KorAP: Find »[drukola/base=iris & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...109 >

2,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi stăpânesc nervozitatea. Foarte bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea, pe față mi se întinde un zâmbet cât casa. — Serios ? E bun ? Iris ridică paharul în cinstea mea. Pe cuvântul meu. În orice caz, are gust de friptură de pui. Stau scăldată în lumina blândă a serii, mai mult mâncând decât vorbind, și ascultându-i pe ceilalți doi, care vorbesc. Îmi povestesc despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pentru grădina familiei Geiger și-mi desenează o schiță cu bulevardul de tei pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul de creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește pe taică-su. Atmosfera e atât de lejeră și de relaxată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am luat-o vreodată acasă. Nimeni nu vorbește la telefon. Nimeni nu se grăbește să ajungă în altă parte. Aș putea să stau aici toată noaptea. În clipa în care masa se apropie în fine de sfârșit, îmi dreg glasul. — Iris, vreau doar să-ți mai mulțumesc o dată. — Mi-a făcut plăcere. Ia o gură de plăcintă de prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mi-a făcut plăcere. Ia o gură de plăcintă de prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu fi călcat la viața ta. La capitolul ăsta nu prea văd cum ai fi putut să-i tragi în piept. — Le trimit la Stacey Nicholson, îi mărturisesc. E din sat. Și-mi ia trei lire de cămașă. — Stacey Nicholson ? Iris lasă creionul jos. Tălâmba aia cu capu’n nori? — În anunț zicea că are experiență la călcatul rufelor. Are cinșpe ani ! Irish își trage scaunul, de-a dreptul siderată. Samantha, n-are nici un rost s-o plătești pe Stacey Nicholson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lucru ? Îi aruncă mamei lui cămașa, iar ea o prinde cu gesturi sigure. Rămân cu ochii fixați în podea. N-am de gând să mă uit la el. N-am de gând să mă uit la el. — Începi cu gulerul... Iris netezește cămașa pe scândură. Uite, nu trebuie să apeși prea tare. Îmi conduce mâna în timp ce fierul alunecă pe țesătură. Abia atingi materialul... E complet ridicol. Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
materialul... E complet ridicol. Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A ! Îmi vin în fire. Scuze. Mă... gândeam aiurea. — Îți ard foarte tare obrajii. Iris își pune mâna, curioasă, pe obrajii mei. Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A ! Îmi vin în fire. Scuze. Mă... gândeam aiurea. — Îți ard foarte tare obrajii. Iris își pune mâna, curioasă, pe obrajii mei. Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm.. abur. Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vin în fire. Scuze. Mă... gândeam aiurea. — Îți ard foarte tare obrajii. Iris își pune mâna, curioasă, pe obrajii mei. Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm.. abur. Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și aștept până când pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie, găsesc un loc pentru ustensilele de bucătărie cele noi și pun la marinat filetele de plătică pentru cină în ulei de măsline și zeamă de lămâie, așa cum m-a învățat Iris. După care îmi ridic ușor uniforma, îmi mai dau cu puțin dermatograf pentru noroc și pornesc spre grădină, cu un coș pe care l-am găsit în debara în mână. Dacă mă întreabă Trish ce fac, culeg verdeață pentru pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
oțet. Până la ora ceaiului, am mai pus o tură de rufe, am tocat legumele la mixer, am măsurat orezul nerafinat ca să-l pun la abur și am pregătit cu atenție patru cutii cu aluat de foietaj, așa cum m-a învățat Iris. La ora șapte am aruncat la coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
m-au scos de pe site. Am fost concediată, la ce altceva mă puteam aștepta ? Asta a fost viața mea anterioară, care acum nu mă mai interesează deloc. Ar trebui pur și simplu să închid computerul, să mă duc acasă la Iris și să uit tot. Asta ar trebui să fac. Însă în loc de asta, mă trezesc apucând mouse-ul și bătând „Samantha Sweeting” în căsuța de căutare. „Nici un rezultat”, îmi apare câteva clipe mai târziu pe ecran și mă uit la cuvinte, șocată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că pe Eddie îl apucă vreo curiozitate. Închid computerul și mă uit în jur, la încăperea tăcută. Acum sunt aici. Și nu acolo. Acea parte din viața mea s-a sfârșit. Când intru cu respirația tăiată pe ușă, căsuța lui Iris arată la fel de idilic ca întotdeauna. Poate chiar și mai idilic, pentru că acum o gâscă se plimbă în voie prin fața mea, printre găini. — Bună. Ridică privirea zâmbind din locul în care stă, cu o ceașcă de ceai în mână. Pari grăbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de ceai în mână. Pari grăbită. — Mi-a fost teamă să nu întârzii. Mă uit în jur în grădină, dar Nathaniel nu se vede nicăieri. — Nathaniel a trebuit să se ducă să repare o țeavă de la pub, care curgea, spune Iris, parcă citindu-mi gândurile. Dar se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
parcă citindu-mi gândurile. Dar se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O frământă cu mișcări iuți de mai multe ori. — Vezi ? O împletești, după care o răsucești puțin. E nevoie de ceva forță. Cu grijă, îmi bag mâinile în aluatul moale și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
bune pentru firma aia. Am câștigat clienți. Am negociat afaceri. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. — Cu cât o frămânți mai mult, cu atât mai bună o să fie pâinea, spune Iris, care se apropie de masă zâmbind. O simți cum se încălzește și devine elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat bun. Am fost un avocat al naibii de bun. — Nu vrei să te odihnești un pic ? Iris vine la mine și mă atinge pe umăr. E destul de greu, când nu ești obișnuit. Ce rost are ? Cuvintele îmi scapă fără să vreau. Serios, ce rost are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-a dus. Mă opresc brusc, neștiind nici eu ce m-a apucat. Am respirația precipitată și sacadată. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar nu mă pot lupta cu nervozitatea care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și acum să stau și să aștept să lucreze drojdia ? Să stau cu șorțul pe mine, așteptând după... o ciupercă ? — Îmi cer scuze, mă aud zicând. Nu pot să fac asta. Pornesc spre ușa bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce s-a întâmplat, scumpa mea ? — Nu pot să fac asta ! Mă întorc spre ea. Nu pot să... stau pur și simplu răbdătoare, așteptând ca drojdia să-și facă treaba. De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]