8,706 matches
-
tot hazul, dacă eu nu aș fi trăit-o cu tot penibilul. Cum și așa prietenul meu era supărat pe mine din motive pe care nu le mai detaliez aici, descoperirea asta a pus capac și a făcut din mine insul suspect ce trebuia dovedit și era deja dovedit, fără putință de tăgadă. Ce caută în geanta unui ins onorabil ca mine (desigur, "onorabil" numai în aparență!), o poezie pornografică deșănțată? Avea dreptate! Prietenul meu a fost (și mai este) un
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
supărat pe mine din motive pe care nu le mai detaliez aici, descoperirea asta a pus capac și a făcut din mine insul suspect ce trebuia dovedit și era deja dovedit, fără putință de tăgadă. Ce caută în geanta unui ins onorabil ca mine (desigur, "onorabil" numai în aparență!), o poezie pornografică deșănțată? Avea dreptate! Prietenul meu a fost (și mai este) un prestigios profesor de română în oraș. A fost șocat de expansiunea moravurilor ușoare printre elevi și studenți, moravuri
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
spre-a o șterge. Nici unul din onorabili nu se bucură de greutatea pe care statutul ar trebui să i-o dea, în dauna oamenilor de moravuri ușoare. Blestemul amicului - intuit de Moliere: "cel mai ales din oameni se va simți ins șters/ Văzînd că îl amesteci cu-ntregul univers./ Această prețuire vreau s-o resimt și eu./ Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!" - se întinde peste toată lumea lui. Onoarea, după rețeta sfîrșitului de secol, e trecerea de la diferență la simbioză. Oricît
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
lunar cu cel puțin 160 de pagini, iar abonamentul în leii noștri de azi ar prețui aproape cît atunci. Și - se putea? - nelipsita greșeală de tipar: Nmărul 30 lei. Cam scump... Deschizînd revista, un portret. Nu de scriitor, ci de ins dintr-o reclamă la... Vital Syrup. Care promite înapoi vigoarea tinereții. La sfîrșitul calupului publicitar (sic!) Testa ia durerea de cap. Literatura care le urmează poate, dacă-și pune ambiția, și una și alta. Începe d-l Teodoreanu, cu Hotarul
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
știu dacă mitul hrănește realul sau invers. Și îmi aduc aminte de Năsăud și de toată partea de la miazănoapte a țării, unde s-a format limba română și unde, și azi, ea e într-o fierbere curată. Dacă mai sunt inși care să-i prețuiască și să-i îndrăgească pe cinstiții oameni ai nordului nostru, aceștia sunt, sigur, cei ce iubesc literatura și limba română. De aceea, luându-mi rămas bun de la cei doi, le spun în gând, cu bucata de
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
abrutizate. Au ocupat cumva un loc de muncă pe care-l vizați dumneavoastră sau soția dumneavoastră?" Fără să clipească, preopinentul meu răspunde: "Nici vorbă. Nu mă interesează să vând marfă ieftină sau să-mi distrug plămânii în halele acelea mizerabile". Insul din fața mea e solid, perfect echipat pentru munci ce necesită un efort fizic substanțial. Dar asta nu înseamnă că le face. Se mulțumește cu un salar prost într-o meserie în care nouăzeci la sută din timp trândăvește. Burta imensă
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
împreună. Grafia clară pe piatra netă în decorul încărcat de omăt. * Mulți băieți înghesuindu-se duminica la poarta unei școli de munte (fete). Vorbeau peste gard cu mâinile agitându-se cu o mare iuțeală. Vorbeau, - cum s-ar zice despre inșii normali ca "li se bat turcii la gură". Păzite de pedagoge, vorbitoare, după câte mi-am dat seama, fetele răspundeau febrile, bulucindu-se, cu gesturi înfrigurate și ele, și contorsionându-și mult gurile gata parcă să scape câte un cuvânt
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
de derapaje anticonstituționale. Ceea ce face și mai puțin credibilă Propunerea e stilul lamentabil în care ea a fost redactată. Recunoaștem aici toate poncifele dărilor de seamă "negative" ale birourilor de partid, cînd, în ședințe publice, trebuia condamnat sau exclus vreun ins ce nu mai era pe placul conducerii superioare. Stilul securiștilor-cadre didactice de la Facultatea de Drept din București și de aiurea, autorii care, vorba lui Caragiale, "o dau anonimă", dar care rămîn extrem de vizibili, răzbate triumfător la lumina zilei. Se prea
"Suspendare" by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9863_a_11188]
-
finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor, altul vivace, scrutător, participativ. O realitate. Sufletul însuși se divide la omul faustic, punând pe jar posesorul (Zwei geelen wohnen, ach, in meinem Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte, iar alții pe cealaltă, și în politică a fi de dreapta sau de stânga ține de factori imponderabili. în mare, sunt de dreapta tradiționaliștii, din cetele
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
de o organicitate astăzi pierdută. Sunt de dreapta, dar ceva mai sus, cei ce-l consideră pe individ factor determinant al istoriei, prin efectul personalității, cei care jură pe elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
pentru un mileniu - patruzeci de generații de-a lungul cărora supușii, entuziaști, supușii am zis, cunosc fericirea. Cei ce se opun, din ignoranță sau perversiune, sunt aduși să regrete spontan. Omul de stânga e un democrat necondițional, încrezător în capacitatea insului uman de a accede la fericire prin înlăturarea tuturor piedicilor care, din timpi imemoriali, l-au aservit, amintindu-i la tot pasul că e o creatură dependentă, trecătoare, născută să sufere, să rabde, să aibă stăpân. Omul de stânga crede
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
amintindu-i la tot pasul că e o creatură dependentă, trecătoare, născută să sufere, să rabde, să aibă stăpân. Omul de stânga crede în progres, îl cultivă, acționează în vederea construirii unei societăți comunitare, egalitariste, ieșită din menghinea abuzivelor elite. Dacă insul stingher se înșeală, rătăcind pe drumuri labirintic greșite, massele în schimb sunt infailibile, un instinct absolut le orientează întru salvgardarea propriilor interese. Ele făuresc istoria, preferând, ca mijloc de operare, revoluția - în față ies cei mai buni, care, adică îi
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
Leneșă întinsă-n pat,/ E un vis și gîndu-ți zboară/ La păcat.// Dar curînd o să adoarmă/ Și cu ea gîndul - păcat,/ Toată lumea s-a culcat/ Și-o tăcere de cazarmă/ E în sat.// Doar șeful de post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
privire neagră pătrunzătoare, causticitate fizică evidentă. În sfârșit, un mic cioclu înecat în costumul lui cenușiu ne invită să-l urmăm. Coborâm în sala în care se află sicriul; ambasadorul spune câteva cuvinte din care reiese că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
pășește pragul de cel puțin trei ani încoace. Așa-i cu viața pariziană. Cartea lui Raicu se numește Avec Gogol șîmpreună cu Gogolț. Se deschide cu un pasaj din Dostoievski: ŤPe-atunci era un lucru obișnuit între tineri: se adunau doi-trei inși - Ce-ar fi să citim din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza și citea toată noaptea ť. Recitesc câteva pagini, la întâmplare, e absolut sigur că Raicu a petrecut mai mult de o noapte cu dragul de Gogol..." Și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
vină vitală, e dimensiunea volatilă, ascunsă, a vieții în plan. Senzația de "fericită absență", de n'ętre pas lŕ, e ceea ce memoria înregistrează, placînd-o, ca s-o poată ține, pe diferite suporturi: întîlniri cu prieteni în care ceva schimbă traiectoria insului din jurnal înainte să se producă apropierea, prînzuri în familie pîndite de reciproce nerecunoașteri, plimbări pe bulevard, după ploi, într-o stare de parfumată letargie. De altfel, plouă mult în zilele din jurnal, o lume din vise și apă. Sub
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
chițibușarul Winnie - sau a fost o inițiativă a locului, bine văzută la matcă, și atât. Niciodată nu vom ști dacă lui Dej i-a părut rău după cei sacrificați întru reușita comunizării României, ori, dimpotrivă a regretat și mâna de inși salvați, pentru ca genocidul să fie perfect. Că l-a ucis pe singurul dintre comuniști care afirmase că e întâi de toate român, asta rămâne o neînțelegere între doi naționaliști. Dar cum să nu fii naționalist când, la ordinele Moscovei, în
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
noastră, de aghiotanții săi. Fie că în decembrie ^89 a avut loc mai întâi o lovitură de stat, fie că mai întâi o revoluție, apoi o lovitură de stat - apele se întrepătrund, purgatoriul tranziției a avut loc prin mijlocirea unor inși care au fost în postura de a-i prelua beneficiile, pe șleau de a-și însuși averea României. Din mâinile Partidului Comunist Român naționalist, căci avea de apărat ceea ce-și adjudecase. Cei care ar fi trebuit să urce la
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare situație, rezolvarea cea mai convenabilă. Situat în acest câmp de forță, prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion încearcă de la un moment dat să mute accentul de pe așa-zisele culpe
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl pronunță în zbuciumatul lui somn. Cu viclenie, cel claustrat refuză să-și divulge secretul. Vega este numele unui potentat, mare grangur la Academie, cu care insul nostru fusese cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o speranță se naște când protectorul cel generos îi promite o grabnică găsire de slujbă. Primit cu țigări
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
un confort material, un statut social sau măcar o anume experiență virilă prin care o femeie se simte împlinită. El îi oferă propriile incertitudini și contorsiuni interioare, nevrozele de care e copleșit, tulburările tipic adolescentine și complexitățile sufletești ale unui ins cu bogată viață lăuntrică, laolaltă cu invitația - adesea, explicită - ca ea să rezolve, cu un zâmbet, totul, topindu-și fericită conturul în întâlnirea cu un suflet-pereche. Apropierea mai mult îi încurcă pe cei doi, mai ales pe Leonid Dimov, cu
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
am regretat de mii de ori. Voi nu vă dați seama, după ce-am avut puterea, la treizeci și ceva de ani, România literară, membru în conducerea US, membru în CC, după aia, deodată, o surpare. După ce erau zeci de inși care umblau în jurul meu, deodată sînt singur, merg la Casa Scriitorilor, mă așez la o masă, nu vine nimeni, doamna Candrea nu mă mai servește, văd la mese tipi care zîmbesc, uite, mă, ce-a ajuns Breban. Nimeni nu s-
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
termenii primari (poate că între cui și clește acționează și o asociere metonimică). O altă serie e alcătuită din participiile verbelor familiar-argotice cu sensul de "a bea", "a se îmbăta": a (se) pili, a (se) machi, a (se) matoli etc. Insul beat este, așadar, pilit, machit, matolit, chiaunit, chitrofonit, cherchelit - cu unele variante morfologice (prin derivare regresivă) - chiaun sau matol; "s-a trezit cu Neculai care, bine chitrofonit, a început să-l împroaște cu măscări" (Viața libera, nr. 4194, 2003); "chitrofonit
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
chitrofonit fiind de la cocârtzul ingerat" (acbotu.3x.ro). Mache e tot un joc de cuvinte - abreviere și pseudo-nume propriu ("Cu chiolhane pe șprițache pînă cade lumea mache", Astaloș 1998). Starea de beție e descrisă și prin verbe ale agresiunii exterioare: insul beat este victima unor acțiuni mai mult sau mai puțin violente, metafore ale stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abțiguit - pînă la rupt de beat sau împușcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă amețealea băuturii ca pe o ușoară voalare a
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]