1,375 matches
-
pe-acasă câte ceva din ce-ți lipsește... În următoarele zile Stelian continuă cu inventarul, luând fiecare lucru la verificat, spre deznădejdea lui Ghiță Marangoci, care se vedea înfundat fără nici o portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat sa vadă. În gestiunea lui Ghiță Marangoci era o gaură atât de mare, încât se năștea în mod firesc întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când se întâmpla să vină seara mai târziu acasă, fără să mai aibă răbdare să-l asculte explicându-i că asta era din cauză că serviciul pe care îl conducea se afla mai tot timpul grevat de lucrări care nu se mai isprăveau. În mai multe rânduri, Mariana îi făcuse adevărate rechizitorii, evocând cu lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nunta mare o să fie. Greuceanu Greuceanu a plecat La Roșu Împărat Pentru că a fost chemat Special, la palat. Are răspundere mare Să aducă Luna și măritul Soare Pentru că le-a furat un zmeu Cel mai aprig paraleu. Treaba el a isprăvit Apoi vesel a venit Să-și primească și el plata Împărăția și fata. Sărbătorile de iarnă În Ajun de Crăciun Omul rău și omul bun Merg să vestească în lume Cea mai măreață minune Că s-a născut Domnul Sfânt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Învîrtă pe degete pe bărbați. Se dădu Înapoi ca și cum ar fi lovit-o. Într-o frîntură de secundă, noaptea trecută Îi reveni În minte. Crezuse că acționează spre binele lor. Iar dacă povestea asta ieșea la lumină, s-ar fi isprăvit cu ei. Gwen era gata de orice ca să nu-l piardă pe Loïc, dar era gata de asemenea de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
preciză Ryan. CÎt privește menhirul din care picură sînge, acesta e un fapt, nu un produs al Închipuirii. - Există Întotdeauna o explicație, replică Lucas, cu o nuanță de iritare. Și am s-o descopăr, chiar de-ar fi să-mi isprăvesc zilele pe mormanul ăsta de pietre și să mă apuc să Învăț dialectul breton. Ryan arătă spre far. - Dacă Îți pot fi de folos În vreun fel, știi unde să mă găsești. Lucas dădu din cap, Îl privi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de lămurit. Marie apăsă ușor mîna lui Christian, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vin se găsea În cele mai bune condiții pentru a avea câștig de cauză? Își făcu intrarea În sală În timp ce maestrul asista la finalul polemicii dintre doi studenți, din Înaltul catedrei. Părea satisfăcut de mersul discuției. Partizanul lui sic Își isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el pornise totul. Glasurile din jur Îl zăpăceau. De pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l semnați cu toții, așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicând: Io, de chind sind, așe un cuplerai nu vezut! Înmormântările În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Daniel Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peșteră, ori au murit! răspunse Auta trist. - Să încercăm altfel, fu de părere al treilea străin, și-i spuse bătrânului un cuvânt necunoscut de Auta. Bătrânul îi dădu pământeanului altă pâlnie, înfiptă într-o cutie rotundă și lungă care se isprăvea cu un fel de scoică rotundă și largă. Îl învăță ce să facă cu această unealtă, și un geam fu deschis alături. Auta strigă numele lui Mai-Baka în pâlnie și își auzi însuși vocea aruncată prin geamul deschis și zguduind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mă duc printre ei, dar nu mă lași tu. - Tocmai pentru că vreau să-i ajut. Ei vor câștiga mult mai mult dacă ai să-i înveți să trăiască. Atunci vor ști să lupte și fără tine. După ce ne vom isprăvi cercetările pentru care am venit și până când vom putea pleca îndărăt, vom găsi și pentru tine răgaz mai mult. M-am gândit chiar să vii cu noi, și nu numai tu. Ai putea să înveți anumite lucruri până la capăt, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un ban. Nici prin gând nu le trecuseră să ia în seamă protestele chelneriței
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată pe sub bărbie, de la o ureche la alta. Isprăvise ceea ce începuse. Cu pieptul gol și cămașa în mână, Deggle rămase așa urmărind cum curge sângele, până când încetă să mai curgă. îi trecu prin cap gândul următor: — Eu voi fi cel ce rămâne singur. Balansoarul se legăna în briza dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de rău. Până la urmă îi îmblînzise. Adunase vreo trei pe lângă el, le ajutase să-și sape câte un bordei și le botezase copiii. Cât șezuse singur u fusese mai greu. Ținea și o nevastă slută, de vorbea și nu mai isprăvea. El, mut. Când ieșea o vorbă din gura lui, răsărea soarele. Înmormântase mulți, era singur, sărac și silnic. Între sprâncenele negre i se săpase semnul posomorârii. Avea ochii duși în fundul capului. În ei mocnea mereu un foc neostenit. Iute și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ea începu să plângă cât era de mare. - Hai, fată, ce Dumnezeu, dă-i muia! o îmboldi și maică-sa. - Nu-ți fie frică, îi făcu inimă bună cârciumarul. Veni lângă ea și-i apucă brațul alb și cald. Tot nu isprăvise cu bocitul. Stere n-o scăpa din priviri. Trupul ei se cutremura, și pe spatele plin îi jucau cozile negre, împletite ca niște funii. Era prăpădită deplâns. 23 Aglaia râdea. Mai văzuse multe fete plângând. Se speriau la început, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o bucată caldă de mămăligă, din care ieșeau aburii. 52 - Potolește, nenică! îl îndemnă ăl bătrân. Așa mămăligă nici la , mă-ta n-ai halit. Să-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se ivise mai devreme decât crezuse. După nuntă, ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise banii. I-ar fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se pună pe picioare. Cu socrul nu se mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-a suit în tramvai și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe timbre, alte bacșișuri, de astea ne arde nouă acum? Spune și dumneata! - Nu-i nimic, umblă moșneagul după asta! zisese soacra. Și rămăsese cu fata s-o hotărască. Mă-sa o bătuse la cap vreun ceas, de nu mai isprăvea. Să nu fie proastă să se lase cu una, cu două, că ea nu cunoaște la oameni: o dată o lăsă negustorul, și rămâne cu buza umflată; să țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană o făcuse! N-o mai cunoșteai. O săturase de talian. O lună zăcuse Florica. Meșterul tot mai cânta. Trecea spre seară pe sub geamurile fetelor și nevestelor. Când se aspri timpul isprăvise lucrarea. Și-a strîfts sculele și-a plecat cu oamenii lui. Multe luni după aceea oftau muierile cu gândul la el... Biserica era gata pe dinafară. Mai mare dragul să te uiți! A sădit primăria pomi în jurul ei, a pus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]