2,421 matches
-
vinovăție. Nu-i trecuse prin minte, pe parcursul ipotezelor pe care le ticluise pe drum, că John Robert ar putea să-l acuze de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat, iritat, zgândărit? Tom își scormonea conștiința, simțindu-se, totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde, în purtarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
familiei Osmore-senior, Robin și soția sa tocmai se uitau în stradă, pe una dintre ferestrele înalte ale frumosului lor salon, de la etaj. — Uite-l pe Tom McCaffrey, spuse Robin. Ce băiat frumos s-a făcut! Doamna Osmore păstră tăcerea. O irita felul în care toată lumea, inclusiv soțul ei, îl admira pe Tom, ca și cum, printr-un consens, fusese ales să joace rolul de erou pozitiv. Nu era cu nimic mai frumos și nici pe jumătate atât de inteligent ca Gregory al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să o țină cu el într-un soi de palazzo de tip spaniol, într-un loc izolat din sudul Californiei, și s-o copleșească cu bunătăți și frumuseți. Dar așa ceva n-ar stingheri-o, n-ar plictisi-o, n-ar irita-o, n-ar determina-o să se simtă frustrată, să tânjească după libertate? Simpla idee de a o vedea în asemenea stări îi crea filozofului o suferință care făcea ca experiența să devină imposibilă. Nu era mai înțelept să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu el în excursia de familie. Hattie a fost gata, ca și toți ceilalți, să admire eroica salvare a lui Zet, dar nu-i putea ierta felul insolent și batjocoritor, avea ea impresia, în care o privise. De asemeni o iritase faptul că-și însușise Rover-ul, ceea ce le obligase pe ea și pe Pearl să le transporte în mașina lor pe Alex și pe Ruby. (Alex nu-și mascase nici un moment nemulțumirea față de acest aranjament.) Hattie era de părere că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ordinară decât extraordinară. Tom era obișnuit să fie iubit și prețuit de toată lumea, așa încât de astă-dată intra în joc orgoliul lui. Îl admira mult pe Emma și socotea că în multe privințe acesta îi este superior, așa încât era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea pe prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care n-a împiedicat-o să moară aproape de spaimă când îl auzise pe Tom intrând și crezuse că e John Robert. Disperarea lui Emma și, în consecință, nesocotința lui, aveau o origine duală. Pe de o parte era necăjit și iritat de faptul că Tom nu se arătase la Londra, nu-i scrisese, nu-i telefonase, nu-i dăduse nici un semn de viață. Cum el se reîntorsese la Londra duminică, desigur că nu avusese cum să știe de articolele din ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon) și fiul ei exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată, cu nervozitate, să nu-l agaseze cu iubirea ei, iar fiul era iritat, cuprins de remușcări, conștient de felul prudent, avar, în care căuta să-și drămuiască dragostea mare pe care i-o purta mamei și pe care aceasta putea, doar, s-o ghicească. Emma știa prea bine că rezervele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi vizionat de un număr mare de oameni. Atît în timpul pauzei, cît și în timpul reprizelor, se difuzează respectivele reclame. Reclamele trebuie să fie semnificative pentru sistem, și să-l prezinte pe acesta într-un timp foarte scurt, pentru a nu irita spectatorul, care e interesat de meci, și nu de sponsorul unei echipe sau al unei competiții. G) Sponsorizări în cadrul marilor întreceri sportive. Marile întreceri sportive, cum ar fi olimpiadele, campionatele europene, campionatele mondiale, etc, coagulează în jurul lor un număr foarte
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
în anul următor, totuși adaug de la mine eu, fiindcă starostele n-a făcut nicio precizare în sensul ăsta se întorcea de obicei cu coada între picioare și cerea să fie din nou admis la examen! Iar dacă cineva dintre meseni, iritat de lunga abatere de la subiect și necrezând o iotă din povestea cu breasla hoților de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întoarcem cu un secol în urmă, tot la Paris, descoperim un public al expozițiilor temporare despre care E. Zola nota că "nu va putea fi niciodată vindecat de spaimele sale. Publicul nici măcar n-a căutat să înțeleagă opera, ceea ce-l irită sînt aparențele generale și exterioare. Originalitatea, iată marea sperietoare. Fără voia noastră sîntem mai mult sau mai puțin niște animale rutiniere, care se încăpățînează să treacă pe aceeași potecă pe care am mai trecut. Și orice drum nou ne înspăimîntă
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
NU CU IOD sau alte adaosuri. Faceți periodic, clisme. Sunt minunate pentru sănătate. Ele nu se fac cu apă simplă (din cauza procesului de osmoză). E bine să le faceți cu ceai călduț sau cald (nu prea rece pentru a nu irita colonul). Ideal este să vă schimbați poziția în timp ce aveți lichidul înăuntru. Stați pe spate și pe părțile laterale pentru a favoriza dezlipirea resturilor de pe pereți. Nu consumați alimente nesănătoase (cum sunt cele procesate de exemplu) sau băuturi carbogazoase (nici măcar apă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Cu câteva zile mai înainte îi scriam lui Constantin Clisu câteva impresii despre cartea lui care m-a iritat. Nu suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Deci îi spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
unui adevăr, unui bun câștigat prin căsătorie? Drama este că femeia căzuse într-o fixație, într-o psihoză posesivă și de la acest stadiu de sănătate precară, până la nebunie calificată (internată) nu mai e decât un pas. Pe mine m-a iritat tatăl ei, țăranul român, care în pragul morții își reneagă comportamentul, realizând efemeritatea moralei în raport cu marele sfârșit (nesfârșit!) Și dacă o carte te irită înseamnă că e bună. Ei, mi-am mai spălat obrazul? Vezi cum o întorc ca la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
sănătate precară, până la nebunie calificată (internată) nu mai e decât un pas. Pe mine m-a iritat tatăl ei, țăranul român, care în pragul morții își reneagă comportamentul, realizând efemeritatea moralei în raport cu marele sfârșit (nesfârșit!) Și dacă o carte te irită înseamnă că e bună. Ei, mi-am mai spălat obrazul? Vezi cum o întorc ca la Brăila? Mare lucru e și argumentul cu două capete. Al tău pentru totdeauna, C.H. Postat în „Jurnal tardiv început și fără sfârșit, vol. I
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
nu îndrăzneam să spun cuvântul cu care lumea mă blagoslovise cu siguranță. În privința asta n-aveam nici o îndoială. Cunoșteam slăbiciunea unora pentru soluții simple. Și ce e mai simplu decât să-l faci pe altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de a înțelege ce spune ori de a-l combate. Nu mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt, Pirandello, Lolobrigida. Ceea ce m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se vede că perfecțiunea nu poate exista. Ceva trebuie să strice armonia... Să ne închipuim
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sește peste tot câte-un negru trufaș, vreun hispanofon zgo motos ori un rus băgăreț (care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
n-am reușit să mă simt "la mare". Pentru așa ceva e nevoie de soare și de căldură. Cineva m-ar putea persifla că mă aflu la vârsta critică la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să-și astupe urechile cu ceară, mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru a-i fi oaspete la "Balul strugurilor", un fel de nedee unde se bea, se mănâncă și se cântă; și că d-l Branco n-ar vrea să mă duc la bisericile românești din Chicago, cum intenționez. Asta mă irită. Căci n-am venit aici să mănânc mititei și sărmăluțe, ascultând "cîntece de petrecere". Pentru asta nu era nevoie să trec Oceanul. Și cum Cristian B. nu se încumetă să-l înfrunte, să-l supere, pe d-l Branco, îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai ticăit decât înainte. n-am inimă // în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la însumi. Singura deosebire e c-am devenit susceptibil, că orice atac, cel mai nevinovat, mă iritează încît am o adevărată Berserkerwuth, că s-au înmulțit oamenii cu cari nu mai vorbesc nici un cuvânt și c-am s-ajung să nu mai vorbesc chiar cu nimeni, nici cu mine însumi. Nu-i vorbă, s-a supărat vacarul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
câteva ore de grijă și plătea. Aceste crize cu termene fixe, care aveau la origină gestul nobil al lui Rim, intrau în uzul vieței ei robotnice. Nu-i da în minte să revizuiască acea stare de lucruri, nici să se irite împotriva nimănui. Dimpotrivă, despre toate astea obișnuia a spune respectuos: - Rim se ocupă de-aproape ele afacerile noastre! Dar năduful ei de femeie grasă și scurtă în gât evolua spre o emfizemă clasică. Erau acum oroprietari și greutățile bănești erau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]