5,241 matches
-
și III scad agregarea plachetară și depresarea moleculelor de adeziune. NOS ÎI sau INOS este produsă în special de macrofage și este dependentă de citokinele ÎL-1 beta, IFN gamma, TNF alfa. Participa la producerea unor cantități mari de NO în inflamații. Producerea susținută de NO interacționează cu radicalii liberi de oxigen (anionii superoxiziă și generează oxidanți înalt reactivi că: peroxinitriți și radicalii dioxid de nitrogen, citotoxici foarte puternici, prin reacția: NO + O2- → OONO- → HOONO → OH + NO2oxid nitric peroxinitrit radical de nitrogen
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Coagularea de obicei absența prezenta atât in vitro câtși în vivo Microbiologic steril obișnuit prezenți agenții etiologici Citologic celule mezoteliale, foarte rareleucocite sau eritrocite multe leucocite sau/și eritrocite Conținut i i foarte scăzut bogat Definește absența proceselor inflamatorii prezenta inflamațiilor Exsudatul purulent se caracterizează prin predominantă leucocitelor în lichidul extravazat. Leucocitelor extravazate li se adaugă celulele locale deprinse din nișă lor ecologică prin actul migrației; celulele sau resturile celulare rezultate din conflictul leucocite-agresori; proteine produse și puse în libertate de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
locale, fibrele de colagen și de reticulina cât și prin agentul etiologic. În raport cu elementul celular sanguin predominant, se cunosc exsudate purulente predominant: - neutrofilice, respectiv heterofilice la iepuri și păsări, cele mai frecvente; - monocitare, în infecțiile cu Listeria monocitogenes ; - eozinofilice în inflamațiile alergice și în infestațiile parazitare; - limfocitare, în infecțiile cu evoluție subacută și cronică, la rumegătoare și la suine. Componentă lichidă este reprezentată prin plasma bogată în fermenți proteolitici, lipolitici, substanțe toxice etc. Raportul dintre aceste două componente imprimă caracterele macroscopice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 73 Granulele conțin: fosfataza alcalina, fosfataza acidă, arylsulfatază, betaglucuronidază, fosforilază, alfa- glucozidază acidă și neutră, trimeta - fosfataza acidă și lizozim. Sunt lipsite de mieloperoxidază (Chelaru Ana, 2002Ă. Granulocitele eozinofile sau cu granule eozinofile, sunt mai numeroase în inflamațiile alergice, parazitare și micotice. Granulele lor variază de la specie la specie. Sunt foarte mari la cabaline, diametru de circa 1µm și în număr de 25-50 și foarte mici și numeroase la șobolani (0,2 µm și până la 400Ă (Fig. 2
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alte țesuturi sub numele de mastocite. Și unele și altele se colorează cu substanțele metacromatice, cele mai folosite în laboratoare fiind albastrul de toluidina, albastrul de metil, soluția Giemsa etc., care le evidențiază în albastru violaceu. Se infiltrează selectiv în inflamațiile alergice cutanate, pulmonare și ale mucoasei nazale. Mastocitele sunt grupate în două subseturi (Tabel 2.7Ă: - mastocite ale mucoaselor (MMĂ și - mastocite ale țesutului conjunctiv(MTCĂ. Redam unele particularități distinctive ale acestora: Tabel 2.7 Elemente distinctive între mastocitele mucoaselor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PAFĂ, leucotriena (LTB 4Ă, - chemokina CXCL8 fosta ÎL-8, proteinele de activare a neutrofilului (NAP-2 și NAP-3Ă, proteină 2 inflamatorie a macrofagului (MIP-2Ă, etc. Chemokinele sau chimiochinele sunt o familie specializată de proteine mici (8-10 kdaă care actioneaza că mediatori ai inflamației, având calitatea comună de a recruta și atrage spre și în focarul inflamator subpopulații leucocitare diverse (Harigman J.J. și colab., 2004Ă. Sunt secretate de monocite , macrofage, granulocite, neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite Ț, plachete, fibroblaste, celule endoteliale, keratinocite etc.(Mary, 1997Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CĂ unite sau separate de 1-3 aminoacizi (glutamic, leucina, arginina,cunoscuți că motivul ELRĂ, care le conferă și proprietăți angiogene. Facilitând formarea de noi vase CxC- ELR ar putea fi implcate și în dezvoltarea embrionara, cicatrizare, dezvoltarea și creșterea tumorilor, inflamațiile cronice (Mary, 1997Ă. Luând în considerare diversitatea denumirilor acestor molecule, Comitetul Uniunii Internaționale de Farmacologie a propus un proiect de nomenclatura, care a fost adoptat în anul 2000 și de Uniunea IOAN PAUL78 Internațională a Societăților de Imunologie (IUIS/WHOĂ
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sinusoide ale ficatului; - celulele retoteliale din splina și din limfonoduri; - celulele Langerhans din piele; - celulele macrofagice din mezotelii; - celulele mezangiale din glomerulii renali; - microgliile din SNC; - celulele sinoviale de tip A; - osteoclastele din țesutul osos; - celulele epitelioide și gigante din inflamațiile granulomatoase. Tot în această familie trebuie inclus și histiocitul, atât de frecvent menționat în literatura medicală, marginalizat sau chiar eliminat prin Nomina Cytologica din 1966. Noi îl folosim în continuare cu atributul de monocit tisular mulți- sau totipotent. Histiocitul este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
reactive ale focarelor inflamatorii, transformându-se în macrofag, fibroblast, angioblast etc., celule implicate în resorbția exudatelor sau în organizarea și refacerea țesuturilor distruse. În sistemul nervos, rolul histiocitelor este îndeplinit de celulele gliale, respectiv microglia reactiva, care apare numai în inflamații. În țesuturi, atât monocitul cât și histiocitul sunt activați de numeroși și diferiți constituenți bacterieni, virali, parazitari, fracțiuni ale complementului, proteine diverse , produși din degradarea fibrinei, etc.. După activare aceste celule se transformă în macrofage, adevărate uzine de sinteză și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colab. (1999Ă constată că citoliza din leucemia L2CC a cobailor este mediata prin corpii lui Kurloff, numărul acestora și respectiv al celulelor NK fiind de 3 ori mai mare decât la martori. Chiar dacă participarea lor pare să fie redusă în inflamații, prezența unor insule de corpi Kurloff în diferite organe ne poate crea probleme de diagnostic. Macrofagele Macrofagele constituie a doua linie de apărare din cadrul proceselor inflamatorii. Provin în cea mai mare parte din monocitele circulante și numai într-o proporție
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate și macrofage hipertrofiate și vacuolare (Cheville N. F., 1976Ă. Se aseamănă cu celulele epiteliale scvamoase
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asupra celulelor dendritice, endoteliale și fibroblaste. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 103 Acționează asupra celulelor Ț, B și NK. Induce expresarea de chemokine și receptori; sporește proliferarea celulelor Tc și Th și este chemoatractantă pentru granulocitele neutrofile, NK și limfocite la sediul inflamației. Este esențială pentru prelungirea vieții celulelor cu memorie. ÎL-15 întârzie apoptoza spontană a PMN și crește expresarea integrinelor CD11b/CD18 și ICAM-1 (CD54Ă. Ar crește de asemenea adeziunea dintre IMN și linia A549 de celule epiteliale pulmonare. Interleukina - 16 ÎL-16
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL-17B, ÎL-17C, IL17D (sinonima cu ÎL- 27Ă, ÎL-17E (sinonima cu ÎL-25Ă și ÎL-17F. Sunt produse de celulele Ț cu memorie activate CD45+RO+ - (Huang Sh. și colab., 2004Ă. Joacă rol important în maturarea celulelor hematopoietice și induce citokine implicate în inflamații și degenerescente. ÎL-17D este produsă de celulele dendritice, macrofage și celulele Th1 activate. ÎL-17E sporește producerea de ÎL-4, ÎL-5 și ÎL-13 și amplifica infiltrația eozinofilică și formarea de IgE. Interleukina - 18 ÎL-18 este sinonima cu factorul inductor al sintezei de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de monocitele activate din papilele dermice și o populatie distinctă de keratinocite. Acționează asupra acestora pentru producerea de ÎL-6, THF alfa (Rømer și colab., 2003Ă. Interleukina - 20 ÎL-20 este produsă de monocite și keratinocite și cooperează cu acestea pentru producerea inflamațiilor cutanate. Interleukina - 21 ÎL-21 este produsă de celulele Ț activate și reglează funcțiile celulelor NK, B și Ț. Induce producerea proteinelor de faza acută de către hepatocite și blochează maturarea și proliferarea celulelor NK, IOAN PAUL104 stimulatoare la rândul lor a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este produsă în special de celulele Th2. Expresarea ei este asociată de unele stări de hipersensibilitate implicate în mecanismele fiziopatologiei dermatitelor. Interleukina - 32 ÎL-32 este o citokină proinflamatorie produsă îndeosebi de monocite, macrofage activate și sinovialocite. Ar juca rol în inflamații și mai ales in patologia autoimuna (Joosten și colab., 2006Ă. Expresarea acestei interleukine este asociată cu creșterea ratei TNFalfa, ÎL- 1beta și ÎL-18. Interleukina - 33 ÎL-33 permite globulelor albe să comunice între ele; induce sinteză de ÎL-4, ÎL-5, și ÎL-13
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele endoteliale și celulele epiteliale. Numeroase izoforme CD44 H, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 109 CD44 V forme majore pe leucocitele și fibroblaste de la om. Este o moleculă de adeziune celulară implicată în limfopoieza, angiogeneza, cicatrizare (vindecarea plăgiloră, extravazarea leucocitelor la locul inflamației și în metastaza tumorala. CD45 (LCA- leucocyte common antigenă familie de glicoproteine prezența pe toate celulele de origine hematopoietica, exceptând linia roșie; participa la numeroase complexe multimoleculare în asociație cu CD2, CD3,CD26, CD100 cât și cu fodrina citoscheletică. CD46
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
citokinei IGF1. CD230 Proteină prionică (PrPĂ. O proteină membranară mare existența pe neuroni. Forma ei anormală PrPsc este agentul etiologic al encefalopatiilor spongiforme transmisibile. CD247 Receptorul lanțului zeta al antigenului celulelor Ț. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 115 B. FORMELE MORFOCLINICE ALE INFLAMAȚIILOR Am menționat anterior că inflamațiile pot fi: septice și aseptice; virotice, bacteriene, micotice și parazitare; acute, subacute, cronice etc. Din punct de vedere morfopatologic, urmărind concepția unitarista asupra răspunsului inflamator, promovată de Paul Riegler (1912Ă și continuată de discipolii lui
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PrPĂ. O proteină membranară mare existența pe neuroni. Forma ei anormală PrPsc este agentul etiologic al encefalopatiilor spongiforme transmisibile. CD247 Receptorul lanțului zeta al antigenului celulelor Ț. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 115 B. FORMELE MORFOCLINICE ALE INFLAMAȚIILOR Am menționat anterior că inflamațiile pot fi: septice și aseptice; virotice, bacteriene, micotice și parazitare; acute, subacute, cronice etc. Din punct de vedere morfopatologic, urmărind concepția unitarista asupra răspunsului inflamator, promovată de Paul Riegler (1912Ă și continuată de discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
promovată de Paul Riegler (1912Ă și continuată de discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă Adameșteanu și actualii elevi ai acestora, admițând că în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1912Ă și continuată de discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă Adameșteanu și actualii elevi ai acestora, admițând că în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă Adameșteanu și actualii elevi ai acestora, admițând că în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și destul de sofisticată. Cercetarea actuala a depășit însă vizibilul macroscopic și este din ce in ce mai ancorată în microcosmosul celular electronomicroscopic. Aici este miezul, nișă ecologică, a oricărei inflamații. Biotehnologia actuala a mai scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în microcosmosul celular electronomicroscopic. Aici este miezul, nișă ecologică, a oricărei inflamații. Biotehnologia actuala a mai scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a oricărei inflamații. Biotehnologia actuala a mai scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]