1,243 matches
-
n-am cum". După asta, "unchiul George" s-a consolat cu postul de "inspector general pe țară". S-a însurat, la Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plăcere, căci modestia n-a fost niciodată pe gustul său. Pe la începutul deceniului al treilea, avea patruzeci de ani. Nu mai era "inspector general pe țară", ajunsese subdirector la liceul "Spiru Haret" din București, unde era și profesor de română. Iscălea manualele de gramatică pe care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa o casă care nu semăna cu celelalte case din sat. Era un fel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
magistrații nu l-au condamnat la moarte, cum se pedepsea trădarea în timp de război, ci la muncă silnică pe viață. Generalul Prezan a casat, însă, sentința și l-a trimis din nou în fața Curții Marțiale pe fiul surorii sale, iscălind, după aceea, el însuși sentința de condamnare la moarte. Colonelul Crăiniceanu a fost împușcat de un pluton de soldați din propriul său regiment, în Vinerea Paștelui, în fața celor pe care îi comandase. La sfârșitul războiului, când s-a întors în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând între cei doi Caragiale (tatăl și fiul). La internat, ca să poți ieși în oraș în cursul săptămânii, trebuia bilet de voie iscălit de director în persoană. N-am cerut niciodată unul. Ieșeam doar duminica după-amiază, când nu erau necesare bilete de voie, și, totdeauna, mă duceam în Piața Sfântul Gheorghe, locul tradițional unde se întîlneau lisenii aflați în trecere prin București, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și prietenoasă, deoarece când am venit să mă așez lângă ea pe canapea ca să completez formularul de sponsorizare, a lăsat bucuroasă picioarele noastre să se apropie din când în când; nu s-a ferit deloc, și în timp ce scriam și mă iscăleam, am simțit că ni se ating coapsele și m-am întrebat cum de se întâmplase asta, dacă nu cumva, de fapt, Fiona se trăsese mai aproape de mine. Și în curând a devenit clar că nu se grăbea deloc să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în franțuzește. ― Eu aș spune ceva și aș traduce altceva, îmi mărturisi. După cîeva lecții nu mai mă privea, ci se juca cu creionul pe caiet în timp ce îi vorbeam. Scria de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Măi să fie! La 21 mai 1782, când Toader Carpu se obligă să dea „pe tot anul cîte optu lei”, dar să-i plătească „la 21 a lunii maiu”, stareța Antonia a mănăstirii Socola spune: „Și spre mai bună încredințare, iscălindu, am pus și pecete sfinti mănăstiri”. E posibil ca într-un an de zile să fi învățat să scrie. Nu-i de mirare. Poate... Dar să nu ne impiedecăm de lucruri mărunte, vere. Știi ce am băgat de seamă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
moșia sfintii mănăstiri Socolii, pentru orînduiala dejmăi, ci... să dei pi tot anul cîti doi lei di pogon... pi tot anul la ziua hramului sfintii mănăstiri... Și, pentru mai adivărată credință, am pus și pecete sfintei mănăstiri și am și iscălit”. Să nu spui cumva că știi ce scria pe pecetea mănăstirii Socola, că nu te cred. Nu m-ai prins visând la vinișorul călugărițelor, dragule. Pecetea avea următorul înscris: „Aceasta este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au găsit destui care să întrebe: de unde până unde au aceștia vie acolo? Lucrurile nu s-au liniștit până nu s-au găsit oameni de treabă care să dea mărturie. Ascultă ce spun acești oameni: “Noi, anume care ne-am iscălit mai gios, anume pentru o vie ce-au făcut acești oameni la Șorogari, fiind loc pustiiu ca de șeptezăci de ani. Și noi, care ne-am iscălit mai gios, n-am apucat vie pe acel pămînt în dzilele noastre”. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să dea mărturie. Ascultă ce spun acești oameni: “Noi, anume care ne-am iscălit mai gios, anume pentru o vie ce-au făcut acești oameni la Șorogari, fiind loc pustiiu ca de șeptezăci de ani. Și noi, care ne-am iscălit mai gios, n-am apucat vie pe acel pămînt în dzilele noastre”. Și mai spun martorii: “Și pentru credința, ne-am pus și degitili”. Nu te-ai supăra dacă am să te întreb când s-a întâmplat trebușoara asta? Nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a lăsat moștenire nepoților sfinției sale? Iată acum o danie limpede făcută de “Savin banul, feciorul lui Dumitrașco păharnicului”, care spune că “am dat danie trii fălci de vie la Vlădiceni... svintei mănăstiri Barnovschii... Și eu, pentru mai mare credință, am iscălit să se știe; și am pus și pecete”. Asta parcă îi altă poveste. Și fiindcă îmi plac lucrurile curate, tocmai mi-am amintit de un zapis întocmit la 30 noiembrie 1714 (7223). Vânzătorul spune foarte simplu: “Adecă eu, Ion Marulă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8. Acum, împărate, întărește oprirea, și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor și Perșilor, care, odată dată, rămîne neschimbată." 9. În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca și oprirea. 10. Cînd a aflat Daniel că s-a iscălit porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor și Perșilor, care, odată dată, rămîne neschimbată." 9. În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca și oprirea. 10. Cînd a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11. Atunci, oamenii aceștia au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe când Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu, cumpărase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor. A fost un simplu pretext de cunoștință: nu-i trecuse lui niciodată prin minte să-și bată capul cu muncirea moșiilor. Își găsise arendaș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În trecere nu uită, nici la ducere și nici la întoarcere, să îndemne părintește pe țăranii ce așteptau în ogradă: ― Măi oameni, de ce nu spuneți voi, de ce sunteți ai dracului? Boiangiu nici în pauză nu stătu cu mâinile în sîn: iscăli procesele-verbale, revizui lista altei serii de bănuiți, pe care socotea să-i instruiască după-amiazi... În afară de cei cincisprezece se mai strânsese în ogradă un pâlc de oameni, parte din Amara, parte din Vaideei, care voiau să mărturisească pe sfânta cruce, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămână să isprăvească cu toți. Renunță la modificările meditate. Dacă oamenii sunt învrăjbiți, le-ar putea socoti împovărătoare pentru dânșii. A treia zi, Leonte Bumbu înștiință pe boier că nici un om n-a iscălit încă și că toți vor să-l roage pe dumnealui să-i ușureze, fiindcă nu mai pot răzbi cu învoielile vechi. În aceeași zi, după-amiazi, se prezentă învățătorul Dragoș. Mai fusese de două ori după Crăciun, în chestii de școală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
săptămâni. Nici nu se gândea să încheie definitiv vânzarea până ce nu o va putea face pe numele ei. Dar își zicea că trebuie să hotărască cui vinde, să fixeze tot, încît în ziua când se va transcrie divorțul, să poată iscăli actul și să sfârșească orice contact cu țara. ― De ce vrei tu, Gogule, ca ultima mea călătorie la țară să fie banală? zise Nadina. Am oroare de banalitate! 6 Sâmbătă dimineața, pe când explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
publicase în presa tălmăciri din lirica lui V. Hugo, W. Müller, Ada Negri, N. Lenau, H. Heine, M. Guyau, Arthur Rimbaud, iar în volum, o parte din versurile lui Charles Baudelaire, acestea de o valoare comparabilă cu transpunerile în românește iscălite de Tudor Arghezi sau de Al. A. Philippide. Remarcabile sunt și versiunile târzii din poezia unor autori precum N. Lenau, Alfred de Musset, Johannes Becher, Bertolt Brecht, Elenă Văcărescu și Ana de Noailles, Émile Verhaeren. Talent și acuratețe relevă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
altă parte, constrângerea venea și din partea conducerii ocnelor, care-și trimitea oamenii să angajeze care în timp de iarnă, când țăranul era lipsit și de hrană, și de bani. Silit de nevoi, el lua banii care i se ofereau și iscălea contracte de angajare pentru primăvară sau vară. Primăvara și vara boierescul și munca la pământul din folosința sa îl puneau în imposibilitate de a-și respecta întocmai contractul. Urmarea firească era intervenția organelor executive ale statului. Într-o astfel de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv vel spătar). Actul cu revendicările „de obște” ale Moldovei, dus la Petersburg, a fost iscălit de mitropolit, și doar de nouă clerici și 25 de boieri. Memoriile, cererile scrise și orale ale celor două deputății sunt neclare pentru cel ce-și propune o definire juridică precisă a termenilor. Ambele delegații au cerut răspicat abolirea totală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noi) și convingea Austria că nu dorea să intre în stăpânirea Principatelor. Așadar, în perspectivă, Rusia putea să-și extindă granițele la Dunăre prin faza intermediară a alipirii Principatelor la Polonia. La 25 iulie 1771, Rusia, Austria și Prusia au iscălit convenția de împărțire a Poloniei, fără a o mai „despăgubi” cu Principatele, ceea ce a generat noi complicații. Rusia a fost nevoită să renunțe la ideea conservării de partea sa a întregii Polonii, pentru că, numai împărțind-o cu Austria și Prusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
egalitate, și frăție”. Un rol important în organizarea acelui detașament polonez l-a avut înrolatorul general în Moldova, Loga (Radziszewski), care, în august, „să poartă prin țară cu o cnigă șnuruită, cerând ajutor de arme, cu stăruința de a și iscăli în acea cnigă”. I s-au alăturat apoi dezertorii polonezi din armata țaristă, al cărei cantonament de la Bârlad, de pildă, se micșora zilnic ca urmare a dezertărilor. Ovidiu Bădina nota că „garda” Cantacuzinilor era formată din medelnicerul Dumitru Pelin și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sfârșit, la o înțelegere concretă cu maghiarii și de a organiza o legiune română. El avea scrisori de recomandare către Bem din partea lui Michal Czajkowski și Bystrzanowski. Deasemenea, N. Bălcescu avea și o scrisoare de acreditare destinată lui Bem și iscălită de Ion Ghica, în numele partidei naționale românești, în care era subliniată însemnătatea reconstituirii Poloniei pentru români, erau evocate relațiile strânse între români și emigrații polonezi, exprimându-se bucuria în legătură cu prezența generalilor polonezi în fruntea armatelor maghiare și speranța, „în ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar spune că el a fost primul dintre miniștrii austrieci care a folosit ziarele „pentru răspândirea ideilor sale în stil mare”. Dată fiind funcția sa în stat și pentru a nu angaja guvernul din care făcea parte, Bruck n-a iscălit nici unul din acele articole-proiecte. În legătură cu acel plan sau, mai bine zis, cu acele planuri, căci erau mai multe, și cu politica oficială a guvernului de la Viena, se impun unele precizări. Proiectele exprimă punctul de vedere al lui Bruck, al lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Referindu-se la Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum, Barițiu o califica drept o „lucrare unică în felul ei...” iar, în 1846, Vaillant a publicat-o tradusă în „Revue de l'Orient”, dar a și iscălit-o, de unde și protestul lui N. Bălcescu. Question économique... a fost utilizată de J. Michelet, Elias Regnault, Cernîșevski și, indirect, de K. Marx. Jules Michelet scria despre acest studiu că „Nu cunosc nimic mai bun până în prezent, nimic mai instructiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]