1,179 matches
-
C); „imago Dei invisibilis” (Vg); „l’Image du Dieu invisible” (BJ); „the image of the invisible God” (RSV). Această expresie are același sens referențial că și precedentă. Între variantele românești, considerăm că traducerea BVA este cea mai bună, întrucât, operând inversiunea dintre substantiv și adjectiv, arată pe cine determina adjectivul „nevăzut” fără a mai pune articol hotărât la „Dumnezeu”, articol care se impune când urmează un articol adjectival. Nume descriptive și nume metaforice 3.2.2.6. Existent, Veșnic 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diferite metode și procedee, Cele mai des folosite sunt : explicația, conversația, exercițiul. În clasa I, unde ortografia nu poate fi explicată prin cunoașterea regulilor gramaticale, un rol important îl au fișele ortografice. Acestea se bazează pe copierea corectă, fără omisiuni, inversiuni sau adăugiri de litere sau silabe, bazânduse pe analiza fonetică a cuvintelor. În clasele I- II, elevii își însușesc următoarele semne de punctuație : punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, linia de dialog, două puncte. Punctul (. ) este însușit de către elevi încă
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de sacru a obiectului acelui act ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea); P. Smith (1979, p. 145) afirmă că riturile pot fi periodice sau ocazionale (după o axă a temporalității) și individuale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Matta (1977, pp. 260-261) dezvoltă o distincție propusă de antropologul englez M. Gluckman și acentuează dihotomia dintre riturile de Întărire (atrag atenția asupra regulilor care guvernează organizarea socială, le confirmă simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie, iar carnavalul pentru cea de-a doua. G. Koziol (1992, p. 294) consideră că ceremoniile pot fi publice sau private (după nivelul de participare) și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rectificare a unei stări care a fost perturbată sau distrusă; ele vindecă, exorcizează, protejează sau purifică” (p. 115); e) sărbători: „Unele dintre ele sunt social dramas prin care grupul intră În dialog cu sine, despre sine; altele sunt ocazii pentru inversiuni rituale prin care statu-quoul este atacat, relativizat și deseori reconstituit altfel decât era” (p. 120); f) politice: „Acele practici ceremoniale care construiesc, expun și promovează puterea instituțiilor politice (regii, statul, bătrânii satului) sau interesele politice ale unor subgrupuri” (p. 128
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prestigiul lor. În mod reciproc, oamenii obișnuiți gândesc că cei puternici au reușit datorită folosirii unor resurse magice, fapt care Îi face redutabili și generează sentimente de frică față de ei. ș...ț În toate aceste cazuri funcționează un sistem de inversiuni conceptuale. Cei puternici pot să fie slabi iar (vulnerabili), cei slabi pot să fie puternici, pentru că pot avea acces la puteri speciale. Fiecare parte se teme de puterile afișate sau ascunse ale celeilalte. Performerul actelor de vrăjitorie este o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici, Înlocuirea lor cu lideri „carnavalești” proveniți din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă. Numeroase mituri legate de acest ciclu ritual narează moartea sau omorârea zeului (suprem sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intervențiile ulteriore ale spiritelor rele; c) rituri de trecere: permit marcarea trecerii de la un stagiu la altul pentru anumite categorii care finalizează tranziția În cadrul acestei sărbători: grupuri de aceeași vârstă sau sex, grupuri ocupaționale, militare și religioase; d) rituri de inversiune: răsturnările simbolice marchează opoziția dintre viața normală (bazată pe respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Matta (1991), ale cărui studii, deși ancorate numai În tradițiile braziliene, oferă una dintre cele mai profunde și mai stimulatoare conceptualizări ale acestui sistem ceremonial. Antropologul brazilian susține că universul carnavalesc se construiește În jurul și cu ajutorul unui operator simbolic esențial: inversiunea - unii autori au propus termeni alternativi, precum conceptul de transgresiune, teoretizat de P. Stallybrass și A. White (1993) sau cel de festive misrule utilizat de unii istorici ai carnavalului (M. Bristol, 1985; T. Castle, 1986; C. Humphrey, 2001). Cu ajutorul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
C. Humphrey, 2001). Cu ajutorul acestui operator simbolic, carnavalul Își impune regulile asupra Întregii societăți și instaurează un mod unic de agregare ritualică, Întemeiat pe răsturnarea regulilor sociale acceptate și pe comuniunea generalizată. Formele prin care se concretizează În plan ritualic inversiunea (care definesc, simultan, caracteristicile majore ale carnavalului) sunt: reorganizarea spațiului și timpului social, anularea ordinii sociale și contestarea Puterii, excesele - gestuale și verbale, de consum de mâncare și băutură. Un spațiu și un timp aparte Carnavalul se folosește de spațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spațiului urban cotidian: aici nu mai există reguli precise privind ordinea intrărilor și a performanțelor, locurile unde se petrec aceste performanțe, publicurile care trebuie sau pot să asiste, comportamentele stabilite pentru fiecare tip de spațiu sau activitate. Prin toate aceste inversiuni, „universul urban este schimbat pentru și de către carnaval. Străzile capătă aspectul spațiului privat al caselor ș...ț, etalând lumini și decorațiuni specifice acestora și organizând după voia lor parade și concursuri de fantasia (costumele de carnaval)” (R. Da Matta, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște constructe umane și nu ca o creație a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a dezvălui viziunea despre viață și moarte a omului simplu și a culturii populare care Îl reprezintă (vezi analizele din A. Cohen, 1993; R. Da Matta, 1991; M.C. Riggio, 2004; W. Shrum, J. Kilburn, 1996). Prin aceste caracteristici, excesul, Împreună cu inversiunea, apar drept elementele constitutive ale carnavalului, esențiale și inseparabile, asemenea celor două fețe ale unei monede. Comentând celebra descriere a carnavalului din Roma făcută de Goethe În anul 1788, Bahtin evidențiază dialectica exceselor și a transgresiunilor normelor sociale și, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elementele constitutive ale carnavalului, esențiale și inseparabile, asemenea celor două fețe ale unei monede. Comentând celebra descriere a carnavalului din Roma făcută de Goethe În anul 1788, Bahtin evidențiază dialectica exceselor și a transgresiunilor normelor sociale și, odată cu acestea, dialectica inversiunilor simbolice care dau sens acestor acte aparent haotice și antisociale. Goethe subliniază Înainte de toate caracterul popular al acestei sărbători, inițiativa poporului În celebrarea ei: „Carnavalul din Roma este o serbare care, la drept vorbiind, nu este dată poporului, ci pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formele de joc, Într-o sinteză ce combină competiția (agon), jocurile de noroc (aleea) și jocul cu reguli precise (ludus). Dintr-o altă perspectivă, carnavalul apare ca un sistem specific de transgresiune a regulilor sociale, o formă de „rit de inversiune” (B. Babcock, 1978; K. Eisenbichler, 1999; P. Stallybrass, A. White, 1993) sau, cu altă sintagmă, folosită mai ales de istorici, de festive misrule. Carnavalul, asemenea altor rituri de acest fel, „distruge granițele și amestecă elementele care, În mod normal, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritualuri, adică să transforme actele uzuale În acte simbolice, semnificative În plan cultural, prin tehnici de „dislocare” a unui element din contextul său firesc și de transformare a lui În simbol. În acest scop, oamenii folosesc mecanisme de semnificare precum inversiunea, accentuarea sau neutralizarea. În consecință, carnavalul apare ca un tip distinct de ritualizare, cu ajutorul căruia sunt amestecate ierarhiile și regulile sociale: „Astfel, noi creăm un spațiu social aparte, unde unde rutinele lumii de zi cu zi sunt sfărâmate și unde
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o evocare teatralizată a haosului, prin reîntoarcera la nuditate și prin inversarea rolurilor femeii și bărbatului: prima Îl ținea În lesă și Îl conducea pe cel de-al doilea. În plus, aș adăuga, aceste charivari puneau În mișcare mai multe inversiuni simbolice, fără ca acestea să aibă neapărat funcția de a evoca haosul primordial. Ele arătau pericolul Încălcării regulilor matrimoniale prin punerea În scenă a unei antisocietăți. Comportamentul anormal, adică relația sexuală În afara căsătoriei, amenința Întregul edificiu social: Riturile căsătoriei sunt instituite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
solemnă sau Într-una de divertisment ori care nu sunt prescrise (În scenariul ritual - n. M.C.), așteptate sau considerate adecvate acelei ceremonii” (1988, p. 857). O altă variantă a riturilor de rebeliune ar fi constituită de așa-numitele „rituri de inversiune”; după B. Babcock (1978, p. 14), acestea ar cuprinde „acele acțiuni sau comportamente expresive care inversează, contrazic, abrogă sau furnizează alternative la codurile, valorile și normele culturale, comun acceptate, fie ele literare, artistice, religioase, sociale sau politice”. După R. Abrahams
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere a ordinii, permițând și legitimând inversiunile - de valori, de norme, de comportament. Așa cum spunea Victor Turner (1969), liminalitatea, ca antistructură, este, prin natura ei, subversivă: ea prezintă modalități ipotetice, posibile și dezirabile de reorganizare a societății, ea Îndeamnă oamenii să reflecteze asupra sensului și legitimității ierarhiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivitatea), fie de un proces juridic ( În care condamnarea nu venea imediat). Mulțimea se substituia preoților și judecătorilor și trecea la pedepsirea ereticilor (N.Z. Davis, 1975, pp. 156-163). Într-o primă fază, victima era dezumanizată și batjocorită prin mijloacele inversiunilor simbolice (procesiunea pe un măgar, cu spatele Înainte). Prin această excludere simbolică din rândul societății, victima devenea non-umană - violența era legitimată ritual, iar cei care participau la masacru se simțeau eliberați de orice vinovăție (N.Z. Davis, 1975, pp. 180-181
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soluția de maltoză și lactoză. Maltoza și lactoza au deci, proprietăți reducătoare, pe când zaharoza nu are aceste proprietăți. Invertirea zaharozei Prin fierbere cu acid clorhidric diluat, zaharoza se desface în componenții săi (glucoză și fructoză). Totodată se produce și o inversiune în activitatea optică a zaharozei. Înainte de fierbere cu HCl diluat, zaharoza este dextrogiră. După fierberea cu HCl diluat datorită desfacerii sale în glucoză și fructoză, devine levogiră. Din această cauză descompunerea zaharozei în ozele componente se numește invertire. Mod de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
conică fără turbulențe convective; E - condiții reduse de stabilitate atmosferică izotermă, cu gradientul de temperatură între +0,5 ÷ +1,5°C/100 m, când jetul emisiei poluante are o formă conică fără turbulențe convective; F - condiții atmosferice moderat stabile, caracteristică inversiunii termice, cu gradientul de temperatură > +1,5°C/100 m, când jetul emisiei poluante are formă de steag, cu tendințe de coborâre. Evaluarea potențialului de poluare produs de o centrală termică Pentru evaluarea impactului potențial de mediu generat de funcționarea
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale asupra comicului de situații și de limbaj și asupra caracterului. Pentru primul tip sunt descoperite inepuizabile surse precum: repetiția, inversiunea, interferența seriilor având ca principală variantă qui-pro-quo-ul. Celebrul filosof francez găsește oportună precizarea distincției între absurditatea propriu-zisă și cea din care derivă comicul, echivalează ,,absurditatea comică"45 cu cea a visurilor și își susține teoria prin numeroase exemple. Cel al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avizat, mai exact, între convențiile recognoscibile de gen, conținut sau stil și maniera deformată în care acestea sunt prezentate. Importantă este și valența satirică a parodiei. Întrucât presupune un proces biunivoc, de analiză și de critică implicită prin deformare, denaturare, inversiune, coroborare, colaborare etc. grefate fie asupra unui text literar, fie asupra unui stil social de comportament, parodia se intersectează în privința finalității critice cu satira. Fie că exploatează prestigiul meritat al unei opere, fie că, dimpotrivă, subminează un succes nemeritat, parodistul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]