1,200 matches
-
îi imprimă o mișcare lentă, anevoioasă. Astfel eu resimt drumul spre sufletul de care m-am îndrăgostit drept lung și ostenitor pentru mărturisirea te iubesc. Acest drum este străbătut, totuși, până la capăt de confesiunea dragostei care mi-a tulburat fluxul interiorității, este tranzitat, deși încet, într-un final, declarația iubirii mele ciocnind la ușile de suflet ale persoanei iubite precum un călător istovit bate cu ritm de speranță în porțile unui castel unde domnesc muzele fericirii sale. Torentul mărturisirii te iubesc
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubite precum un călător istovit bate cu ritm de speranță în porțile unui castel unde domnesc muzele fericirii sale. Torentul mărturisirii te iubesc își întâlnește astfel ținta. Conștiința de care m-am îndrăgostit se manifestă precum o individualitate-sferă închisă spre interioritatea propriului spirit. Menținerea în starea închiderii ce nu permite nicio asumare a vreunei apariții exterioare sau deschiderea ce primește și acceptă sunt cele două demersuri care hotărăsc evoluția mea ulterioară asaltului întru eros. Confesiunea iubirii mele se adresează și atinge
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
permite, asemeni unei denivelări sufletești, un dezechilibru, o accelerare sau diminuare a formei respective. Circularitatea sferică ce este atinsă aici de confesiunea te iubesc, nu permite posibilitatea nici unei forări din exterior, orice scenariu ce ar presupune o invadare afectivă a interiorității forțând-i alegerea sau manipulând-o fiind exclus. Vorbirea comună exprimă acest aspect extrem de sugestiv prin afirmația dragostea nu este posibilă în mod forțat, cu sila sau inima nu ascultă decât de sine. Așadar, deschiderea sferei spirituale a persoanei de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
am descoperit în mijlocul acestei sfere parțial transparente o trăsătură-mister întru eros ce m-a sedus determinând ulterior mărturisirea te iubesc și proiecția acesteia. Acum mă aflu în fața încercării de a fi privit de ființa iubită care iscodește, la rândul ei, interioritatea mea, deasemenea ne-integral transparentă, căutând aceleiași inexplicabile calități-taină de care s-ar putea îndrăgosti. Dacă nu va găsi o astfel de calitate ce o seduce, sfera conștiinței sale va rămâne închisă mărturisirii mele te iubesc neasumând-o, iar eu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îl observ fulgurant, preț de un moment lucid, eu glisez într-o zonă de exces afectiv, opusă celei dintâi, deci nu staționez în echilibrul unei perspective cumpătate. Senzația de înec existențial, de sufocare spasmodică și non-consolantă pune stăpânire aici pe interioritatea mea care se dovedește, astfel, cu mult mai fragilă decât o presupuneam eu. Ajuns la porțile sufletului de care m-am îndrăgostit odată cu rostirea iubirii mele și priminând răspunsul prin ne-deschiderea acestora, eu conștientizez utopia ce m-a purtat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
despre zăpadă. De la Igena Floru a rămas o singură piesă remarcabilă, Fără reazăm, dramă a unei femei în căutarea fericirii, jignită de infidelitățile soțului și ale amantului, prin care a crezut că poate compensa ariditatea casnică. Nota specifică piesei este interioritatea dramei, constând într-o vulnerare sufletească iremediabilă. Lucreția Petrescu a stârnit entuziasmul lui I. Al. Brătescu-Voinești prin piesa Păcatul. Ticu Archip a scris nuvele cu înclinări spre fantastic și alegoric și piese de teatru (Inelul, Luminița, Gură de leu). O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale omului politic - Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908), Pentru ce sunt un trădător... (1915), discursul Un caz de conștiință (1921) ori Documente și lămuriri..., unde se află și un remarcabil portret al lui Iuliu
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
în cosmos. Cosmosul cu ritmurile și ciclurile sale este privit de filozof ca un organism viu și, în același timp, ca o condiție fundamentală pe baza căreia omul își asumă condiția umană. Cosmosul lui Mircea Eliade posedă și el o interioritate mai mult decât sensibilă ce se manifestă prin ritmul cosmic, ritm care ne comandă existența și ne revelează sensul ei ascuns. Un alt text propus pentru analiză vorbește de înstrăinarea prin lașitate și teamă. Aceste sentimente distrug libertatea personajelor lui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ne-aritmetic, de fapt. Mai curând o funcție cu multe variabile operând În câmpul imponderabilelor diferența dintre ceea ce ar fi vrut și ceea ce a izbutit scriitorul, Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gospodari nu putem fi. Nu ne putem identifica cu ei! Ar fi trebuit demult să fim mai neți, intratabili. Asta era șansa noastră. Suntem vinovați că nu am făcut-o.” Ocheanul se Întorsese, iată, În cele din urmă, vrând-nevrând, dinspre interioritate spre exterior. Îl reîntâlnisem, din nou Întâmplător, În toamna 1981, tot Într-o librărie. Palid, extrem de palid. „Caut volumul lui Davidescu. Un volum care Îl situează ca primul nostru simbolist. Sigur, când Eminescu studia În Germania nu mai era simbolism
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fermitatea distanțării de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând). Cauza nu este translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o evadare, dacă nu cumva printr-o izgonire din rutina somnolențelor. Exilatul taie nu doar aerul, strada, zidul, câmpul, apa, piatra
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un prieten la Berlin" Dimineața, când ridic privirea spre o nouă zi, mă Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția pe care mi-o propune. Stabilitatea, statornicia unui echilibru venind din interioritatea naturii Înseși. Mă uit la ceas, aștept. O dependență iritantă, poate, un subterfugiu. Ar trebui, poate, să depindem doar de noi Înșine. Să nu așteptăm nimic, să ne fim suficienți nouă Înșine. Sau să ne mulțumim cu mesajul mut al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În cazul Emma Bovary. Riscanta ieșire din prezentul calm al fericirii conjugale testează incertitudinea viitorului, prin reiterarea trecutului de care se considera, până ieri, definitiv și binefăcător apărată. Neliniștita incursiune În subteranele propriei feminități devine o lucidă reevaluare a peisajului interiorității („era cuprinsă de o stare de groază, brusc conștientă de existența sufletului ei pe tărâmul lucrurilor nedefinite”). Desprinderea temporară din cuplu, separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru redescoperirea realității nu doar interioare, ci și a celei Înconjurătoare, de care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ascuns fața”), ei sunt preocupați de altceva: „perturbarea” care, venind, fie și sub forma unei cărți, dinspre lumea din afară, pare să tulbure izolata lor lume de cameră. Această nedorită intruziune a exteriorului atinge așadar, instantaneu, și nu fără consecințe, interioritatea cuplului („după o vreme, gândurile li se Întoarseră imperceptibil, datorită acestui inconștient pretext, asupra lor Înșiși”). Privilegiul enclavei izolatoare nu pare, totuși, deocamdată, pus În chestiune. Întrebându-se și Întrebându-și partenerul dacă răufăcătorul vede totuși acțiunea sa ca binefăcătoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ulterior, căpătând Înfățișare, nu Însă și nume (nici soțul nu are un nume, În scurta scenă de Început). După această Întârziată mărturisire, când soțul află motivația (nemotivată) a plânsului subit al soției În recenta lor noapte de dragoste, cuplul regăsește interioritatea solitudinii, a dualității dintotdeauna. Bărbatul se ridică, Își stinge țigara, jaluzelele sunt ridicate, din nou, spre exterior. Abia acum lumea de afară pare, din nou, să se separe de cea dinăuntru. „Apoi, În loc să vorbească, au tras obloanele și au privit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște, acum, cu „voluptuoasă, vagă oroare”, șansa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu propriul eu. Un fel de treptată anulare de sine. Aidentității și entității, deopotrivă. Existență sterilă, austeră, o non-existență, caz aproape clinic, deși deloc clinic, de mare interes psihologic și literar. Enrico vede socialul ca o realitate tiranică, vulgară, iar interioritatea ca un imens gol. Viața sa devine o persistentă restrângere, golire de acțiune și de sens, lentă distrugere. „Pericolul apare atunci când aș crede că identitatea sau identitățile mele sunt entitate. A fi italian sau triestin sau aparținând, să zicem, unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
pe analiza psihologică. Efectuată cu mijloace oarecum învechite, din perspectiva naratorului omniscient, aglomerând comentariile mentale ale eroilor și explicitarea meticuloasă, chiar cu iz didacticist, a comportamentelor și exprimărilor, analiza sfârșește prin a da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
repeziciune în fapte, tulburând ordinea firească a vieții. Ștefăniță însuși, ticluitor și înfăptuitor al unor răzbunări sângeroase, este ros de neliniște, încordat uneori paroxistic, în pofida aerului calm, sfruntător. Astfel, sursa dramaticului se află, de data aceasta, în mișcarea tulbure a interiorității, în frământările sufletești și, concomitent, în întâmplările aduse drept consecință în scenă. Acțiunea se precipită, schimbul de replici e iute, aspru, tăios. Doar câteva personaje mai păstrează, ca purtători simbolici ai unei moșteniri prețioase, lirismul sentențios din Apus de soare
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o alta. Să ne gîndim puțin dacă avangardele nu mizează totul pe ceea ce Jacques Bouveresse numește “mitul interiorității”, iar John Barth “glorificarea experienței interioare” și dacă exterioritatea, așa cum apare ea de pildă În La Pensée du dehors a lui Foucault nu Înseamnă altceva decît nebunia și adevărul unui subiect destituit În dimensiunea sa socială pentru pregnanța celei vital-individuale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]