3,605 matches
-
create chiar de persoanele respective, vor fi impozitate cu 85%, ceea ce înseamnă că acele aranjamente nu își ating scopul”, a spus Blănculescu. “Până la urmă trebuie penalizat un comportament destul de mizer. Acei manageri și-au securizat postul de la stat încât creează invidie și celor de la privat, care poate au cifră de afaceri de miliarde pe an, dar nu se bucură de o astfel de ieșire în caz de urgență și cred că ar trebui să vedem goliciunea, nemernicia și mizeria spiritului uman
Victor Ponta pregătește un nou impozit. Vezi cui îi este adresat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37173_a_38498]
-
că ar semăna cu „Jurnalul secret" al lui Alex Ștefănescu din lectura căruia tocmai fusesem întrerupt. Pastișa se va observa imediat. Și unde pui că n-am nici pe departe umorul anecdotic al lui Alex Ștefănescu. Sunt cuprins de o invidie neagră și încep să-i caut cărții pe care o aveam în mână noduri în papură. Primul lucru care îmi sărise în ochi era că n-are o scară justă a talentelor mele. (Sunt și eu personaj în carte). Că
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
de incredibile metamorfoze, de la varianta postmodernă a lui vivere pericolosamente, la resemnata asumare a vinei tragice. Anul acesta, Kate Winslet e propusă din nou pentru un Premiu Oscar. Probabil că o parte din atacurile dezlănțuite împotriva ei sunt explicabile prin invidia profesională. Important e, însă, unghiul din care unele publicații încearcă s-o conteste. Nimeni nu-i pune sub semnul întrebării talentul ieșit din comun și perfecțiunea interpretării. Ar fi, de altfel, foarte greu. Kate Winslet e, pur și simplu, atacată
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
Pe fondul celor două axe de diferențiere față de Occident, ale civilizației și culturii, România chiar se prezintă drept o comunitate neintegrabilă. Deși, în realitate, la nivelul omului de rând nu este așa. S-ar putea argumenta că lenea, hoția, corupția, invidia și ura față de străin sunt trăsături ale personalității de bază române, după cum au observat Dimitrie Drăghicescu sau Ștefan Zeletin. Dar românul de rând muncește corect și cinstit în afară și ar munci corect și cinstit și la el acasă dacă
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
Confuziile care se pot naște din folosirea întîmplătoare a acestor termeni sînt destul de neplăcute: o frază construită pentru a măguli poate provoca furie și dezamăgire. Sensul uniformizator e însă, din păcate, teribil de răspîndit: cineva "privește condescendent, ba chiar cu invidie, creșterea numărului de figuri sindicale și politice" ("Cotidianul", 104, 1992, 1); o tînără prezentatoare de știri "te surprinde prin condescendenta cu care te întîmpină și prin firescul cu care te incită la confidente" ("Evenimentul de week-end", 31, 1999, 10). Știu
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
grup de interese care, în lipsa unui termen mai potrivit, se numește partid. Cei cu bani și cu putere au învățat atât de repede legile locului, cumpărându-și "trompetele", lăudătorii, încât, citind unele texte postrevoluționare, Ceaușescu ar muri încă o dată - de invidie. Alții, care nu au cărți și nici fapte de cultură care să merite atenția opiniei publice, au ieșit la bătaie cu vârsta care, în sine, nu este un merit. De fapt, cei mai mulți nu comentează ce ai scris, ci cu cine
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
nu s-ar fi ocupat cu fizica atomică și nucleară și experimente cu tokamak-uri. Acestea erau niște potențiale arme care creau plasme în formă de torus-uri. Da, era perioada aceea numită Războiul Rece când SUA și URSS se uitau cu invidie una la alta peste granițe. Desigur, el se poate să fi fost un simplu cercetător cu bune intenții, iar statul avea o poftă avidă de a sprijini știința pentru a eradica foametea și altele care mai erau. Citește și alte
Istoria zilei: 1 martie. Primăvară cu lansare de ziar. () [Corola-journal/Journalistic/67196_a_68521]
-
care au fost și care vor fi în acest interval. Se aud vocile intrumentelor și atîtea limbi ale pămîntului într-o armonie impresionantă. Pesimismul meu se îndulcește. Se mai poate face ceva, totuși, dincolo de caniculă, fotbal, ifose, vanități, suficiență, prostie, invidie, hoție, minciună, indiferență?... Timp de o săptămînă, în Liceul "Dinu Lipatti" a fost o oază de spiritualitate. Pentru cursurile de măestrie au venit muzicieni și pedagogi de clasă, care au cucerit audiența: după ani de absență, Silvia Marcovici a venit
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
mai mare galerie a lumii. Ar trebui, chiar ar trebui să-și mai viziteze comorile, ascunse În nenumăratele sale peșteri și să Înrămeze cîteva tablouri. CÎt despre Wakefield, băiatul e acum pe calea cea bună. Nu-i nimic rău cu invidia și cu oleacă de lăcomie. Wakefield continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc unui bărbat pe a cărui figură se citesc invidia, lăcomia și dezgustul, ca și cum bărbatul se gîndește că lucrurile ar putea sta și invers: porcul să Îi prezinte spre inspectare gospodina eviscerată. — Mie poți să-mi dai oricînd un cotlet frumușel de la supermarket, observă cu delicatețe Doris. — Eu una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În urmă și se gîndește cît de incredibil de intim este actul de a atinge o mînă cu buzele. Catalogul lui de arome sporește cu o amintire delicioasă. Wakefield bagă de seamă că Susan privește Întreg acest ceremonial cu oarecare invidie. Bărbații Întotdeauna se Îndrăgostesc de Tiffany și se Îndrăgostesc de două ori mai tare de Tiffany și Milena. Dar pentru a merge la Tribune Tower, pentru a se Întîlni cu prietena jurnalistă, vor fi numai ei doi. Trupul În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiesc În niște munți misterioși, căminul zeilor mayași și ea zîmbește tot timpul. Soțul rîde și amîndoi parcă au șapte ani. Și după aia știi ce mai spune ea? — SÎnt singur că o să-mi spui tu. Wakefield este ros de invidie. Sună paradisiac; s-ar muta și el cu cuplul de mexicani. — Ea spune, chestia care ți-ar plăcea este că avem În casă la noi toți poeții ruși În limba rusă și Îi citim tot timpul, pentru că ei sînt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu faptul că nu uitasem de unde plecasem. Nu-mi uitasem rădăcinile. Și eu fusesem odată o studentă lefteră. Îmi aminteam cum îi priveam pe cei care, practic, își aprindeau țigările cu bancnote de cinci lire și cum îmi doream, cu invidie, să-mi cumpere și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
orice drept de proprietate. Cum ai putea să construiești un zid în jurul Marelui Canion? Sau a barierei de coral? Unele lucruri sunt atât de minunate încât toată lumea are dreptul la ele, nu? Oamenii mă întreabă adesea, cu o grimasă de invidie: — Cum se poate obține o slujbă ca a ta? Ei bine, o să vă spun. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Cum mi-am obținut slujba După ce mi-am luat diploma în PR, am obținut un serviciu în biroul de presă al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atacate femeile însărcinate de către cei apropiați. Nu realizasem că toți cei care văd o femeie însărcinată o urăsc puțin. Iubim femeile însărcinate, dar le și urâm. Pentru că ne urâm un pic copiii și pentru că ne urâm un pic mamele. Din invidie le urâm, dacă sunt fericite sau dacă sunt triste, pentru că nu prețuiesc ce au. Bărbații le urăsc pentru că ei nu pot naște. Femeile, pentru că nu 143 sunt însărcinate în același timp. Și peste toate, femeia însărcinată se urăște pe sine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
în felul ăsta. Jake a zâmbit trist privind focul. — A început să prindă încet, dar drumul e încă lung. Ochii i-au strălucit. — Dar o s-ajungem acolo. Trebuie. E pentru binele tuturor. Cred că e minunat, a spus Alice cu invidie, să faci ceva în care să crezi cu-adevărat. Jake a privit-o cu ochii lui mari, aprinși de flăcările focului. Să știi că și tu ai putea să faci asta. Ești liberă. Adică ești singură - nu-i așa? —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
desigur, o formă de tortură: îi amintea de lumea confortabilă pe care o lăsase în urmă. În esență, totul era o tortură. Amanda a mai dat peste cap niște vin și a început să frunzărească revistele. Simțea cum moare de invidie la vederea imaginilor care parcă nu se mai terminau și care, pagină după pagină, prezentau femei cu păr strălucitor, dinți albi, siluete fabuloase, care posedau niște case uluitoare și, se presupunea, niște averi depășind visele oricărui avar. Multe dintre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de tânăr nu împlinise treizeci de ani în funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din România. Nu a trecut mult timp după alegere și un val de zvonuri dintre cele mai monstruoase au fost lansate împotriva lui, fie din pură invidie, fie din motive legate de răutatea care zace latentă în firea omului. Se zvonea, de exemplu, că ar fi fost un colaborator activ în slujba regimului comunist sau chiar că ar fi un agent în solda Securității. Adevărul este, bineînțeles
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bărbați adevărați, mirosind a lavandă și trabuc, ne sărutam pe gură, rusește sau englezește sau Dumnezeu mai știe cum, înainte de a ne împreuna corpurile. Atunci intervenea Maria, strecurându-se pur și simplu între noi. Un amestec straniu de gelozie și invidie făcea ca prietena mea să nu suporte ideea că aș fi iubit o parte din corpul ei mai mult decât întregul. Mă întreba mereu: „Îți place fundul meu?“; „Da!“, ziceam eu; „Aaa, deci nu-ți plac sânii mei!“; „Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo, invizibilă pentru majoritatea oamenilor; pe-asta o așteptai cuminte acasă, nu trebuia să miști un deget și venea purcoiul de lei. Așa începeau vinovățiile, te simțeai ca un borfaș prins noaptea cu sacul pe stradă. Lumea se uita cu invidie la tine, când venea vorba de sărbători: „Cum, ați luat al treișpelea salariu? Nouă nu ne-a dat nimic.“ Nu interesa pe nimeni cât încasai de fapt în fiecare lună (de trei ori mai puțin cât un milițian; de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Camil Petrescu ne trimite exact la locul unde și-a ascuns cea mai tare enigmă din roman.“ „Felicitări, dom’ profesor. Așa este. Cum ați descoperit cheia?“ Punctasem decisiv. Tânărul Lupu se bucura sincer, sportiv, cu respect. Poate și cu puțină invidie. „Parcă suntem în Cireșarii, volumul patru!“, s-a enervat Maria. „Lămuriți-mă și pe mine ce-ați găsit și de ce e atât de important?“ Ne-am apropiat toți trei scaunele de masă, aproape în același timp. Ospătarii ne dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
purta religios cu ea, elegant, cum procedam eu cu Pif-urile: paginile se-aliniau albe, lipite, recunoscătoare. Până și mirosul de cerneală plutea curat și proaspăt. Cu timpul, încropise o bibliotecă impresionantă - o spun aproape ca o femeie, cu admirație și invidie. Un fel de submarin de beton, cu sute de ușițe și compartimente. Și-l construise singur, săpând spații paralelipipedice în pereții ultimei camere, până o transformase în depozit. Apoi umpluse spațiile cu cărți, din podea până-n tavan: câteva mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii austrieci, să verifice dacă nu e umplut cu heroină. Când lipseam de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-a explicat că se trăgea singură de ele la toaletă, pentru a atrage privirile bărbaților. Scena mi-era desigur dedicată, trebuia să fiu mândru că marea traversare se-oprea la mine: destinatarul privilegiat, unicul beneficiar al spectacolului poftelor și invidiei generale. În jocul de roluri și-enigme al Mariei, piesele de șah ale minții și realității se mișcau tridimensional, ca eroii dintr-un roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmărit). Se vor identifica mijloace de stimulare a autorului, să furnizeze pe mai departe material. A se intensifica munca de urmărire informativă. M-am abținut cu greu să râd. Aprecierea din final trăda o înclinație estetică, dacă nu și ceva invidie. Comentatorul își exprima nemulțumirea, ar fi vrut mai mult de la omul lui. Ce-i drept, nu se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]