2,510 matches
-
2007), valvule miocardice ale venelor pulmonare (2008), artera mezenterică (2008), celule miocardice și epicardice (2009). Majoritatea rezultatelor obținute sunt prioritare și conțin elemente de certă originalitate. Din această categorie fac parte atât particularitățile ultrastructurale ale noului tip de celule Cajal-like interstițiale, cât și identificarea imunohistochimică și microscop electronică a constituenților chimici subcelulari. Se aduc printre altele valoroase contribuții și precizări originale privind identificarea unităților eliberatoare de Ca2+ și relațiile dintre acestea și asocierile caveolo-reticulo-endoplasmatico-mitocondriale ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Se aduc printre altele valoroase contribuții și precizări originale privind identificarea unităților eliberatoare de Ca2+ și relațiile dintre acestea și asocierile caveolo-reticulo-endoplasmatico-mitocondriale ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional, cercetările respective deschid noi perspective studiilor fundamentale consacrate participării celulelor Cajal-like interstițiale la producerea mecanismelor complexe ale autoreglării semnalelor intercelulare generatoare de fenomene electrochimice de tip pacemaker și alte manifestări specifice locale (mecanice, secretorii, electrice, imunologice). I.2.2.13. Enteroglia Celulele enterogliale (CEG), descrise pentru prima dată de Dogiel în 1899
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesteia, se găsesc din loc în loc celulele periteliale, descrise de Rouget, și considerate mult timp ca formațiuni mioepiteliale contractile. După datele mai noi, periteliul capilar ar fi însă de origine reticuloendotelială, cu rol de barieră fagocitară între capilare și spațiile interstițiale. Pe măsură ce se ramifică și-și reduc diametrul, arteriolele conțin musculatură netedă din ce în ce mai redusă. La nivelul metarteriolelor apar discontinuități ale acesteia, care sfârșesc în teritoriul precapilar cu un veritabil sfincter muscular. În anumite țesuturi și organe (pielea extremităților, plămâni, tub digestiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesta, anastomozele arteriovenoase contribuie, alături de sfincterul precapilar, la reglarea fluxului sanguin prin capilare. Grosimea peretelui capilar fiind de 0,3-0,8 µ, permite trecerea prin difuziune, ultrafiltrare și osmoză a tuturor substanțelor cu greutate moleculară mică din sânge în plasma interstițială. Ritmul de difuziune a apei este de aproximativ 40 ori mai mare decât acela al deplasării liniare a plasmei de-a lungul capilarului. Datorită acestui fapt, apa din plasmă este schimbată cu apa din lichidul interstițial în intervalul scurt de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din sânge în plasma interstițială. Ritmul de difuziune a apei este de aproximativ 40 ori mai mare decât acela al deplasării liniare a plasmei de-a lungul capilarului. Datorită acestui fapt, apa din plasmă este schimbată cu apa din lichidul interstițial în intervalul scurt de deplasare a sângelui prin rețeaua capilară. Odată cu apa trec prin membrana capilară, în proporție diferită, substanțele lipo- și hidrosolubile cu greutate moleculară sub 5000. Dacă am nota cu 1 permeabilitatea porilor capilari pentru apă, a cărei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din valoarea primeia, iar aceea a insulinei, cu greutate moleculară de 5000, doar 0,2. În cazul albuminei, cu greutate moleculară de 69000, permeabilitatea capilară fiind sub 0,0001 justifică incapacitatea macromoleculelor proteice de a trece din sânge în plasma interstițială și, totodată, concentrația proteinelor de aproape 4 ori mai redusă în acest sector. Așa se explică faptul că, în comparație cu plasma sanguină, al cărui conținut în proteine este în medie de 7,3 g%, lichidul interstițial conține numai 1,8-2 g
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trece din sânge în plasma interstițială și, totodată, concentrația proteinelor de aproape 4 ori mai redusă în acest sector. Așa se explică faptul că, în comparație cu plasma sanguină, al cărui conținut în proteine este în medie de 7,3 g%, lichidul interstițial conține numai 1,8-2 g% substanțe organice. Ca principală zonă de schimb între sânge și plasma interstițială, capilarele asigură și reglează schimburile nutritive tisulare în funcție de necesitățile locale și generale ale organismului. Deși sunt de dimensiuni foarte mici (0,6-1 mm
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acest sector. Așa se explică faptul că, în comparație cu plasma sanguină, al cărui conținut în proteine este în medie de 7,3 g%, lichidul interstițial conține numai 1,8-2 g% substanțe organice. Ca principală zonă de schimb între sânge și plasma interstițială, capilarele asigură și reglează schimburile nutritive tisulare în funcție de necesitățile locale și generale ale organismului. Deși sunt de dimensiuni foarte mici (0,6-1 mm lungime și 5-20 în diametru), capilarele realizează, pe plan funcțional, o suprafață mare de contact, datorită densității
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
schimb. Practic, sistemul respirator are doi poli: - polul pulmonar, unde are loc respirația externă (vehiculare de aer prin sistemul de conducte + schimburile gazoase aer-sânge); - polul tisular, unde au loc, pe de o parte, schimbul de gaze respiratorii sânge-țesut, prin intermediul lichidului interstițial, iar, pe de altă parte, respirația internă celulară (utilizarea O2 și generarea CO2 de către celule). La nivelul polului pulmonar se disting: a) o zonă de conducere, care este nealveolizată (nu conține alveole), deci nu participă la schimburile gazoase. În acest
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
difuziune (fig. 92). Aceasta constituie o adevărată barieră aer-sânge, formată din membrană bazală alveolară, surfactant pulmonar, pneumocite I și II, pe de o parte, și membrană bazală capilară și endoteliu capilar, pe de altă parte, separate doar de spațiul septal (interstițial). Grosimea membranei alveolo-capilare normale nu depășește 0,4-0,6 m, permițând transferul rapid al celor două gaze prin simpla diferență de presiune parțială a acestora prin porii descriși de Kohn (1893) în teritoriul alveolar și capilar al barierei aer-sânge. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi exprimată fie sub forma unei rețele de ochiuri hexagonale, fie sub forma unei pelicule de sânge aproape continue, limitată prin două membrane fine de fiecare versant alveolar. Aceste membrane prezintă pilieri verticali, dispuși ordonat, care sunt constituiți prin zonele interstițiale intercapilare ale membranei alveolo-capilare. Acest model de dispoziție, în peliculă, are avantajul de a arăta că distensibilitatea peretelui capilar este mai redusă în planul septurilor, unde expansiunea vasului este limitată de spațiul interstițial dens care constituie pilierii, și este mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dispuși ordonat, care sunt constituiți prin zonele interstițiale intercapilare ale membranei alveolo-capilare. Acest model de dispoziție, în peliculă, are avantajul de a arăta că distensibilitatea peretelui capilar este mai redusă în planul septurilor, unde expansiunea vasului este limitată de spațiul interstițial dens care constituie pilierii, și este mare în planul perpendicular pe septuri, unde capilarele sunt limitate numai de membrana bazală, endoteliu și epiteliu. Ca urmare, suprafața capilară depinde, în planul care o desparte de alveolă, de gradul de inflație a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pulmonară. Actul complex al respirației tisulare se realizează cu participarea a două mari categorii de procese. O primă categorie este reprezentată de procesele fizice de difuziune a celor două gaze respiratorii, determinate de gradientele de presiune parțială din sectoarele: capilar, interstițial și celular. Cea de a doua categorie de procese are la bază reacții chimice oxido-reductoare cuplate cu fosforilări oxidative eliberatoare de energie. Procesele fizice, asemănătoare celor de la nivel pulmonar, constau din difuziunea gazelor respiratorii pe baza diferenței de presiune parțială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacții chimice oxido-reductoare cuplate cu fosforilări oxidative eliberatoare de energie. Procesele fizice, asemănătoare celor de la nivel pulmonar, constau din difuziunea gazelor respiratorii pe baza diferenței de presiune parțială a acestora și se realizează între sânge și celulele beneficiare prin intermediul lichidului interstițial. În sângele capilar arterial, presiunea parțială a oxigenului (PO2) este de 95 mmHg, iar a bioxidului de carbon (PCO2) variază în jurul a 40 mmHg. În lichidul interstițial, care face oficiul de punte între capilare și celulele înconjurătoare, PO2 este numai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parțială a acestora și se realizează între sânge și celulele beneficiare prin intermediul lichidului interstițial. În sângele capilar arterial, presiunea parțială a oxigenului (PO2) este de 95 mmHg, iar a bioxidului de carbon (PCO2) variază în jurul a 40 mmHg. În lichidul interstițial, care face oficiul de punte între capilare și celulele înconjurătoare, PO2 este numai de 40 mmHg. Ea depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de intensitatea proceselor de utilizare a acestuia de către celule. La nivel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mare de presiune parțială a O2 din sânge și celule determină difuziunea rapidă a acestuia din teritoriul arteriolo-capilar la celulele beneficiare. La rândul său, CO2 rezultat din combustiile celulare prezintă o presiune parțială de 45-46 mmHg la nivel intracelular și interstițial, în timp ce în sângele arterial aceasta este de 40 mmHg. Deși diferența de presiune parțială a CO2 este doar de 5-6 mmHg, deplasarea acestuia din interstițiu spre capilarul sanguin se realizează exploziv datorită marii sale difuzibilități. În felul acesta, aportul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora în lungul tubului digestiv este controlată prin mecanisme sinaptice de poartă care determină direcția, distanța și viteza de transmitere a undelor peristaltice, peristolice sau antiperistaltice. Un rol important de veritabil pacemaker gastrointestinal s-a atribuit în ultimii ani celulelor interstițiale descoperite de Cajal (1898). Acestea formează o rețea intermediară larg distribuită între straturile de celule musculare, mucoase și submucoase glandulare. Rolul de pacemaker al celulelor interstițiale Cajal în controlul motilității spontane integrate a tubului digestiv este insuficient studiat (Takaki, 2003
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Un rol important de veritabil pacemaker gastrointestinal s-a atribuit în ultimii ani celulelor interstițiale descoperite de Cajal (1898). Acestea formează o rețea intermediară larg distribuită între straturile de celule musculare, mucoase și submucoase glandulare. Rolul de pacemaker al celulelor interstițiale Cajal în controlul motilității spontane integrate a tubului digestiv este insuficient studiat (Takaki, 2003). Cercetările privind cele aproximativ 20 tipuri de celule ale circuitelor reflexe enterice s-au soldat recent cu descoperirea unui nou tip de celule interstițiale de tip
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al celulelor interstițiale Cajal în controlul motilității spontane integrate a tubului digestiv este insuficient studiat (Takaki, 2003). Cercetările privind cele aproximativ 20 tipuri de celule ale circuitelor reflexe enterice s-au soldat recent cu descoperirea unui nou tip de celule interstițiale de tip Cajal-like. Folosind metode ultrastructurale și imunohistochimice moderne, L. M. Popescu și colaboratorii (2005-2009) au identificat noi celule interstițiale Cajal-like atât în tractul digestiv, pancreasul exocrin, mezenter și căile biliare, cât și în organe extradigestive ca musculatura cardiacă și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aproximativ 20 tipuri de celule ale circuitelor reflexe enterice s-au soldat recent cu descoperirea unui nou tip de celule interstițiale de tip Cajal-like. Folosind metode ultrastructurale și imunohistochimice moderne, L. M. Popescu și colaboratorii (2005-2009) au identificat noi celule interstițiale Cajal-like atât în tractul digestiv, pancreasul exocrin, mezenter și căile biliare, cât și în organe extradigestive ca musculatura cardiacă și uterină. Sunt cercetări prioritare cu elemente de certă originalitate a căror implicații funcționale așteaptă precizări. Participând la producerea și reglarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
70 mmHg asigură filtrarea plasmei sanguine și colectarea ei în capsula Bowman sub formă de urină primară. La rândul său, presiunea medie peritubulară de numai 13 mmHg permite ca, în capătul venos al oricărui capilar, să aibă loc reabsorbția plasmei interstițiale (fig. 120). Datorită diametrului mic al porilor membranari (30 Å), proteinele și lipidele nu scapă în filtratul glomerular, care se deosebește astfel de plasma sanguină doar prin lipsa acestora. Cercetările privind compoziția filtratului glomerular, recoltat prin micropuncție, au pus în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
făcându-se în condiții izotonice față de plasmă, fenomenul este dependent de absorbția activă a clorurii de sodiu, care atrage apa printr-un proces de osmoză locală. În tubul contort distal, unde presiunea osmotică a urinei este inferioară celei a lichidului interstițial, reabsorbția apei se face pasiv. Substanțele greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același mecanism al creșterii glucozei și apei neresorbite. Spre deosebire de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
altă parte, creșterea fracției de filtrare conduce la mărirea cantității de plasmă filtrată la nivel glomerular. În general, creșterea fracției de filtrare determină creșterea ratei de reabsorbție în capilarele peritubulare. Variațiile forțelor care acționează în interiorul capilarelor peritubulare influențează substanțial spațiul interstițial renal peritubular. Scăderea forței de reabsorbție prin membranele capilarelor peritubulare de exemplu, conduce la diminuarea transportului de apă, sodiu și alte substanțe din spațiul interstițial în capilarele peritubulare. În cazul creșterii intensității procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare peste valoarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de reabsorbție în capilarele peritubulare. Variațiile forțelor care acționează în interiorul capilarelor peritubulare influențează substanțial spațiul interstițial renal peritubular. Scăderea forței de reabsorbție prin membranele capilarelor peritubulare de exemplu, conduce la diminuarea transportului de apă, sodiu și alte substanțe din spațiul interstițial în capilarele peritubulare. În cazul creșterii intensității procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare peste valoarea normală are loc scăderea presiunii hidrostatice interstițiale însoțită de creșterea presiunii coloid-osmotice. Astfel, variațiile hemodinamicii renale care cresc sau scad reabsorbția în capilarele peritubulare determină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin membranele capilarelor peritubulare de exemplu, conduce la diminuarea transportului de apă, sodiu și alte substanțe din spațiul interstițial în capilarele peritubulare. În cazul creșterii intensității procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare peste valoarea normală are loc scăderea presiunii hidrostatice interstițiale însoțită de creșterea presiunii coloid-osmotice. Astfel, variațiile hemodinamicii renale care cresc sau scad reabsorbția în capilarele peritubulare determină variații în același sens ale reabsorbției tubulare. Reglarea volumelor lichidiene și concentrației sodiului și principalilor electroliți este realizată de intervenția anumitor hormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]