Iată foarte mulți nu! Spațiul poeziei lui Philippide s-a constituit după principii de mare severitate, scrupulos respectate. Cîteva încercări, rapid și decis
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
nedefinită a proiectului autobiografic. Nicio regulă nu este până la urmă unica posibilă, soluțiile adoptate de diverșii autobiografi sunt, toate, valabile în ordine artistică, reprezentând tot atâtea mărturii despre natura umană. Cartea lasă, așadar, în suspensie orice formulare definitivă, proclamând misterul infinit al subiectivității creatoare. Ea oglindește fascinația inepuizabilității eului autobiografic, apt să ofere nenumărate modele, nuanțate în funcție de reactivitatea individului față de o realitate mereu nouă, dar și față de lărgirea dimensiunii interioare, activată de o evoluție a prospectărilor psihologice și spirituale.
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
cel mai tare citind dosarul? Faptul că angajații Securității își permiteau să-ți studieze viața în toate detaliile cu lupa, ca a unei gâze mizerabile, pe care nu dai doi bani. Făcând asta, se așezau foarte sus, își arogau drepturi infinite, de supraoameni, în vreme ce pe tine te așezau foarte jos, undeva unde erai la totala lor discreție. Și că asta era o practică exersată împotriva oricărui membru al societății. Disprețul în numele puterii, un dispreț ucigător. Gândiți-vă în ce schemă a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
acestei lumi dispare și lumea. 2662. Paradoxal cunoaștem doar binele și răul de aceea avem un infinit și o infinitate de puncte Într-un cerc finit. Dacă am cunoaște și alte opusuri ale binelui și răului, am avea alături de punctul infinit și cercul finit ce ascunde infinitatea și finitatea și alte reprezentări. 2663. Lumea fără de cunoaștere nu ar mai fi iar Dumnezeu ar dispărea din noi. 2664. Dumnezeu se află În noi doar oglindindu-se În cunoaștere. 2665. Oglinda cunoașterii este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Universal, iar iubirea cuvântul prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu poate fi mai măreț decât să-ți fie dor iubind cuvântul. Atunci Îl simți cu adevărat atât pe Dumnezeul Primordial ca lipsă eternă din neantul infinit cât și pe Dumnezeul tău, care este iubire. 2749. Cuvântul a devenit Dumnezeu abia atunci când a lipsit neantului etern fiindu-i atât de dor de el Încât a devenit eveniment primordial. 2750. Oare ce era cuvântul Înainte de a fi Dumnezeu
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
în care Emanuel Bibescu era nu doar un cunoscător, ci un adevărat erudit, cei doi făcând împreună un pelerinaj intelectual la catedralele din Chartres, Tours, Bourges, Rouen etc. Aici, spune Proust, „universul a recăpătat dintrodată în ochii mei un preț infinit” 7. În liniștea catedralelor gotice a întâlnit el o „mare democrație tăcută” (grande démocratie silencieuse)8, cu trimitere aproape explicită la masoneria lucrativă și la simbolismul ei ocult. Acest periplu inițiatic se va încheia în Mélanges (1919) cu o concluzie
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
că ceea ce ar fi putut foarte bine să devină un dezastru avea să se transforme, în cazul lui Alexandru Dragomir, într-una dintre cele mai fascinante aventuri ale filozofiei din istoria culturii române: filozofia ca gîndire solitară pură, ca solilocviu infinit, ca bucurie de a gîndi pentru tine tot ce te înconjoară. Pentru aceasta, Dragomir a trebuit să îndeplinească o singură condiție: să facă din clandestinitatea culturală o profesiune de credință. Condiția aceasta a îndeplinit-o atît de bine încît, iată
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Iordachescu Ionut Președintele demisionar al PNL, Crin Antonescu, crede că premierul Victor Ponta este "infinit" mai periculos decât președintele Traian Băsescu și va face tot îi stă în putință pentru a-l împiedica pe liderul PSD să ajungă șeful statului. "Victor Ponta e mai periculos pentru România decât Traian Băsescu, pentru că e premier și are
"Ponta e infinit mai periculos decât Băsescu" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30000_a_31325]
-
din minte încet se scufundau în orgasmele apelor internaționale la trecerea marilor vapoare cu emigranți de eram lilieci prin coridoare dedate legilor la modă sau castor castorp casper casandra și rodeam la INSULĂ tot răgeam arome-rune extrem de șoptit definit - infinit până ce extenuat fachir rugineam pe cuneiformele trestiilor cu unchiul TOM și mă trezeam în hărți de alzheimer troznind din crengi la o cantină catolică pentru cei fără locuință umpleam lapsusuri de porțelan cu paul celan plutind într-un sos de
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
numeau mistere. Și un glas îmi vorbi deodată: Ia cheile focului jertfitor în a umbrei cupă Ce se găsește în locuințele inimii, Iar în oglinda vie Din mijlocul sălii de aur așteaptă o putere Cu fața toată un lințoliu De infinită așteptare, Căci te iubește de la geneză și are Pe pieptul ei spiritul tău legănat De fluviul de lapte care din centrul lumii curge. * * * Carne tocată îmi e suferința, În mine se-ațâță cuvintele, de pântec mi se agață, De suflu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
care avea nevoie cîmpul cultural din țară: un inventar de valori abia acum restituite și toată amărăciunea consemnării lui se regăsesc în Măsura urmelor: În procesul de memorizare a celor care au închis ochii printre străini, se include o durere infinită. Cît ar fi putut dărui României mintea și faptele lor! Aceste pierderi se înscriu în inventarul distrugerii sistematice a valorilor autentice, fără să concureze, bineînțeles, în număr și intensitate cu acelea pomenite în "Memorialul durerii". Persoanele numite aici formează un
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
pofticios o soră blondă, cu ochi verzi, coșuroasă, șoldurie, destul de semnificativă-n avîntul sînilor, chicotitoare cînd umple seringa cu habar n-am ce... Noaptea, trezit de omul care-și înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și un al treilea
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
mele s-au dat peste cap li se văd scheletele strălucitoare pline de coșmaruri în ciorapii de lișiță ai nopții gura securii pe inima mielului cînd visul apare la geam cu păpușile lui suflarea magnoliei pe inimi de ipsos înflorește infinite uși ale diamantului deschise în eter spre uitare măști înfloresc pe crengile unui număr tu și eu și stelele sîntem gloriile unei formule sentimentele sînt piei moarte pe fețele și umbrele noastre viitorul sculptat în alge trece prin noi spre
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
pe cînd locuiam în trecutul imprevizibil mai confortabil decît în prezentul mereu amînat iar Sibila Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
atât de dese, atât de una lângă alta, încât nici nu mai știu când și de unde au apărut și pe care din ele să o privesc Proiecții de conuri deschise toate deodată către Soare; nici unul întors cu fața spre umbră Infinite gropi de potențial în margini finite de cupă răsfrântă Spectrale volburi roșii și violete, pentagoane stelate care se strâng împăturindu-se în pentagrame albe Despre ce se petrece înăuntru dă semn mirosul atomilor Soare inutil Bucuria trifoiului de baltă Extazul
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
de-afurisit, se-afundă-n sine și, dispărând, îmi lasă-n mână un amnar și o numărătoare bleumarin de ape-afunde, repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins, înger, în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își sfâșie rochia, voal cu voal. În nimbul său de zahăr lipicios observă trist cum cad făpturi nevinovate, iar muzica din străvechime de mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
deși guvernul a promis alocarea a 5% din PIB. O atitudine corectă - și în interesul școlii - ar fi fost suspendarea grevei până la votarea în parlament a capitolului din legea bugetului destinat învățământului". Micul text e, deși țanțoș nevoie-mare, de o infinită găunoșenie. El dovedește nu doar necunoașterea listei reale a cererilor sindicaliste, ci și o mentalitate de mingicar, care jonglează cu balonul pentru a delecta peluza. A considera că greviștii ar fi trebui să ia poziția de drepți pentru că li s-
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]