2,638 matches
-
păstrat un echilibru între politic - forță, de o parte, și libertate - spirit, de altă parte. Cum devenirea are o ritmică specifică și un întreg sistem de alternanțe, a căror stabilire nu elimină niciodată un coeficient de probabilitate, rezultat din substructura irațională a istoriei, celelalte perioade, unilaterale până la dramatism, nu pot menține un echilibru între valori antinomice. Acestea sau se războiesc atunci într-un conflict continuu, sau pendulează și se substituie. Punctul culminant al unei mari culturi îl văd în extazul forței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
odată o expresie, deoarece ne-am înjosit prea mult în trecutul și prezentul nostru pentru ca, într-o explozie, să nu ne trăim o adevărată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist când am vorbit de România; dar cred că viața este destul de irațională ca să înfrîngă un ireparabil al istoriei și al destinului nostru. În momentul când aș fi convins că posibilitatea unei schimbări la față a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în devenire și determină sensul concret al creației. Este un fapt verificat încontinuu că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea de forțele telurice și de atracțiile iraționale să-i permită o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem acesteia toate ireductibilele, toată imensitatea de fatal și să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a pasiunii și a disprețului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care literatura rusă să se fi bucurat de o circulație mai generală? Să ne fi mânat oare golul nostru înspre complexitatea sufletului slav, cu toate atracțiile unei compensații, sau oare capriciul nostru să fie flatat, în analogiile lui exterioare cu iraționalul psihologiei rusești? Cineva spunea că românii iubesc romanele lui Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultură abstractă, în care spiritul nu se opune vieții, ci numai inteligența; cultura japoneză, ca o cultură a grației etc.) Întreg procesul culturii își are rădăcinile dramatice în elementele ne-vitale ale spiritului; istoria nu este decât vibrația din golurile iraționalului. Deficiențele vieții au creat devenirea istorică. II La orice temperatură ar fi ridicată și pe mâna oricui ar cădea, cultura românească își are determinate anumite direcții, pe care nu le poat modifica nici o lume de conținuturi, oricât ar fi ele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se întîmplă toate". Excesul de înțelegere, din fuga de conflict și de dramă. Acesta e și sensul scepticismului, în general. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului. Și ce este ideea de destin? Logica iraționalului. O direcție interioară într-o lume de contingențe, o fatalitate într-o totalitate de variabile. Pe când însă culturile moderne au renunțat la ideea metafizică a destinului, înlocuind-o cu una psihologică, noi românii am rămas la sensul metafizic al soartei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fost tentația permanentă a păturii noastre culte. Astfel de excese le-au cunoscut și germanii, însă le-au corectat totdeauna cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca sursă de productivitate irațională, o salvare pentru Germania și o eliberare de etatism, Hegel a substituit statul lui Dumnezeu și i-a scris o teodicee cum n-a mai cunoscut istoria nici înainte de el, nici după el. Considerațiile lui despre stat îți dau fioruri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul mistic al iraționalului forțelor populare ar invada întreaga țară. O stagnare generală ar fi fatală. Orice cult pentru o realitate deja făcută este cauză de stagnare și de imobilitate. Un tradiționalism consecvent nu duce la nimic, dar, mai cu seamă, nu dovedește nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ele vor ajunge la conștiința lor deplină, dilatate de orgoliul lor numeric, vor cutremura candoarea devenirii. Cultura maselor este un nou tip de istorie. O comunitate presupune un geniu colectiv, o convergență cu justificare istorică și un gen de solidaritate irațională, care câștigă în adâncime cu cât exclude mai mult interesele. Comunitatea este o formă aurorală a culturii. În ea și mai cu seamă prin ea este individul. Într-o comunitate, conștiința nu înseamnă niciodată conștința individului, ci a comunității. De
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a găsi o formulă abstractă pentru orice situație, de a justifica în gând toate fărâmăturile realului, a secat energia creatoare și a răpid omului un simț rodnic al problemelor. Excesul teoretic presupune totdeauna o sleire a respirației, a avântului irațional de creație. Alexandrinismul a lansat tipul comun al omului teoretic. Eclectism și teorie vidă sânt același lucru. Omul politic și cu artistul nu se întîlnesc decât în fenomenul creației. Amândoi creează, deși pe planuri atât de esențial diferite. Faptul acesta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai diverse decât poate să le centreze și să le cristalizeze statul. De Maistre trebuia să spună stat, iar nu națiune, deoarece aceasta închide în sfera ei mai mult decât statul, a cărui raționalitate abstractă nu poate subsuma atâtea elemente iraționale din existența națiunii. Formele de stat sânt substituibile, pe când națiunea este o fatalitate. De aceea, ele sânt un obiectiv principal al revoluției.Pînă acum nu s-a găsit un Sisif al revoluției, care să vrea să dărâme sau să construiască
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea voluntară în mrejele demoniei. În afară de atașarea organică de istorie, nu mai există decât elanurile disperate, ca mod
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului nu este reductibilă la date istorice și la o evoluție pur organică, așa cum a conceput istoricismul juridic al unui Savigny sau Puchta, ci presupune o intervenție conștientă și voluntară, nici statul nu este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este singura ieșire pentru a scăpa de chinuitoarea problemă a anteriorității uneia din două, dat fiind că sânt argumente egal de valabile de o parte și de alta. Să recurgem la "soluțiile" aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Intrarea economiei socialiste într-o criză cronică, tot mai vizibilă de la începutul anilor ’80, a spulberat orice iluzie. Criza sistemului socialist nu era numai criza regimului Ceaușescu, ci a întregului sistem. Toate țările socialiste, chiar lipsite de dictaturi atât de iraționale cum a fost cea a lui Ceaușescu, au intrat într-o criză de structură, dovedindu-se incapabile să o depășească: pe de o parte, rămânerea cronică în urmă a economiei, în comparație cu economia occidentală; pe de altă parte, imposibilitatea de a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
schimbările necesare. Anunțul „dispariției ideologiilor”, devenit popular atât în Occident, cât și în țările comuniste, apărea în acest context convingător. O asemenea abordare crea un consens larg asupra procesului post-Ceaușescu. Toți actorii voiau democrație, participare, modernizare, eliminarea formelor dictatoriale și iraționale de administrare a societății. Valorile democrației erau incontestabile. În locul conflictelor și suspiciunilor, al divizării în tabere adverse și, în mod special, al centrării obsesive pe identificarea și pedepsirea celor responsabili din trecut, se prefera înscrierea pe calea schimbărilor cu o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
conținutul lor. Un singur exemplu: în cea de-a doua parte a anilor ’60 guvernarea comunistă, utilizând ajutorul occidental, a lansat programul de „organizare științifică a muncii și producției”. Programul a fost treptat aneantizat de structurile economiei comuniste, tot mai iraționale și politizate. Schimbarea socială era sistematic „furată” de către regim, transformând cele mai promițătoare idei în simple sloganuri ale unui sistem care devenea tot mai rigid în dogmatismul său. Pe acest fond, s-au dezvoltat două „strategii de disperare”. Solidaritatea morală
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Polonia, în anii ’80, intrase pe drumul unor schimbări economice rapide. În România, sistemul politic ceaușist era o combinare de dictatură personală și închidere față de orice reformă. Totodată s-a moștenit de la regimul comunist un complex economic caracterizat prin dezvoltări iraționale, organizat și condus prin mecanisme politico-administrative rigide și inadecvate. Uriașe întreprinderi au fost construite pe baza unor obiective necorelate cu nevoile și posibilitățile economiei. Sistemul administrației publice era în țara noastră subdezvoltat, iar securitatea socială construită pe o bază minimalistă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tranziția în România a debutat printr-o revoluție realizată de o impresionantă mobilizare de masă a fost de natură a genera un nivel ridicat de așteptări. Mizeria produsă de regimul comunist se aștepta să fie înlocuită rapid de prosperitate. Dictatura irațională urma să fie înlocuită de libertate și participare democratică. Întreaga societate se va stabiliza în noi parametri, urmând o creștere treptată într-un climat pozitiv. Schița tranziției la o economie de piață... (1990), primul document strategic elaborat, exprima un optimism
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fost corectă doar dacă se acceptă inevitabilitatea performanțelor dezastruoase ale sectorului de stat. O asemenea teorie nu este însă de susținut. Sectorul de stat a funcționat relativ bine multe decenii în economiile occidentale performante. Chiar și în cadrul unei economii conduse irațional și politic, ca cea comunistă, întreprinderile de stat reușeau performanțe net superioare întreprinderilor de stat din perioada tranziției. Eșecul politicii de management al sectorului de stat a fost cauzat în mare măsură de o doctrină extrem de influentă în primii ani
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
condițiile acțiunii: contextul concret în care tranziția are loc într-o țară sau alta este de natură a susține sau împiedica atingerea obiectivelor propuse. Succesul/insuccesul tranziției se datorează stării economiei mondiale, structurilor economice moștenite de la regimul comunist (industrie dezvoltată irațional, tehnologie învechită), poziției geopolitice; b) voința și capacitatea actorilor de a acționa: pentru reușita unei acțiuni, sunt foarte importante motivarea actorilor de a realiza obiectivul propus, capacitatea lor de a se organiza și acționa colectiv (capitalul uman și social), mentalitățile
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economică, dar nu mai mult decât țările capitaliste prospere. România a făcut excepție: nivelul cheltuielilor sociale publice a fost substanțial mai scăzut decât al celorlalte țări socialiste europene. Regimul ceaușist a acordat economiei prioritate absolută, mergându-se până la o paranoia irațională a creșterii economice. În ultimi ani, confruntându-se cu o criză cronică, regimul comunist a reușit o perioadă de timp să mențină economia pe o pantă ascendentă hrănind-o cu resurse financiare preluate din sfera socialului. Era de așteptat ca
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a dominat secolul XX, a fost sursa profundă a dogmatismului modern. Dogmatismului sovietic i s-a opus cel occidental. Dogmatismul dezvoltat în procesul de absorbție a sistemului comunist, ca orice dogmatism, a fost caracterizat de o închidere izvorâtă din angoase iraționale. Vorbim tot mai mult despre necesitatea trecerii spre o „societate a cunoașterii”. Primul pas al constituirii unei asemenea societăți este acceptarea alternativelor în toate zonele deciziei. Epilog: istoria merge mai departe, dar cum?tc "Epilog\: istoria merge mai departe, dar
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mulțime va face, în mod spontan, ceea ce fiecare dintre unitățile ei, luate separat, n-ar face niciodată? De ce mulțimea are impulsuri irezistibile, voințe feroce, atracții stupide pe care nimic nu le poate opri și de ce, purtată de astfel de atracții iraționale, săvîrșește fapte pe care nici unul dintre indivizii ce-o alcătuiesc nu le-ar săvîrși? Un necunoscut lansează un strigăt și iată-i pe toți cuprinși de-un soi de frenezie, de un același elan căruia nimeni nu-ncearcă să i
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]