1,453 matches
-
îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se abandoneze planul ridicării secrete împotriva lui Enro în favoarea Ligii și să se ofere Ligii toate armele secrete fără a se pierde din vedere că aceste informații ar putea fi prost utilizate și că o pace impusă de către o Ligă iritată nu ar fi prea diferită de predarea necondiționată a lui Enro. În schimb, să se ceară primirea emigranților venusieni. 4) Să se abandoneze planeta Venus. * Gosseyn reveni în distrugător și se făcură utimele pregătiri pentru a treia încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și când o fi intrat în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noi aplauze și mai călduroase, acum da, acum aveau motiv să se felicite reciproc, nici un corp nu avea să rămână neîngropat, nici o factură neplătită. Și groparii, Întrebă cel care făcuse propunerea, Groparii fac ce li se spune să facă, răspunse iritat președintele. Nu era chiar așa. În urma unui alt telefon aflară că groparii cereau o creștere substanțială de salariu și plata unei valori triple pentru orele din afara programului. Asta ține de primării, să se descurce ele, spuse președintele. Și dacă ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-și strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E nebună, nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita că prima cămășuță trebuie să fie nouă și de mătase. Elsa desface pachetul și mi-l dă mie. Ține, ești mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde, dar eu știu că este iritată. Nu vrea daruri pentru copil, prea devreme. Cămășuța este o batistă cu două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care te așteaptă sunt exact ce-ți trebuie. Dar dat fiind că eu am trecut deja pe-acolo — — Dacă prin incursiuni înțelegi și “cuceriri”, atunci cred că sunt de acord, adăugă Leigh. — N-aveți decât să râdeți, spuse Adriana ușor iritată deoarece, ca de obicei, nu era luată în serios. Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita fix la Emmy. — Emmy, ce se petrece? Cine mai e și ăla? Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri mici, zâmbet relaxat cu dinți drepți și albi — care îl făcea aproape universal atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi normal dacă nu i-ar avea — dar văzând toate astea, ceva o făcea pe Leigh să se simtă ușor iritată și puțin dezamăgită. Când ajunseră la casă, inima începuse să-i bată mai iute, iar respirația îi devinise precipitată, dând semne clare de anxietate. Mai în față, Jesse coborâ din Jeep și se apropie de mașina ei. Ea simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Mackenzie se întoarse spre tipul mișto, îl bătu insistent pe braț, apoi tuși ca să-i atragă atenția. Părea că nici nu-și dă seama că întrerupe conversația cu femeia din stânga lui și nici că observă privirea lui surprinsă și ușor iritată. El se întoarse și se uită cu atenție la Mackenzie. — Bună, zise el pe un ton neutru, dar Adriana își dădu seama că vroia mai degrabă să spună “Da? Pot să te ajut cu ceva? Mackenzie afișă un imens zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pregătit să simtă înțepătura aceea cunoscută, ca de infecție urinară, dar în mod miraculos se simțea bine. S-a spălat pe față și, când s-a văzut în oglindă, aproape că i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cinci dimineața, pretinzând că din toată săptămâna numai în orele acelea putea să lucreze și el cum trebuie. Supărată fiind, Leigh uitase de treaba asta. — Ce tot spui? a întrebat Leigh pe un ton care a reușit să sune destul de iritat. Bineînțeles că sunt bolnavă. De ce crezi c-ar fi altceva? — Oh, nu știu, poate pentru că n-ai fost bolnavă nici măcar o singură zi în toții anii ăștia de când lucrezi aici, plus faptul că Jesse Chapman — proaspăt aterizat din Asia — mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era foarte bine . Comisarul insistă să afle dacă mai avea poftă să repete ceea ce făcuse și Cottard, înviorându-se, răspunse că nu și că dorea numai să fie lăsat în pace. \ Vă atrag atenția, a spus comisarul pe un ton iritat, că, pentru moment, dumneavoastră o tulburați pe-a altora. DAR LA UN SEMN AL LUI RIEUX, LUCRURILE S-AU OPRIT AICI. ― Vă dați seama, a oftat ieșind comisarul, avem ceva mai important de făcut, de când se vorbește de această febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUȚIN POSIBIL DESPRE CIUMĂ ȘI DE A NU ÎNCETA TOTODATĂ SĂ DISCUTE; LA IEȘIREA LOR DIN MINȚI ȘI LA PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ BOALA ÎNCEPE PRIN CEFALEE; ȘI LA SENSIBILITATEA LOR IRITATĂ, SUSCEPTIBILĂ, SCHIMBĂTOARE, ÎN SFÂRȘIT, CARE TRANSFORMĂ ÎN JIGNIRE O SIMPLĂ UITARE ȘI CARE SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o dată pe zi. Mai vrea cineva un Shanghai Cosmo? Mă întorc într-un minut, spuse ea și se pierdu în mulțime. În seara asta se comporta ca o libelulă dementă. Lara se strecură pe un scaun lângă mine. Julie părea iritată. —Jur că intru la balamuc dacă mai pomenește cineva de noii pantaloni evazați pe care au impresia că ei i-au descoperit primii pe lumea asta. Nu-i nimic altceva de spus despre pantalonii ăștia blestemați decât mergeți și probați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întâlnim în locurile cele mai neașteptate. Poate o să-mi explici ce cauți aici, spuse Charlie sprijinindu-se de șemineul din fața picturii lui Canaletto. Dumnezeule, arăta adorabil, dar cine n-ar arăta așa cu un Canaletto în fundal? Totuși, eram très iritată. De ce mă simțeam întotdeauna ca o școlăriță certată de director de fiecare dată când îl aveam pe Charlie în preajmă? —Părinții mei locuiesc în apropiere. Am venit la aniversarea de cincizeci de ani a tatei și mașina aia tâmpită mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut la castel? Dintr-odată, am regretat lucrurile pe care le-am spus mult mai mult decât aș fi crezut. Eram iritată și necăjită, dar nu-mi dădeam seama de ce. Poate din cauza diferenței de fus orar. Eram atât de sfârșită după întâmplările acestei după-amiezi încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să plec azi, mi-a spus. Știi cum sunt americanii când vine vorba de afaceri. Foarte insistenți, nu-i așa? spuse Caroline cu subînțeles. Charlie nu venea? Nu-mi mai puteam cere scuze. Dintr-odată m-am simțit agitată și iritată. —Julie, mergem înăuntru să bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând-o afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu că aș fi fost influențată de toate astea, bine’nțeles). Ce moacă am fost! În ultimele luni, nimeni n-a avut mai multă grijă de mine decât Charlie. Ce-i drept, e drept, am fost până peste poate de iritată când mi-a salvat viața la Paris, dar, dacă stai să te gândești, a fost un gest încântător. Iar când m-a urcat în avionul ăla de la Nisa spre New York, chiar dacă atunci îmi venea să-l omor, după aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în cele din urmă. Ceea ce e perfect adevărat. Oricum, toată lumea știe că locuitorii Chinei trăiesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
singure. Mă pot urca în primul tren... În câteva ore ajung. — Nu cred că e o idee chiar așa grozavă. În tonul lui simt o încordare care mă alarmează. M-ați... dat afară ? — Încă nu am dezbătut acest subiect, spune iritat. Au existat probleme mult mai urgente de rezolvat, Samantha. — Firește. Simt că mi se urcă tot sângele în cap. Îmi pare rău. Eu doar... Mi se pune un nod în gât. Închid ochii, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]