1,594 matches
-
acestei stări. Zâmbitor în mijlocul dezastrelor, în anii cei mai cumpliți ai vieții noastre, o ținea una și bună, și de unul singur: nu mai e mult! Un optimism istoric pe care ni-l transmitea și nu prea, stârnind mai degrabă iritări și enervare, prin aceea că prea ne apărea lipsit de orice bază. Se spune că prin anii ’79-’80 cineva, un confrate de la catedră, l-ar fi sfătuit: Înscrie-te, domnule, în partid, ce mai aștepți, e numai o formalitate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unei scufundări lustrale [...] aici frumusețea, în absoluta naturalețe cu care iese la suprafață adâncimea iubirii unui cuplu încremenit de zeci de ani în suprafața etichetelor de mit național, legendă istorico-literară, categorie etno-sentimentală etc." Dan C. Mihăilescu urmărește acest paralelism, fără iritare și fără amuzament. Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după moartea lui Micle, aparent răvășită de durere [...] femeia cu ceva din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor de azi (a comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a mediatizării, aproape totul în jur. În orice caz, trecerea cu vederea, cu nejustificată ușurință, peste acest studiu, este cu totul păguboasă întrucât el aduce un cuantum de limpezire în discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
s-a datorat în cea mare parte arbitrajului, aspect asupra căruia vom reveni, dar nu-i mai puțin adevărat că jucătorii Științei au comis din nou o sumedenie de greșeli în repriza secundă, posibil și pe fondul unei stări de iritare produsă de clovnii îmbrăcați în galben. Trebuie, de asemenea, remarcată evoluția excelentă a doi dintre dinamoviști, portarul Botaș și centrul Dragnea, cei doi fiind principalii artizani ai victoriei oaspeților, dacă facem abstracție de cei doi imbecili cu fluier. Știința a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
său preferat de a se odihni. A pus, pe o piatră, în dreapta lui, cărticica pecetluită. Alături, Truman, condorul care vorbește, moțăie plictisit. Îmi zic că nu se cuvine să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca unul al cerului, ce sunt. Ochii mi se opresc pe cărticica pecetluită. Îmi trece prin cap, ca un fulger pe cerul unei nopți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puțin pe cât pricepe acesta Privirea- trăgând concluzii greșite, adeseori brutale, și pe care nu și le mai corectează. Privirea Străină trece agresiv în apărare - o apărare perfect inutilă. Are nevoie în scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își reîncarcă bateriile în contact cu vizaviul ocazional, își face plinul servindu-se de persoane fără nici un amestec în toate astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu-i nici azi dispusă să recunoască minoritatea turcă din țară. Turcii au fost și au rămas aici niște străini. Într-o germană mai indulgentă, care de-atâta politețe își mușcă limba, li se zice: „concetățeni“. Din cuvânt răzbate o iritare înfrânată în fața apartenenței lor la același spațiu. Cunosc mai de mult anatomia cuvântului „concetățeni“. Statul român își numea minoritățile maghiară, germană sau sârbă, care trăiau acolo de sute de ani, iar în unele zone chiar cu mult dinaintea românilor - „naționalități
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tânără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adânc. După iritare sau nemulțumire, râdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii ’80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întâmpla foarte repede), pe lângă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mireasă este cu totul și cu totul altceva. Nouă, celor de la Dream Dress, ne place să spunem că nu îți alegi rochia de mireasă... — Ci ea te alege pe tine? sugerează Suze. — Nu, spune Cynthia cu un licăr de iritare în privire. Nu îți alegi rochia de mireasă, ci ți-o întâlnești. L-ai întâlnit pe bărbatul visurilor tale... ei, acum e momentul să îți întâlnești rochia. Și crede-mă, există o rochie care te așteaptă. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei, pe la Devon. Sunt niște oameni normali, drăguți, cu capul pe umeri. Nu ca... femeia aia. — Nu. Sunt foarte diferiți de Elinor. — Nu știu, ea nu mi s-a părut deloc interesată de nuntă, spune mami, și glasul îi trădează iritarea. Îți vine să crezi că nici măcar nu mi-a răspuns la invitație? Rahat. Credeam c-am trimis un răspuns ca din partea lui Elinor. — Ai mai văzut-o în ultimul timp? zice mami. — Ăă... nu, zic. Nu prea. Luăm cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în special, era întîiul ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la Orizont. Opacitate? Nu aș crede. Mai degrabă iritarea pricinuită de „Hîrtii uitate”, în care a văzut (complet eronat) o răfuială a autorului cu critica, în realitate bietul autor nefăcînd altceva decît să imagineze un model pentru acel tip de critic ce-și pune o serie de probleme insolubile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Tipăriturilor (DGPT) primise „Nota confidențială” cu numărul 7610 În care era pus la curent asupra cenzurării unor materiale publicistice cu accente critice din ziarul comunist bihorean de limbă maghiară „Faklya”. În articolul „Mărfuri băgate pe gît” autoarea Implan Iren dezlănțuise iritarea cenzorilor locali „...criticînd aspecte negative din comerțul cu cărți În satele județului Bihor, În afara condiționării vînzării unor produse de strictă necesitate, de cumpărarea unor cărți fără cerere și prin exemplele citate se vizau și următoarele aspecte: 1) În localități cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
le arate ca ei sunt pe un drum greșit, tânărul spuse numai atât: “Eu știu că sunt un om mântuit. Hristos a plătit pentru mine cu sângele Său; restul e istorie ...” Mulțimea izbucni în râs, iar tânărul, cu sentiment de iritare, se pregăti să plece când oaspetele spuse: “Nu râdeți, căci omul acesta a spus un mare adevăr! O, de ar gândi cu toții așa!” și a continuat: “Prietenul meu, văd ca ești un om sincer. Am să-ți pun o întrebare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
B.: Ba da, și să vă spun de ce. M. M.: Deci, regimul s-a îndulcit. Am spus: "Stai măi, că nu-s criminali!" S. B.: Stați să vedeți că regimul s-a "îndulcit" în câteva zile dar la început era iritarea aceea de la TV: "Teroriștii ar trebui omorâți!" Când au venit au fost aduși cu niște autobuze. Aveau niște sacoșe, era vai de steaua lor. Comandantul nostru ne-a spus așa: Aveți grijă, îi vom avea în pază și apărare. Nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
din 1889 care aducea în atenția publicului cifra rotundă de 100 de ani de la căderea Bastiliei și implicit de la Revoluția Franceză din 1789. Prin urmare, Expoziția Universală de la Paris din 1889 reprezintă evenimentul grandios, pe al cărui fundal se derulează iritarea naratorului. Expoziția stă sub semnul maximei expuneri, deschide către un ori- zont de cunoaștere și constituie expresia unei hegemonii culturale exercitate de către Metropola-Centru. Despre un exces în zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
arde toată pielea ; nu pot adormi ; sunt ame- țit, nervii iritați. Simț enorm și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol s-o mut și apoi m-așez la loc.” Contextul este cel al unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și a unei conversații plictisitoare cu colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate de călătorie și de condițiile improprii de locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui montaj cinematografic, a unui bricolaj clișeistic, diverse cadre mediatice decupate sunt reasamblate de o manieră manipulativă. Demonii caragialieni nu au încă gra- vitatea profetismului românesc al generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar limbuți. Există o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
observat că apariția lui Lache a polarizat câmpul opiniilor și că armonia inițială s-a volatilizat. Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului Mache care încearcă să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constitui prin exhibarea acestui «rău» comun, a acestei «tare», a unei antropologii : «palavragii», vreau să zic, oamenii.” (trad. mea, A.M.) Bășcălia este o formă încă mai agravată a flecărelii, dife- rența este de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile fatale, urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
actor, nu-i caută nod În papură ca să-l provoace, chiar să-l umilească, nu simte că el „creează“. N-am Înțeles, deși am practicat și eu uneori În tinerețe aceste metode, de ce e nevoie să stârnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?! La fel și În relația cu copiii. Ca să-i educ pe copii, trebuie să Învăț să mă educ Întâi pe mine. Și cred că la acest capitol majoritatea suntem În clasa Întâi. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
li se livrează marfa pe gustul lor, Își retrag banii. Iar Met-ul depinde În mare proporție de aceste fonduri private ale milionarilor orașului. Odată intrată În panică, direcțiunea a luat decizia radicală de a spune NU modernității, protejând elita de iritările unor idei regizorale curajoase. Tot ce doreau ei era ca Faust să arate frumos și să sune bine! Distribuția Întrunea Într-adevăr unele dintre cele mai bune voci din circuitul mondial al operei: Roberto Alagna, René Pape, Dimitri Hvorostovsky și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de mână și o conduce prin cărarea deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o privește în ochi și zâmbește: Domnița Maria Voichița... Te-ai înălțat. Ai îmbobocit. Mai-mai, să nu te recunosc. Da' de ce tremuri? Am... am hotărât ca aceste două ostatice de neam, să fie însoțitoare pe lângă Doamna țării, cuvântă Maria cu iritare reținută în glas. Dacă Măria ta nu îngăduie însă... De ce să nu îngădui? Prea bine, Doamnă. Prea bine... Dar de ce "ostatice"? Să nu mai aud cuvântul aista! Te roagă... te rog și eu, dă-le slobozenia! Să plece! Să ... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala de pace?! repetă Ștefan întrebarea, cu iritare în glas. Craiul Cazimir l-a rugat frumos pe Mahomed să facă pace, "să nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea și stăpânirea mea, și-l voi apăra. Dar, scria el nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]