1,500 matches
-
stringul Polyakov-Kleinert. Împreună cu A. Chervyakov a dezvoltat o extensiei teoriei distribuției din spațiile liniare la semigrupuri, definind de asemenea produșii lor în mod unic (în teoria matematică, numai combinațiile lineare sunt definite). Extensia devine posibilă prin cerința fizică prin care integralele de drum trebuie să fie invariante la transformările de coordonate . Această proprietate este necesară pentru echivalența formulării integralelor de drum cu teoria Schrödinger. Ca și o alternativă la teoria stringurilor, Kleinert a folosit analogia completă între geometria non-Euclideană și geometria
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
asemenea produșii lor în mod unic (în teoria matematică, numai combinațiile lineare sunt definite). Extensia devine posibilă prin cerința fizică prin care integralele de drum trebuie să fie invariante la transformările de coordonate . Această proprietate este necesară pentru echivalența formulării integralelor de drum cu teoria Schrödinger. Ca și o alternativă la teoria stringurilor, Kleinert a folosit analogia completă între geometria non-Euclideană și geometria cristalelor cu defecte pentru a construi un model al universului numit World Crystal sau cristal Planck-Kleinert ce prezintă
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
prima femeie din lume care a obținut un doctorat în matematici. Elevă și colaboratoare a lui Karl Weierstrass și Gustav Robert Kirchhoff, a devenit profesor universitar la Stockholm și a avut contribuții importante în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, al integralelor abeliene și al mecanicii clasice. Există mai multe variante de transliterare a numelui ei: "Sophie Kowalevski" (sau ocazional "Kowalevsky"), așa cum și-a semnat publicațiile academice, sau "Sonja Kovalevsky" după ce s-a mutat în Suedia. s-a născut la Moscova, la
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
în domeniul matematicilor superioare. Mai întâi, în subdomeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, a corectat și a îmbunătățit un rezultat al lui Cauchy, enunțând și demonstrând teorema cunoscută în prezent sub numele de teorema Cauchy-Kowalevski. Apoi a scris un memoriu despre integralele abeliene. Un al treilea studiu al ei a tratat forma inelelor planetei Saturn. Pentru aceste trei memorii ea a primit titlul de doctor "summa cum laude" la Universitatea din Göttingen în 1874, fiind prima femeie care a obținut acest titlu
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
poziția sarcinii formula 35, formula 36 este un vector unitate pe direcția formula 37 (un vector cu baza în formula 33 și îndreptat spre sarcina formula 11), și formula 40 este modulul lui formula 41 (distanțele dintre sarcinile formula 33 și formula 11). Pentru o distribuție de sarcină, o integrală peste regiunea ce conține sarcina este echivalentă cu o sumă infinită a unor elemente infinitezimale, fiecare astfel de element infinitezimal de spațiu fiind tratat ca o sarcină punctiformă formula 44. Pentru o distribuție liniară de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
În analiza matematică, o integrală improprie este limita unei integrale definite, când limita intervalului de integrare tinde la un număr real, la ∞ sau −∞ sau, în unele cazuri, când ambele capete ale intervalului de integrare se apropie de limite. Mai exact, o "integrală improprie" nu este
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
În analiza matematică, o integrală improprie este limita unei integrale definite, când limita intervalului de integrare tinde la un număr real, la ∞ sau −∞ sau, în unele cazuri, când ambele capete ale intervalului de integrare se apropie de limite. Mai exact, o "integrală improprie" nu este un fel de integrală, dar
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
analiza matematică, o integrală improprie este limita unei integrale definite, când limita intervalului de integrare tinde la un număr real, la ∞ sau −∞ sau, în unele cazuri, când ambele capete ale intervalului de integrare se apropie de limite. Mai exact, o "integrală improprie" nu este un fel de integrală, dar înseamnă o expresie de forma unde "c" este fie +∞, fie un număr real cu proprietatea că |f(x)| → ∞ când x → c. sau unde "a" este fie −∞, fie un număr real cu proprietatea
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
unei integrale definite, când limita intervalului de integrare tinde la un număr real, la ∞ sau −∞ sau, în unele cazuri, când ambele capete ale intervalului de integrare se apropie de limite. Mai exact, o "integrală improprie" nu este un fel de integrală, dar înseamnă o expresie de forma unde "c" este fie +∞, fie un număr real cu proprietatea că |f(x)| → ∞ când x → c. sau unde "a" este fie −∞, fie un număr real cu proprietatea că |f(x)| → ∞ când x → a. Chestiunile
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
ale teoriei sunt deci: A doua parte poate fi tratată prin tehnici de calcul integral, dar în unele cazuri prin integrare pe contur, transformate Fourier și alte metode avansate. De regulă se folosesc notații care se aseamănă cu cele de la integrala tipică, dar fiecare simbol semnifică integrarea improprie. În unele cazuri, integrala se poate "defini" fără a se face referire la limita dar nu există o metodă convenabilă diferită de calcul. Aceasta se întâmplă adesea când "f" are asimptotă verticală într-
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
tehnici de calcul integral, dar în unele cazuri prin integrare pe contur, transformate Fourier și alte metode avansate. De regulă se folosesc notații care se aseamănă cu cele de la integrala tipică, dar fiecare simbol semnifică integrarea improprie. În unele cazuri, integrala se poate "defini" fără a se face referire la limita dar nu există o metodă convenabilă diferită de calcul. Aceasta se întâmplă adesea când "f" are asimptotă verticală într-una dintre limitele de integrare, sau dacă una dintre aceste limite
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
metodă convenabilă diferită de calcul. Aceasta se întâmplă adesea când "f" are asimptotă verticală într-una dintre limitele de integrare, sau dacă una dintre aceste limite este = ∞. În unele cazuri, intervalul dintre "a" și "c" nici nu este definit, deoarece integralele părților pozitivă și negativă ale lui "f"("x") "dx" de la "a" la "c" sunt ambele infinite, dar limita poate exista. Există mai multe teorii ale integrării matematice. Din punctul de vedere al calculului integral, teoria integralei Riemann este folosită de
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
nu este definit, deoarece integralele părților pozitivă și negativă ale lui "f"("x") "dx" de la "a" la "c" sunt ambele infinite, dar limita poate exista. Există mai multe teorii ale integrării matematice. Din punctul de vedere al calculului integral, teoria integralei Riemann este folosită de obicei (ca teorie implicită, cu alte cuvinte, în discuțiile privitoare la ce semnifică expresia cu semnul de integrală). În studiul integralelor improprii, poate conta teoria de integrare folosită. Integrala "poate" fi interpretată ca dar din punctul
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
limita poate exista. Există mai multe teorii ale integrării matematice. Din punctul de vedere al calculului integral, teoria integralei Riemann este folosită de obicei (ca teorie implicită, cu alte cuvinte, în discuțiile privitoare la ce semnifică expresia cu semnul de integrală). În studiul integralelor improprii, poate conta teoria de integrare folosită. Integrala "poate" fi interpretată ca dar din punctul de vedere al analizei matematice nu este "necesar" să se interpreteze astfel, deoarece se poate interpreta ca integrală Lebesgue pe mulțimea (0
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
Există mai multe teorii ale integrării matematice. Din punctul de vedere al calculului integral, teoria integralei Riemann este folosită de obicei (ca teorie implicită, cu alte cuvinte, în discuțiile privitoare la ce semnifică expresia cu semnul de integrală). În studiul integralelor improprii, poate conta teoria de integrare folosită. Integrala "poate" fi interpretată ca dar din punctul de vedere al analizei matematice nu este "necesar" să se interpreteze astfel, deoarece se poate interpreta ca integrală Lebesgue pe mulțimea (0, ∞). Pe de altă
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
punctul de vedere al calculului integral, teoria integralei Riemann este folosită de obicei (ca teorie implicită, cu alte cuvinte, în discuțiile privitoare la ce semnifică expresia cu semnul de integrală). În studiul integralelor improprii, poate conta teoria de integrare folosită. Integrala "poate" fi interpretată ca dar din punctul de vedere al analizei matematice nu este "necesar" să se interpreteze astfel, deoarece se poate interpreta ca integrală Lebesgue pe mulțimea (0, ∞). Pe de altă parte, utilizarea limitei de integrale definite pe intervale
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
de integrare folosită. Integrala "poate" fi interpretată ca dar din punctul de vedere al analizei matematice nu este "necesar" să se interpreteze astfel, deoarece se poate interpreta ca integrală Lebesgue pe mulțimea (0, ∞). Pe de altă parte, utilizarea limitei de integrale definite pe intervale finite este în mod cert utilă, fie și doar ca metodă de calcul a valorilor. Prin contrast, "nu poate" fi interpretată ca integrală Lebesgue, deoarece iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
definite pe intervale finite este în mod cert utilă, fie și doar ca metodă de calcul a valorilor. Prin contrast, "nu poate" fi interpretată ca integrală Lebesgue, deoarece iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
a valorilor. Prin contrast, "nu poate" fi interpretată ca integrală Lebesgue, deoarece iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala Lebesgue, mai avansată, în locul integralei Riemann, în unele cazuri această cerință poate fi depășită, dar dacă
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
interpretată ca integrală Lebesgue, deoarece iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala Lebesgue, mai avansată, în locul integralei Riemann, în unele cazuri această cerință poate fi depășită, dar dacă se dorește doar evaluarea limitei pentru obținerea
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala Lebesgue, mai avansată, în locul integralei Riemann, în unele cazuri această cerință poate fi depășită, dar dacă se dorește doar evaluarea limitei pentru obținerea unui răspuns clar, această modificare nu este în mod necesar de ajutor. Este mai mult sau mai
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala Lebesgue, mai avansată, în locul integralei Riemann, în unele cazuri această cerință poate fi depășită, dar dacă se dorește doar evaluarea limitei pentru obținerea unui răspuns clar, această modificare nu este în mod necesar de ajutor. Este mai mult sau mai puțin esențială în tratarea teoretică
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
cerință poate fi depășită, dar dacă se dorește doar evaluarea limitei pentru obținerea unui răspuns clar, această modificare nu este în mod necesar de ajutor. Este mai mult sau mai puțin esențială în tratarea teoretică a transformatei Fourier, prin folosirea integralelor pe toată axa reală.
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
precum și cu privire la aplicarea de analiză la teoria numerelor . Lui 1798 presupunere de numărul teorema Primul a fost riguros dovedit de Hadamard și de la Vallée - Poussin în 1896 . Legendre a făcut o cantitate impresionantă de lucru asupra funcțiilor eliptice , inclusiv clasificarea integrale eliptice , dar ea a avut un accident vascular cerebral lui Abel de geniu pentru a studia inversele de funcții Jacobi și rezolva problema complet . El este cunoscut pentru transformarea Legendre , care este folosit pentru a merge de la Lagrangianul la formularea
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
Franța [ edit ] 1806 Noua formulă pentru a reduce distanțele de la distanță aparent real al Lunii față de Soare sau de o stea ( 30-54 ) 1807 Analiza de triunghiuri marcate pe suprafața de un sferoid ( 130-161 ) Volume 10 Cercetare Definește diferite tipuri de integrale ( 416-509 ) 1819 Metodă celor mai mici pătrate pentru a găsi mediul cel mai probabil între rezultatele diferitelor observații ( 149-154 ) , Memoir pe atragerea de ellipsoids omogene ( 155-183 ) 1823 Cercetări privind unele obiecte Analiza nedeterminată și în special pe teorema lui Fermat
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]