251,740 matches
-
cele complicate, pentru ca, într-un târziu, să pretindem să ni se recunoască valoarea. Deocamdată, ni s-a recunoscut capacitatea de a buchisi primele litere ale alfabetului. Văzându-se admiși pe coridoarele cancelariilor occidentale, ai noștri și-au imaginat că pot intra nestingheriți în birouri și că sunt liberi să butoneze la computere. Or, speculând împrejurările mai mult decât favorabile, ne-am imaginat că vom sări, în stilul genialelor noastre improvizații, etapele. Eroare fatală. De ani de zile, pe tonuri când blânde
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
lovituri peste lovituri. M-am rugat de unii să-i iau cu mine în călătorie, dar mi-au spus că nu au timp, timp, vorba aia, mă scuzați time is money. Nu-și mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câștigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franțuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediții a avut? Nobel, ceva?... Cultural
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
femei mai frumoase decât Claudia Schiffer și Andreea Marin la un loc. L-am văzut pregătind mâncăruri suave, de genul celor din poezia lui Emil Brumaru. Recent l-am văzut făcând o revistă, Aspirina săracului. Ca să ajung la el, am intrat într-o clădire cu două etaje, de pe strada Constantin Daniel, nr. 11. Clădirea era în renovare, o renovare alertă și trăznită, în stilul poetului. Peste tot bidinele, roabe și găleți cu var, ca în piesa O noapte furtunoasă a lui
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
dintre Iran și Irak. Perioada rămâne cunoscută și pentru apariția și activitatea mișcării „Solidaritatea” din Polonia, războiului Golfului, luarea de ostatici americani de către iranieni, războaielor din Liban, a foametei din Ethiopia, incidentului nuclear de la Cernobâl, descoperirii SIDA, dar și cazurilor intrate În istorie sub denumirea de Iran Gate, Panama, Piața Tienanmen, dar și a schimbărilor declanșate În Europa de Est ca urmare a prăbușirii sistemului comunist. Deși aduce numeroase schimbări importante prin eliberarea lui Nelson Mandela, reunificarea Germaniei, dispariția URSS sau predarea de către
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
A.E.Baconski, Petre Stoica) și gruparea generației războiului, "Albatros" ( Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Ben Corlaciu putea fi menționat și Alexandru Lungu), succedați de Vasile Vlad, Cristian Simionescu etc. "Aceasta e preistoria imediată a fenomenului, dar în seria de precursori intră și Bacovia sau Arghezi nu Blaga și Ion Barbu și în nici un caz tradiționaliștii , un Fundoianu, Geo Bogza, avangardiștii, cu care au și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
că doar un mănunchi de poeme de Bacovia sau Blaga ar răspunde definiției modernismului în termeni anglo-saxoni". E oare un fapt relevant? După cum Mircea Cărtărescu constata alarmat: "Impresionantă valoric, dar destul de neevoluată ca poetică, o parte a poeziei ^80 nu intră în paradigma postmodernă". Ceea ce insinuează totuși o minimalizare a valorii Același Cărtărescu ia distanțe față de poezia lui Nichita Stănescu, declarînd decepționat că nu e postmodernistă, ca și cum acest element și nu altele ar constitui scăderea sa intrinsecă Într-o astfel de
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
prima sa etapă de detenție - afirmă Corpas - auzeai de la ei că regimul comunist mai ține un an, maxim doi, părerile li s-au întors pe dos. Doar bomba atomică va distruge comunismul, prefigurau reeducații. În binomul relației speciale în care intră o carte cu cititorul ei, Iosif Corpas întrezărește și dificultățile celui din urmă (ce-ar trebui "să fie pregătit pentru orice"). Într-adevăr, semnificațiile "secvențelor" sale se sustrag comandamentelor obișnuite de-a scrie istorie. Ilustrează însă câteva dintre teoriile științifice
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
Eugenia Vodă Cu siguranȚĂ, orice spectator care "a umblat la literatură" la viața lui va înțelege și va gusta în mod special Hoțul de orhidee, în regia celui care a reușit să intre "în pielea lui John Malkovich", Spike Jonze. Filmul nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun scenariu e tocmai despre scriere, despre dulcele coșmar al căutării de sine pe calea căutării cuvintelor ( coșmarul cuvintelor care nu încap în idei, al ideilor
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
i-a adus un Glob de aur și un Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Totul e credibil în film, pînă cînd scenariul, brusc, "se ia în serios", iese din zona relativităților, a fantasmelor, a jocului și intră în zona filmului de acțiune, cultivînd tocmai ceea ce ironizase pînă atunci: aventura, drogul, sexul, urmărirea, situația limită... Lipsa de umor ( sau curajul?) merge pînă acolo încît două personaje foarte simpatice mor la sfîrșit. Or, o comedie în care se moare
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
premiere la distanță de zeci de ani de la terminarea filmelor ce i se poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne el însuși?)... Asta a fost "lupta cea mare" a lui Mircea Săucan, pe care a cîștigat-o, intrînd, într-un fel, în istorie. Cu prețul unei supraviețuiri chinuite, contorsionate, la limita nebuniei și uneori dincolo de ea. Citești, în carte, ce spune un prieten de-o viață, Radu Cosașu: "Mircea e un om care a crezut din convingere profundă
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
lui Saddam Hussein, cu pălărie de vînător și trăgînd cu pușca în sus. Mai erau și alte poze, toate color, dar fotografia lui Saddam sărea în ochi. Cînd au început să se precipite evenimentele și era limpede că aliații vor intra în Irak mă așteptam ca pozele să fie măcar înnoite, dacă nu schimbate, cu altele mai la zi. Nimic. Uriașa poză a lui Saddam cu arma în mînă, apucase să se îngălbenească și să se dezlipească pe la colțuri. Pleacă ambasadorul
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
închisă ambasada. Se dezlipește poza lui Saddam și ajunge să atîrne numai într-un colț, dar rezistă. Ajung americanii lîngă Bagdad și în aceeași zi se dezlipește poza: ajunge la parterul gazetei de stradă. În ziua în care americanii au intrat în Bagdad și cînd ambasadorul irakian la ONU a declarat că "Jocul s-a sfîrșit" au dispărut toate pozele de la gazeta pentru trecători. În schimb au apărut a doua zi niște soldați români echipați cu veste antiglonț și înarmați zdravăn
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
mai încet decât se spunea. Crezi că irakienii au vreo șansă să facă vreo surpriză?" Fără să ezit, am spus: "Absolut nici una". Singura mea teamă era că, obligați să cruțe populația civilă, adică să înainteze cu extremă lentoare, aliații vor intra în impas. Superioritatea covârșitoare a tehnologiei americano-engleze anula orice speculație privind deznodământul operațiilor militare, dar pulsațiile sinucigașe pe care Occidentul și le încurajează de ani buni mă gândesc la "pacifismul" cu nuanțe de comunism și lașitate care-a cuprins lumea
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
pe lunga alee străjuită de pomi, care duce la intrarea în incinta propriu-zisă și te însoțește și când te plimbi prin grădinile din jurul palatului și de lângă lac, reamenajate și ele, sau urmărești activitatea febrilă de refacere a serelor de flori. Intrând apoi în interiorul palatului și parcurgând una dintre cele trei expoziții de la parter, și anume cea care ilustrează dăruirea, priceperea și efortul neîntrerupt, de peste treizeci de ani, făcut de principesa Martha Bibescu pentru a reface întregul domeniu de la Mogoșoaia, ai sentimentul
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
lac i-a preocupat atât de mult pe proprietari, încât după 1921 au răscumpărat terenurile riverane de dincolo de lac, care fuseseră expropriate, pentru a crea un ansamblu peisagistic armonios și, în aceeași idee, în 1945, acea parte a lacului a intrat în zona de protecție a monumentului. Astăzi, însă, vai, începând de prin 1993, malul opus s-a umplut de vile, construite se pare ilegal, care nu mai țin cont de nici o zonă de protecție a monumentului. Dar de ce se mai
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Constanța Buzea N-am mai văzut-o de luni de zile pe femeia cu făptură transparentă care cerșea fără să ceară, fără să scoată un cuvânt. Când vremea era năpraznică, intra în biserică la adăpost, rămânând în colțul cel mai bine umbrit, privind de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion, stingheră, de-o parte, neamestecându-se cu
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în cameră era o pianină. Veche, de concert. Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din geografia fictivă, și pentru că frumusețile patriei sînt astăzi cabinetul meu de lucru (citat din memorie!), am intrat direct în țara de pămînt. Acum știu că Sf. Gheorghe există, că acolo prietenul meu Doru Mareș este Director, că multe promoții de sculptori își odihnesc ciolanele lor de piatră, de lemn și de metal pe platoul de la Arcuș, pe
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
Abel, dansuri țepene, de aritsocrați fără suită, și mișcările agile ale unor fetișcane care știu să desfacă picioarele mai lesne decît se revarsă cîntatul cocoșilor în răcorile dimineții, vai e groaznic de cald în acest autocar hodorogit, mi-e sete, intră și praful aici, mi-e sete, oare cîți kilometri or fi pînă la Arcuș, mi-e sete, mi-e sete, mi-e sete, mi-e sete... apoi vin cu toții, în răcoarea medievală a sălii, vine și Femeia, vine și Diavolul
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
în ipotezele sale formulate la televizor, că regimul Saddam va rezista mult și bine în fața americanilor și că rezistența lui va coaliza lumea arabă, încearcă o ieșire onorabilă (?) din aceste erori de prognoză. După părerea sa faptul că americanii au intrat în Bagdad fără să întîmpine rezistență e rezultatul unui ordin: "un ordin dat de cineva care avea puterea de a fi ascultat de toți." Potrivit analistului acest cineva n-a fost Saddam. Dar scrie Cristoiu: "Între 3 aprilie și 8
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
Evenimentul zilei = EZ 2748, 2001, 18); "cormoranul botezat imediat de personalul restaurantului cu numele Goguță"; "Cormoranul Goguță este clientul cel mai fidel al restaurantului" (EZ 1863, 1998, 2); "pitonul, botezat ŤMișuť" (EZ 1938, 1998, 1). Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care acesta nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul sincronizează Cartea cu omul și cu umanitatea, așa cum monahul isihast, în scriptoria unei mănăstiri, copiind Scriptura, Îl copia pe Însuși Dumnezeu-Cuvântul. Într-o lume secularizată până în vârful unghiilor, în care talentul și erudiția sunt asociate
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
ofere portița de scăpare pentru cei slabi. Sau recunoașterea fără eschive a greșelii, de care nu sînt în stare decît cei extraordinar de puternici. Mona Muscă e o persoană puternică, dar nu personalitatea "providențială" în pielea căreia se străduia să intre, cu o grație, să recunoaștem, remarcabilă. Marile ei atuuri de pînă acum cîteva zile erau că mergea pînă la capăt, că era capabilă să se devoteze necondiționat unei idei și că nu-i trădează pe cei în care crede. Cu
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
în mod obișnuit, ar trece drept soclu este realizat cu o grijă specială și se înscrie într-un larg registru de preluclări; de la severitatea și acuratețea geometrică și pînă la diversele variante ale amorfului. Și chiar dacă în preocupările sculptorului nu intră formele exterioare de experiment, întrega sa investigație este un experiment continuu. Care implică, însă, fondul gîndirii și nu simpla administrare a mijloacelor. P.S. în dimineața zilei de 5 august 2006, s-a stins din viață, la sanatoriul din Zătreni, jud.
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
mobila din gospodăria de acasă, din fiecare ghar4 al unchilor și mătușicilor, tot nu s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]