2,036 matches
-
o femeie, să știi că iubirea ta n-a murit încă. Dacă continui cu exercițiile astea de memorie, poți cădea din nou în prăpastie. Ipocrizia ajunge uneori a doua natură, și atunci ea devine sinceritate. În cazul acesta sinceritatea devine ipocrizie - când ipocritul, în vederea calculelor sale, își permite accese de sinceritate. Dacă vrei să mistifici și să reduci la neputință și ridicol pe însuși Geniul Răului care domnește în lume, întrebuințează această simplă stratagemă: așteaptă-te oricând și în orice privință
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final ă...î s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cânte. I-am răspuns, firește, că acum e rândul ei să aleagă. Rapsodia tumultoasă a lui Liszt îi acompania și ea, pătimaș, mișcările vii ale corpului. ...Ipocrizia e inutilă. Nu am temperatura normală. Dar sper că e un accident trecător. Efectul muzicii... Fânațul, seră imensă de flori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, așteaptă coasa. Sub atingerea fină a unei ușoare și eterne adieri, simțită numai de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfătuit-o să se căsătorească, sprijinind îndemnul cu argumente burgheze insipide. Întâi a tăcut. La insistențele mele stupide și nedelicat repetate, a răspuns: "Poate". Sfatul acesta dezinteresat făcea nule și neavenite toate câte se întîmplase între noi până acum. Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sunt sigur acum că am sfătuit-o să se mărite ca s-o derutez, căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar voi să-i fure, se aruncă asupra lor, îi ia în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă bomboane, care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcușorul ei... Mutra mea, cu oricâtă ipocrizie m-aș sili s-o compun favorabilă, rămâne puțin cam sceptică. (E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite creierului cele mai fine nuanțe ale expresiei figurii noastre.) Adela observă și-mi cere iertare, mai serios sau mai în glumă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a nu muri, voi păstra numai coroana arbustului. Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
finalitate securizantă pentru inadaptabilii intelectuali, asupra condiției cărora criticul meditase în studiile despre Eminescu, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc. Aforismele sale, în marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această construcție servește ciocnirii secvențelor, reliefării ideii. Fundamentul, dar și finalitatea aforismelor sunt, după cum se vede, de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile față de opiniile femeilor ori ale inșilor mediocri,respingerea sincerității (deși criticul conferă acesteia, cum vom vedea, valoare estetică), reușita ipocriziei, indiciu al stăpânirii de sine, exersarea distanțării și călirea, toate acestea asigură confortul psihic. Să nu se înțeleagă greșit acest scepticism ori cinism inocent. Este vorba, în fond, de economisirea judicioasă a energiilor psihice și intelectuale, de o anume lașitudine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
predă Teoria Comunicării la City of London, e un „prof trendy care face seminarii sexy despre cum ar trebui citite revistele porcoase“. Până la urmă, totuși, nu e nici măcar neglijența sau mitomania voioasă a reportajelor cea care deranjează, ci mai ales ipocrizia. Doamne Dumnezeule, ipocrizia cea fără sfârșit! Mi-am dat seama, când a început totul, că o să fie ceva agitație. Nu mă așteptam ca Sheba să primească vreun semn de înțelegere. Dar n-am anticipat în nici un fel isteria lascivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la City of London, e un „prof trendy care face seminarii sexy despre cum ar trebui citite revistele porcoase“. Până la urmă, totuși, nu e nici măcar neglijența sau mitomania voioasă a reportajelor cea care deranjează, ci mai ales ipocrizia. Doamne Dumnezeule, ipocrizia cea fără sfârșit! Mi-am dat seama, când a început totul, că o să fie ceva agitație. Nu mă așteptam ca Sheba să primească vreun semn de înțelegere. Dar n-am anticipat în nici un fel isteria lascivă a reacțiilor. Furia excitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de cuvânt a profesoarei“. (Cei care mă cunosc pot depune mărturie că sunt departe de a aspira la o asemenea poreclă.) Speranța mea naivă, atunci când am vorbit în numele Shebei, a fost că aș putea să contracarez cumva indignarea plină de ipocrizie care se revărsa asupra prietenei mele și să pun un lumină personalitatea ei complexă. Dar, din păcate, contribuțiile mele n-au avut nici un efect în acest sens. Cuvintele mele au fost fie răstălmăcite cu răutate, fie au trecut neobservate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de rușinată. După ce m-am gândit bine, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să nu-i spun care erau zvonurile. Era destul de greu să-mi țin gura. Era îngrozitor de iritant, de fapt, să nu-i spun despre ipocrizia lui Sue. Ea o lăsa să stea acolo, s-o stoarcă de puteri ore în șir, fără să-i arate măcar o clipă că e plictisită. O dată, când Sue s-a ridicat de la masa noastră ca să meargă la toaletă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
profund negative față de relația cu pricina. Dar, oricât de nesuferită ar fi fata bătrână Barbara și oricât de mare și de freudiană ar fi obsesia ei pentru Sheba, Barbara rămâne un personaj inteligent. Suficient de inteligent încât să demaște întreaga ipocrizie a presei conservatoare, apărătoare a valorilor familiei și totodată goliciunea normelor juridice cu privire la ce este sau nu este un... minor. În relația Shebei cu băiatul Connolly, frisonant e tocmai faptul că „minorul“ este de departe polul dominator. Toate aceste întorsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dor de Londra. Singura lipsă pe care o denunță e aceea a plimbărilor - în America nu te poți plimba europenește, o știm și de la Radu Pavel Gheo - , dar și a unei anumite combativități a presei și a recenziilor. O anume ipocrizie a comentatorilor americani o face să eroizeze incisivitatea tipic britanică. Dar în rest... o spune limpede, nu s-ar întoarce în insulă. Cumva ciudat pentru cititorii acestei cărți cum nu se poate mai englezești. Depun mărturie ca traducător că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul luminos al comunismului. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la ureche: - Doamnă, scoate-l afară și umflă-l, mama lui de copil! M-am executat. L-am dus lângă coloane și i-am ars câteva, total dur și fără scrupule legate de acest mijloc de educație (pe care, fără ipocrizie, îl detestam, de altfel). Singura palmă dură o încasase de la mine la un an și jumătate. Cenzură de limbaj. Acasă i-am reiterat regulile cu vorbitul între patru pereți. Au urmat două episoade drăguțe: - Mamă, să știi că toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fac rău și mai ales să îi iert, fiindcă, altminteri, ce înseamnă Tatăl nostru din biserica ecumenică din campus, pe care îl spun în fiece luni dimineață? Și rugăciunea ca Dumnezeu să mă ajute să fiu bună și să fac bine? Ipocrizie curată. Îmi amintesc ce reacție îngrozitoare am avut în toamna lui 1997, când am avut una dintre cele două crize de ură trăite până acum. Nici una nu a durat mai mult de două ore. Dar îmi venea să fug, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Rodos, hotărât să ajungă, aici, milionar: nu se mai știa nimic despre el; restaurantul, loc de mare atracție, era acum gol ca o magazie părăsită; avea să renască peste doi-trei ani, dar fără strălucirea dintâi - va fi de fapt o ipocrizie abia vizibilă a regimului ce-și va instaura puterea, totul va fi în mâna statului, fără culoare, fără personalitate, încercând să dea impresia continuității populare, a unei veselii permanente, deși multe produse vor dispărea libertățile de asemenea, o distorsiune menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
l-am întrebat. Nu mi-a spus. Rămâneau doar părinții. Ei singuri. Ce fel de viață ați avut, domnule președinte? Îl ascultam, avea vocea vioaie în tonalități cu deschiderea largă a vocalelor. Mai târziu am aflat că nu fusese nici o ipocrizie, o alunecare cât de cât în cele rostite, că ducea el însuși o viată aproape sihăstrită, pe care și-o impusese ca pe un corolar al funcției ce o deținea. Dar asta înseamnă falsificarea vieții. Și mai e ceva, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul în care-și ciulise urechile și-și aplecase capul într-o parte, privindu-mă cu o curiozitate aproape caraghioasă, rezemat pe... labele dinapoi. Mă privea în ochi, fără să facă o mișcare.” Ipocrizie, Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa, doamnă Pavel?” o întreb în gând, apoi chiar cu voce tare, vorbind de unul singur. - „Sigur că da, domnule dragă! răspunde imediat, parcă aș fi apăsat pe-o rană veche; soțul meu din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa, doamnă Pavel?” o întreb în gând, apoi chiar cu voce tare, vorbind de unul singur. - „Sigur că da, domnule dragă! răspunde imediat, parcă aș fi apăsat pe-o rană veche; soțul meu din cauza ipocriziei de la serviciu nu a fost chemat măcar o singură dată la o recepție, de fiecare dată i se spunea că va fi invitat, că fără el nu se poate, omul se pregătea, își dădea hainele la spălat, călcat, la boiangeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-l vedea”, Mă uit la Rex: - „Tu, n-ai ajuns, îi spun, la o asemenea formă de perfecțiune. Tu latri pe cine ai de lătrat și te guduri pe lângă cel pe care-l știi că-ți vrea binele. Până la ipocrizie mai ai - sunt câteva milioane de ani de dezvoltare (căci așa se cheamă), a spiței tale, care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum în același timp. Oricum, am străbătut, împreună, câteva milioane de ani.” Observai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
voie să facă politică, așa că n-am păreri! Răspunsul o uimise: nu auzise până atunci de existența acestei interdicții și nu-i înțelegea rostul. Explicațiile ar fi fost prea savante și greu de dat, deoarece conțineau o anomalie semănând cu ipocrizia, deși la baza arătatei interdicții a existat o necontestată rațiune, prin ignorarea însă a substanței umane, potrivit căreia nimeni nu poate trece indiferent prin societatea în care trăiește. Interdicția se referea, e adevărat, numai la înscrierea într-un partid politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reintrând în camera musafirelor, care chiar atunci începuseră să macine împreună cu doamna Pavel „relațiile amoroase” ale soției șefului de gară cu secretarul unui liceu din localitate. Era în vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la lumina posterității adevărul în complexitatea lui umană și subumană. Un regim în care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede în așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sunt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sunt totuși strigătul unei disperări pe care posteritatea n-are cum să și-o închipuie, căci n-are cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]