1,340 matches
-
pe care le-a făcut, cu toate măsurile luate, să-i oprească pe urmăritori, lipsa benzinei le-a venit de hac. ...priveam această goană și mă întrebam de ce n-au fost așa timp de nouă ani de zile? Așa de insistenți, de bătăioși, să nu-l fi lăsat torturilor timp de nouă ani de zile? Unde au fost în acești ani? Ce au făcut pentru eliberarea patriotului? Ce au făcut pentru eliberarea celorlalți colegi, rămași la Tiraspol închiși? Unde sunt politicienii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
e cu femeile, că-s moarte după diplome. Lor le dau până și numărul camerei de la hotel, că-s credule. Iar hotelul, ca să fiu crezut, e bine să se cheme Împăratul Traian sau Lux. Nimeni nu rezistă la o lingușire insistentă. Ar mai fi și câteva capcane organizatorice. Dacă le spui fraierilor la ce oră pleacă rapidul de Bistrița și câte ceasuri face, lasă baltă și politica, și afacerile și se duc. Bogați, dar scârțari, părinte. Vor să li se deconteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă întrebe: „Nu vrei să vă vedeți? Da’ de ce nu vrei?“. Nu-i nici o greșeală: numerele de telefon, odată consemnate undeva, te reclamă, de parcă au fost adormite și s-au trezit. Îți cer să le bagi în seamă. Cele mai insistente sunt numerele despre care nu știi de ce le-ai reținut. Iar dacă ai pus lângă ele un semn și ai uitat de ce l-ai pus, poți să ai parte de tot felul de neplăceri. Am pus cândva lângă un număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pericolul drumurilor noastre hotărît boeme. „Mai ai doar un an pînă să-ți iei diploma În medicină și cu toate astea pleci pe drumuri? Și habar n-ai cînd te Întorci? Dar de ce?“ Nu aveam răspunsuri ferme la Întrebările sale insistente, ceea ce o scotea din minți. Era amabilă cu noi, dar ostilitatea Îi era clară, cu toate că știa (cel puțin, eu cred că știa) că victoria ultimă Îi aparținea - soțul ei era ferit de „eliberarea“ noastră. În Mar del Plata vizitaserăm un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
puțin pentru a retrăi ce ne rămâne din el? Locurile unde din motive nelămurite m-am simțit stingherită în fața unor obiecte se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2 al cărei rost îi rămâne necunoscut. Fără rost pălăriile stau la pândă, fără știrea posesorului lor se furișează secrete între păr și mătasea căptușelii. Nici eu nu le cunosc pe toate, dar când cineva își face de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dintre calitățile care fac din această "opera aperta", naturală, nu cu tot dinadinsul pieptănată, o lucrare deja memorabilă. George ȚÂRA Caietul numărul 3 (31 octombrie 2012) Textul cuprins în această carte n-ar fi văzut niciodată lumina tiparului fără îndemnul insistent și ajutorul constant și neprecupețit al soției mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius, cărora le mulțumesc pe această cale, asigurân du-i de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de lacrimi curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine. Știau că sunt slăbuț, dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce vrei să ne spui? Ham! Ham! Ham! Ai găsit-o pe mama? Ham! Ham! Da, așa era. Leu ne depășise din nou și de undeva, de foarte aproape, de la o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai putem coace boabe pe plită? Ce vom mânca, mama? Stăteam în camera obscură, acum răcită de tot și încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama, săraca, asaltată de întrebările noastre insistente, se blocase neștiind cui să-i răspundă și ce anume. Căldarea de apă era răsturnată lângă piciorul mesei, insinuând pregnant ideea de obiect perimat, nefolositor și inutil, atâta vreme cât funcțiunea de bază încetase. În camera slab luminată de lampa nr. 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o iau la fugă cu cea mai mare viteză spre casa moașei, nu însă înainte de a concluziona că mama s-ar putea să aibă niște lacune în domeniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiii, în anul 1937, după cum Crucea de metal de pe Sfânta Masă e dania familiei Ion Gh. Scorobeț. Un rând de cărți de slujbă cu litere latine au fost donate bisericii în anul 1912 de ministrul cultelor din București la cererea insistentă a preotului de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine au fost procurate prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
afară. E lesne de înțeles că nu aveam nici un prieten, iar în jocurile celorlalți eram rareori primit, și atunci doar ca tolerat. În rest, stăteam pe margine și mă uitam. Pricina pentru care rămîneam surd în fața ape lu ri lor insistente ale mamei mele era deci alta. Niciodată nu a bănuit ea că ceea ce mă ținea departe de casă era tocmai ceea ce ne despărțea : scara blocului. De cum intram în atmosfera aceea răcoroasă în care ușile erau aliniate cuminți una după alta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care le-ar fi putut produce mișcarea, guvernul "a luat măsuri". Un guvern român care ia măsuri, într-o chestie de natura acesteia, știm toți ce înseamnă. Mai ales că, de data aceasta, se produsese și o intervenție destul de insistentă a guvernului rus. Sfârșitul se știe: Doctorul Russel e arestat și apoi expulzat; arestați de asemenea alți câțiva fruntași; frații Nădejde și Teodor Speranță, îndepărtați de la catedrele pe care le ocupau; studenții Mille, Bădărău, Mihail, eliminați din universitate. O adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
demult (cu mici și neînsemnate schimbări numai), împrejurare care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cazuri în care televiziunile, animate de rațiuni subterane, au impus publicului tot felul de indivizi care nu erau ceruți de nimeni. Așa sa întâmplat, de exemplu, cu Gigi Becali, cu Irinel Columbeanu sau cu tot felul de alți maneliști. Promovarea insistentă a acestor figuri nu a avut nici motive jurnalistice, nici legate de audiență (întro primă fază). Numai că, dându ise publicului în fiecare zi, insistent, porția, acesta a devenit în scurt timp dependent de ea. Telespectatorii pot fi transformați foarte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-ți vrea răul; dacă nu există, de ce să trăiești Într-o lume fără zei? Însă un drum ne poate arăta cît de greșit era raționamentul Împăratului filosof. Și cel mai convingător ne-o va repeta tot Oedip, căci, oricît de insistentă ar fi la o anumită vîrstă memoria, nu există altă cale pentru a rămîne tu Însuți... (...Zeii? Pe zei nu i-a văzut nimeni. Dar drumul există, chiar și pentru mine care sînt orb. Și chiar dacă nu mă pot Întoarce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tudor Caranfil este cel mai cunoscut critic de film român. (își mai amintește cineva de Ecaterina Oproiu ? Poate doar CNC-ul și festivalul DaKINO). Undeva între suceala autodidactului D.I. Suchianu și cea a autodidactului Mircea Dumitrescu există Tudor Caranfil, rapel insistent al evidenței că un critic de film, pentru a intra în vizorul opiniei publice, trebuie să fie un excentric, puțin apucat, puțin dus. T. Caranfil a avut și o emisiune de televiziune, Vârstele peliculei, care era cum era, dar măcar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zece zile”. Toată activitatea economică și comercială a Bucovinei a colapsat. La sfârșitul anului 1941, de pildă, mai funcționau În Cernăuți doar 510 ateliere, din 4.373 existente. Primarul orașului, Traian Popovici (considerat astăzi „un Schindler român”), a făcut demersuri insistente pe lângă autoritățile române și germane ca evreii „necesari din punct de vedere al utilității publice” (mai ales meseriașii, dar și „intelectualii și oamenii de artă [...], specialiștii din toate ramurile industriei, medicii, inginerii, precum și cei din sistemul judiciar”) să fie scutiți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii din România să apeleze la sprijinul organizațiilor evreiești internaționale, Europa era dominația Germaniei, de altfel, evreii din țările Europei au avut o soartă mult mai grea decât a celor din România. Este explicabilă schimbarea atitudinii conducătorilor evrei care, făceau insistente apeluri la populația evreiască să dea dovadă de loialitate față de statul român, evreii să adopte atitudini de „maximă disciplină și supunere în fața legii”. De aceea, populația evreiască din țară a fost încurajată să subscrie cu sume mari la Împrumutul Reîntregirii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Uniunii Comunităților Evreiești din România. Centrala evreilor din România Pentru Ion Antonescu, principala problemă era participarea la război pentru îndeplinirea unor obiective naționale și pentru care, era necesară mobilizarea întregii populații, inclusiv a celei evreiești. Acțiunile protestatare și revendicative, foarte insistente ale conducătorilor evreilor, mai ales într-o conjunctură internațională, în care evreii din Europa aveau o situație mult mai grea decât a celor din România, l-au determinat pe Ion Antonescu să transforme instituțiile comunitare evreiești în organisme subordonate politicii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nici nu își riscă cu nimic viața în războiul actual trebuie să fie obligați să contribuie, proporțional cu veniturile lor, la constituirea unui stoc de îmbrăcăminte pentru satisfacerea nevoilor sociale urgente. Conducerea Federației Uniunii Comunităților Evreiești din România, adresa apeluri insistente comunităților evreiești din țară, pentru a fi mobilizată populația evreiască să răspundă cu promptitudine la sarcinile impuse de regim. La 28 octombrie 1941, avocatul I.Abramovici, președintele girant al Comunității evreilor din Dorohoi, comunică Federației, cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
activitatea științifică. Cît privește prudența față de Const. Ciopraga, ar putea fi justificată pînă la un punct, dar nu în totalitate. El e un liric incorigibil în ființa lui intimă! Află că am scris o cronică despre Sadoveanul său, la rugămintea insistentă a celor trei cărturari care sînt adjuncții la Cronica. I am făcut un portret, zic eu, interesant, cu unele observații mai detașate (apare sîmbătă, acum) . Nu știu dacă știi că de Anul Nou revista Ateneu m a felicitat de două
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aviației, sosim la Galați și rămânem tot convoiul de răniți pe o linie moartă, în așteptare. Cum era după Paști, Crucea Roșie ne-a primit cu bunătăți de care - în acel moment, eu personal, nu aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]