2,195 matches
-
mesagerul se face nevăzut: "Piper sit thee down and write / În a book that all may read / Șo he vanish'd from my sight. / And I pluck'd a hollow reed" (E: 7). Deși contrastante, cele două imagini ar trebui interpretate că fațete ale eului creator blakean în virtutea unei dialectici subtile. Astfel, imaginea eului creator blakean este aceea a unui vates, un termen latin semnificând poet, profet și vizionar 31. Dar vreau să atrag atenția că aceasta descriere, care lectorului îi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Orice ediție critică a operelor lui Blake (inclusiv lăudată ediție Erdman, din care am extras citatele pe parcursul studiului meu) face concesii serioase dimensiunii lor alografice și subminează, în chip inevitabil, componența lor autografica. Estetică vizuală și estetică textuala nu trebuie interpretate, în cazul lui Blake, drept manifestări separate, ci drept epifenomene complementare ale eului creator 119. În această secțiune, m-am axat și voi continua să mă axez asupra artei verbale a lui Blake, fiindcă aceasta face obiectul explicit al exegezei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Moderația în politică nu poate să nu reflecte moderația judecăților noastre morale. 6. Deci diferența între realismul politic și alte școli de gândire este reală și profundă. Oricât de mult din teoria realismului politic ar fi fost greșit înțeleasă și interpretată, nu este contestată atitudinea sa intelectuală și morală specifică în chestiunile politice. Din punct de vedere intelectual, realistul politic susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interpretată ca modificând în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricăror state sau popoare ori dispozițiile unor acte internaționale în vigoare la care pot fi părți membri ai Națiunilor Unite. 2. Paragraful 1 din prezentul articol nu trebuie interpretat ca dând temeiuri pentru întârzierea sau amânarea negocierii și încheierii unor acorduri destinate să supună sistemului de tutelă teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor articolului 77. Articolul 81 Acordul de tutelă va cuprinde, în fiecare caz, condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a devenit treptat ceea ce este azi: un câmp al luptei între conservatori și adepții modernizării. Musulmanii admit că Sfântul Coran redă cu exactitate cuvintele lui Dumnezeu, dar nu reușesc să se pună de acord asupra modului în care ar trebui interpretate și puse în aplicare anumite versete. Timp de mai multe secole, intelectualii musulmani au folosit metoda itjihad-ului pentru a interpreta și pentru a aplica principiile legii în situații noi, pe măsură ce Islamul se răspândea în cea mai mare parte a Imperiilor
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
prin autonomia relativă atribuită activității simbolice, deosebindu-se, prin menținerea calificativului "irațional", de conținuturile și formele sale. Raymond Boudon, în sinteza sa pe această temă, definește ideologiile ca "doctrine care se sprijină pe teorii științifice, dar [...] false sau nesigure, [...] injust interpretate, cărora li se acordă o credibilitate pe care nu o merită" (Boudon, 1986, p. 45). Se va insista pe caracterul formalizat și sistematic al fenomenului și pe închiderea sa în jurul "schemelor epistemice" (Rouquette, 1994) sau al "thêmata" (Moscovici și Vignaux
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a realizat, într-o primă etapă, prin transformarea firmelor de stat existente în societăți comerciale și regii autonome. A fost cel mai important act politic al privatizării - toate celelalte au derivat din acesta -, dar nu a fost câtuși de puțin interpretat ca atare de analiștii tranziției. Consecințele sale au fost uriașe. Toate întreprinderile și unitățile fostei economii socialiste se aflau în continuare în proprietatea statului, dar exista o diferență majoră între fostele companii socialiste și noile companii de stat postcomuniste, o
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
sunet general de bună calitate, nobil, bogat și omogen în toate registrele instrumentului. Dar în același timp el va trebui să aibă o deosebită mobilitate, o capacitate de adaptare a emisiei sonore, astfel încât săși modeleze sunetul după cerințele fiecărei piese interpretate, să poată fi altul, identificat până la dispariția propriului eu cu personalitatea creatoare a compozitorului. Identificat și cu partenerul în cazul duo-ului (de pian, vioară/pian, voce/pian, etc.) sau cu partenerii unui ansamblu cameral. Am trecut în revistă câteva
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
impresia pe care aceasta o face asupra auditoriului, fiecare nouă interpretare reprezentând o manifestare a unei noi voințe creatoare a interpreților. De aceea este foarte important ca ei să aibă din toate punctele de vedere acea conștientizare a semnificațiilor lucrării interpretate. Astfel spus, din perspectiva compozitorului: „Există niște obligații ale profesiei de interpret care țin de etica profesională. Textul muzical trebuie redat cu acuratețea și obiectivitatea cerute de creatorul său. Dar viața partiturii, fluxul său emoțional, tensiunile sale sugerate prin convențiile
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
fapt o "comedie" (titlul nu-i întâmplător), pe când celălalt un "roman-tragedie", inspirat de tragedia cu același titlu a dramaturgului german Frank Wedekind 194. Afirmația pare foarte întemeiată, dacă ne gândim la perspectiva (implicată sau dezimplicată) din care sunt "privite" (și interpretate) evenimentele: povestea de iubire dintre Andrei și Mab devine comică a posteriori, după consumarea ei, atunci când ajunge subiect de conversație la cazino (impresia de "comedie" e un efect de lectură lectura publică, cu glas tare). Dar poate fi redus romanul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Ion Bălăceanu. El este cel care transmitea împăratului, în audiența oferită pe 13 martie, disponibilitatea guvernului român de a susține un candidat agreat de guvernul francez, explicând în același timp faptul că opțiunea pentru Filip de Flandra nu trebuia interpretată ca un gest de ostilitate la adresa Franței 329. După ce promitea întregul său sprijin, suveranul francez evidenția dificultatea de a găsi un candidat convenabil atât Franței, cât și statului român 330. Printre propunerile lui Napoleon se aflau generalii Bourbaki și Ladmirault
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
contribuiau la amânarea înfăptuirii actului de la 11 februarie 1866. Noul regim politic era supus, încă din primele sale zile de existență, unor adevărate provocări. Prima dintre ele o reprezenta convingerea guvernelor europene în privința faptului că abdicarea "domnului unirii" nu trebuia interpretată ca un gest revoluționar ce ar fi putut contamina și popoarele din jur, el fiind mai degrabă un act care continua, la alt nivel, momentul de la 24 ianuarie 1859. Profitând de existența unor tensiuni în cadrul diplomației europene, liderii politici de la
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale: substantivul (pronumele) regent - substantivul (pronumele) determinant; ideea de posesie este conținutul semantico-gramatical (sau un component de bază al acestui conținut semantic) al relației sintactice genitivale, indiferent de conținutul semantic-lexical al termenilor intrați
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfem gramatical” numai în structura sintagmelor verbale în care poate intra în relație de comutare cu un alt morfem - purtător al sensului categorial opus: a îmbrăca (pe cineva) - a fi îmbrăcat (de cineva) - a se îmbrăca (pe sine), și trebuie interpretat ca „morfem lexical”, în structura unor unități verbale, al căror sens lexical (a se uita față de a uita) sau chiar existența lor ca unități lexicale în sistemul vocabularului limbii este condiționat(ă) de prezența pronumelui reflexiv (a se sinucide, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o pune de mămăligă, a-și pierde mințile etc. Locuțiunile se deosebesc de expresiile verbale prin solidaritatea mai accentuată, sub aspect lexical, a elementelor componente și prin caracterul unitar al sensului (sensurilor) gramatical(e). Cuvintele alcătuitoare nu se mai lasă interpretate individual din punct de vedere semantic. Sensul lexical unitar reprezintă o sinteză a sensurilor tuturor elementelor componente: a trage pe sfoară, a o lua la sănătoasa etc. O prepoziție chiar (element lingvistic lipsit de sens lexical, dar cu o semantică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realitatea extralingvistică: Tatăl și-a regăsit copilul. Tatăl a fost regăsit de copil. Deosebirea dintre cele două enunțuri sintactice reflectă două sensuri diferite de desfășurare a acțiunii în plan ontologic: 1. În primul enunț, acțiunea pleacă de la „obiectul” A, activ, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-subiect gramatical - tatăl, și se încheie în „obiectul” B, pasiv, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-complement direct - copilul. 2. În cel de-al doilea enunț, acțiunea pleacă de la „obiectul” B, activ, interpretat lingvistic printr-un substantiv-complement de agent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre cele două enunțuri sintactice reflectă două sensuri diferite de desfășurare a acțiunii în plan ontologic: 1. În primul enunț, acțiunea pleacă de la „obiectul” A, activ, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-subiect gramatical - tatăl, și se încheie în „obiectul” B, pasiv, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-complement direct - copilul. 2. În cel de-al doilea enunț, acțiunea pleacă de la „obiectul” B, activ, interpretat lingvistic printr-un substantiv-complement de agent - copilul și se încheie în „obiectul” A, pasiv, interpretat lingvistic printr-un substantiv-subiect gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al acțiunii, interpretat lingvistic prin termenul situat de subiectul vorbitor în poziția de subiect gramatical: A șMariaț a plecat. În enunțurile cu verbe tranzitive, acțiunea care pleacă de la un autor/agent al acțiunii își află punctul de sosire în obiectul interpretat lingvistic printr-un termen realizând sintactic funcția de complement direct; subiectul și complementul descriu două limite distincte ale planului semantic al verbului-predicat (dar realizând și alte funcții sintactice), corespunzând la „obiecte” distincte în plan referențial: A B șsubiectț școmplement directț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a i se cuveni etc.) verbele copulative (a fi, a deveni etc.), verbele semiauxiliare (a trebui, a sta, a avea etc.). TIMP-ASPECT-MODTC "TIMP - ASPECT - MOD" La un prim nivel de descriere a morfologiei verbului, timpul și modul sunt definite și interpretate, în G.A. - și, în general, în gramatica tradițională -, ca și cum ar fi două categorii autonome, cu identitate proprie. La un al doilea nivel, apoi, descrierea celor două categorii se desfășoară din perspectiva unui raport de înglobare în sensul mod ¬ timp
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc. interpretate, direct, mai ales în studii de lingvistică generală sau indirect, prin categoria verbelor (semiauxiliare, auxiliare) de aspect, tot ca manifestări ale categoriei aspectului, deși aceste opoziții au fost înscrise și într-o altă categorie gramaticală: mod al acțiunii verbale. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
DIATEZATC "DIATEZA" Sensurile gramaticale dezvoltate odată cu trecerea verbului din sistemul lexical în sistemul gramatical al limbii se actualizează, în primul rând, din perspectiva deschisă de opoziția de diateză, care marchează toate celelalte opoziții: Activ/Pasiv Prezent indicativ interpretează (sonata)/este interpretată conjunctiv să interpretezi/ să fii interpretat imperativ interpretează/ fii interpretat! Imperfect indicativ interpreta (sonata)/era interpretată etc. (Activ) Tranzitiv/ Reflexiv Prezent indicativ pictez/mă pictez conjunctiv să pictezi/să te pictezi imperativ pictează!/pictează-te! Imperfect indicativ picta/se picta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se actualizează, în primul rând, din perspectiva deschisă de opoziția de diateză, care marchează toate celelalte opoziții: Activ/Pasiv Prezent indicativ interpretează (sonata)/este interpretată conjunctiv să interpretezi/ să fii interpretat imperativ interpretează/ fii interpretat! Imperfect indicativ interpreta (sonata)/era interpretată etc. (Activ) Tranzitiv/ Reflexiv Prezent indicativ pictez/mă pictez conjunctiv să pictezi/să te pictezi imperativ pictează!/pictează-te! Imperfect indicativ picta/se picta etc. (Activ) Tranzitiv/Reciproc Prezent indicativ (ei) îngrijesc/se îngrijesc (unul pe altul) conjunctiv să îngrijească
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu a fost doborât de furtună. subiect predicat-verb pasiv ¬ compl. de agent obiect pasiv acțiune („obiect” activ) Între planul semantic lingvistic al enunțului și planul semantic logic, se instituie un raport de contradicție la nivelul celor doi termeni ai acțiunii interpretată lingvistic prin verbul predicat: subiectul și complementul; obiectul acțiunii verbului interpretat prin funcția de complement direct în diateza activă devine subiect gramatical în diateza pasivă, iar autorul activ al acțiunii verbale - subiect în enunțul cu verbul la diateza activă trece
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Să te-ndrăgesc pe tine,/ Tu te coboară pe pământ,/ Fii muritor ca mine.// Da, mă voi naște din păcat,/Primind o altă lege.” (Ibidem, p. 173) Adverbele modalizante 2 (modalizatorii) subiectivează enunțul din perspectiva atitudinii subiectului vorbitor față de realitatea interpretată lingvistic; locutorul își poate asuma acest conținut sau se poate detașa de el, îl poate situa în interiorul corelației real-aparent, certitudine-probabilitate etc. În legătură cu sfera relativ amplă a posibilităților de comentare a unui conținut lingvistic, adverbele modalizante dezvoltă un registru amplu de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]