26,665 matches
-
Tudor Dinu a trecut în revistă principalele coordonate ale vieții și operei lui Embirikos, urmărind drumul poetului spre suprarealism, dar insistând și asupra altor fațete ale personalității scriitorului (a fost și prozator) și artistului (a lăsat o impresionantă operă fotografică). Istoricul atenian Leonidas Embirikos (n.1957), fiul poetului, specialist în istorie modernă (cercetător la Centrul de Studii asupra Asiei Mici), a evocat, cu deosebită emoție, momente din viața părintelui său, amintiri ale lui Andreas Embirikos - care vorbea cu duioșie limba română
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
controla nu doar prezentul, ci și întreaga evoluție a speciilor. Rămâne să ne întrebăm ce ar fi fost dacă oricare din experimente le reușea. Lucrare standard Amurit în vârstă de 82 de ani Hans-Ulrich Wehler, unul din cei mai influenți istorici postbelici ai Germaniei. Răsfățat de massmedia, a întâmpinat mari reticențe din partea colegilor de breaslă din cauza viziunii sale socialiste. A fost profesor din 1971 până în 1996 la Universitatea din Bielefeld, unde a întemeiat de altminteri Facultatea de Istorie. A fost docent
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
care au reglementat eliberarea imensei mase de „politici” au fost decrete de grațiere, nu de amnistiere, „comuniștii nu au amnistiat vreodată pe cineva”. Apoi, la întrebarea câți deținuți politici au fost eliberați atunci, în 1963-1964, cifrele propuse diferă de la un istoric la altul: după Vlad Georgescu, numărul celor eliberați ar fi de 3.356, iar Dennis Deletant propune alte cifre, mult mai mari, în jur de 16.000 - 17.000. În fine, mai reținem altă întrebare, esențială: câți oameni au cunoscut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
Tăblița și condeiul, remarcate de comentatori de talia Martei Petreu și G. Dimisianu. Și, mai nou, scrie scurte proze de ficțiune, alimentate subteran tot de talentul și bagajul „referențial” al memorialistului. Nu miră deloc aceste târzii făptuiri literare ale unui istoric literar, care în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni particulare - și-a întovărășit, pentru cine a avut ochi de văzut, știința și disciplina pozitivă cu vocația descriptivă și narativă, de portretizare
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
sau de concepte ca literatură epistolară, memorialistică, realism, plus o serie de contribuții la viața și opera lui Alecsandri, Hasdeu, Odobescu, Hogaș, Coșbuc, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat și atâtor altora. Nu însă în legătură cu lucrările în sine ale istoricului literar și editorului în calitate de contribuții factuale am intenționat să scriu acum, ci cu spiritul care le animă. Despre exigența lor deontologică și, în genere, morală care la Al. Săndulescu atinge exemplaritatea țin să spun două vorbe la această aniversară. Seriozitatea
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
de un autor bine cunoscut și respectat în rândurile intelectualității argeșene. Aceasta pentru faptul că el a devenit un veritabil reprezentant moral al unei vestite localități: Domnești, din județul Argeș un om devotat trup și suflet consătenilor săi. Împreună cu editorul, istoricul și poetul George Baciu, tipăresc de câțiva ani revista „Pietrele Doamnei”, care cunoaște deja o răspândire națională. A publicat, ca autor sau coautor, monografii, prezentări de personalități locale, studii de gramatică și istorie. De mult nu mi-a fost dat
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
interpretare mai puțin subiectivă a literaturii dintre 1840 și 1900 decât aceea a lui Călinescu. Polemica nu e totuși evidentă în text. Și nici despre o opțiune clară între știință și artă nu se poate vorbi în cazul lui Vianu. Istoricul literar situează atent operele în timp, apasă pe ideologic, scrie, de exemplu, despre formația filosofică și estetică a lui Maiorescu pagini de neîntrecut. Se oprește în pragul analizei textului, fie că e vorba de Criticele liderului junimist, fie că e
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
să ia parte la operațiunile Bucurați-vă, Eminescu nu moare Cartea este drapată de un militare stabilite. Pe un ton de o (3) Referințele sunt semnate de substanțial eseu, denumit Neo violență durissimă, comentează Constantin Noica și G. Călinescu. primitivismul. istoricul literar George Apostoiu, Primul a căutat să înlăture formula Autorul propune, nu de la Eminescu a folosit urmă torul „cel mai...”, frizând caducitate prin tribună, nu în urma unei cauze apelativ:„Putoare grecească, tu nu frecvența ei, în cele mai multe cazuri, pierdute ori
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
și găsind o Românie Titu Maiorescu devine obiect de dacă se caută cu tot dinadinsul să se bulversată de întrebări, atât în plan disecție modernă, pe care operează impună acestuia „o singură direcție” politic, cât și cultural, sau mai ales istoricul literar. Nu sunt neglijate de analiză. Această unilateralitate cultural, intelectualul, cu un larg opiniile pertinente despre patriotism, este definită cu sintagma „un orizont de viață, se simte din nou om despre vecinii României de-a lungul primitivism nou, o revenire
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Maiorescu, Goga - și a După părerea autorului, cei care devenit simbol pentru fiecare dintre studi i lor cu temă , aducem s-au erijat în reabilitarea adevărului, națiunile lumii. Românii, afirmaseră comentariile despre Mircea Eliade în numele unor reevaluări s-au numit istoricii Constantin și Dinu Giurescu, denumite: Eliade despre geniul latin postmoderniști. Țintele de atac ale „au conservat de-a lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
mulțime de legende în familie.” Să reținem și aprecierea lui Ioan Stanomir, care comentează volumul pe coperta a IV-a: „În tot, ea (această carte, n.n.) marchează un moment în exegeza lui Caragiale și este proba maturității polifonice a unui istoric literar rafinat, stăpân pe vasta sa claviatură.” Politicieni de ieri În numărul dublu 5-6 din acest an al DACIEI LITERARE, care se vrea, așa cum este menționat pe copertă, o „revistă de reconstituiri culturale”, chiar putem citi câteva interesante restituiri documentare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
astăzi. Întreaga activitate artistică desfășurată aici până în prezent a fost pusă în pagină de Maria-Magdalena Ioniță în volumul aniversar "Teatrul Comoedia - Odeon. Un secol de istorie", care a fost lansat luni seară, în debutul spectacolului aniversar de la Teatrul Odeon, de istoricul Georgeta Filitti și de criticul de teatru Marina Constantinescu, în prezența autoarei. "Este o seară specială pentru noi toți. Este atât de emoționant ca după 100 de ani să existe acest teatru cu istoria lui. Sunt 100 de ani de
100 de ani de la inaugurarea Teatrului Odeon, pe muzică de Wagner şi versuri de Arghezi () [Corola-journal/Journalistic/24234_a_25559]
-
sau Matei, relațiile tensionate dintre familia Condeescu și fratele lui Eminescu, ce vor culmina cu divorțul acestui ofițer impulsiv și brutal, care-l antipatiza pe Caragiale ("Pentru el, marele dramaturg nu era decît un " - vă mărturisi chiar fiul lui Matei, istoricul Gheorghe Eminescu) și multe alte fire epice, culminînd cu dereglarea psihică și aruncarea în fața trenului, în Gară din Mizil, a lui Leonida - sînt înnodate abil de cercetător într-un material de-a dreptul captivant. O carte semnată de Alexandru Gaița
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
liant și multiplicator, aportul enorm al confesiunii, așa cum a fost ea propovăduita și trăită în catolicism". Rostul confesorului era acela de a smulge, că dintr-o vizuina întunecată amenințată de păcate, sinele păcătosului, pentru a-l putea mîntui. Dar cartea istoricului francez nu vorbește într-atît despre această ieșire a eului din sine spre lumină și purificare, cît mai degrabă despre "sfaturile către confesori", felul în care aceștia erau antrenați să pătrundă în intimitatea păcătosului, pentru a-l putea absolvi de păcate
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
a fost că mai nimerita ar fi o analogie cu invadatorul: confesorul este, în bună măsură, un cal troian care izbutește nu atît să scoată sinele din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă el dincolo de zidurile privatului. Din studiul istoricului, cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se confesau oamenii din Evul Mediu pînă în plină epoca a luminilor, si mai multe despre cum înțelegeau confesorii să se apropie de credincioși. Uneori ai chiar impresia că victoria nu o reprezenta
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
că pe undeva dihotomia nu e aparentă, ci reală, si inca profund ireductibila. Soluția unei asemenea dileme o aflăm pe larg la Jankelevitch, dar și la Delumeau, în chip neașteptat, pe ultimele pagini ale studiului sau: rostul confesiunii, sugerează indirect istoricul, poate că nu este (doar) acela de a acorda absolvire păcătosului, ci de a permite confesorului să iși exerseze o anumita funcțiune, un organ ar spune biologii moderni, al iertării. Înțeleg cît de absurdă pare o asemenea ipoteza din perspectiva
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și mai lumeasca, în sensul grav al termenului, nu cel de superficialitate. Mi se pare însă interesant că, tocmai atunci cînd e mai lumesc, Jankelevitch ajunge la aceeasi concluzie cu un istoric al unei experiențe esențial religioase, cum e Delumeau, si anume ca iertarea este forma cea mai umană, nu neapărat bună, a felului nostru de a ne purta. Jean Delumeau - Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, traducere de Ingrid Ilinca
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
toate probabilitățile, au pregătit în subteran terenul comunismului. Nu resimțim oare acut, și în anii noștri, absența unor lideri de mare prestigiu și eficiența? Și - mergînd mai departe - n-au propus oare cîțiva intelectuali de seamă precum Alexandru Paleologu și istoricul Florin Constantiniu soluția unui autoritarism luminat, cu o durată limitată, care să pună capăt disputelor oțioase și să curețe țară de putregaiul corupției? Firele istoriei se leaga într-un destin, care, după cum se rostea, Rădulescu-Motru, "este imprevizibil, fiindcă, pentru știința
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
să-i poarte de atunci numele. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Domnitorul, ajutat mult de iscusința Doamnei Marica de administrator al marilor moșii și în negustoria cu vite, și-a mărit propria avere, pentru care turcii îl numeau Altân Bei, sau Prințul Aurului. Istoricii spun că Brâncoveanu aduna în fiecare an mai mult de 10.000 de galbeni. Marea sa bogăție a atras însă invidia otomanilor, dar și pe cea a boierilor Cantacuzini. Aceștia din urmă i-au pus la cale mazilirea pentru că doreau
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
și vite pentru întreținerea personalului de la reședința sultanului, care număra până la 5.000 de oameni, dintre care 3.000 erau ieniceri, garda de mercenari de elită, în care ajungeau și copiii luați sau vânduți din Țările Române. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Conform istoricilor, a fost întins pe roată, i s-a pus pe cap un cerc de fier încins, a fost ars cu fierul înroșit pe piept și pe spate, a fost străpuns în mâini și în picioare, iar după cumplitele chinuri, turcii
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
secret al lui Brătianu? Ce s-ar fi întâmplat cu Dinastia, dacă ar fi câștigat nemții? De ce a fost trimis Tezaurul în Rusia? Cât din acesta s-a mai întors în țară? Cum a supraviețuit leul, după pierderea aurului BNR? Istoricul Alin Ciupală, conferențiar la Universitatea din București, oferă răspunsurile la aceste întrebări într-un interviu acordat DCNews. -Ne-a trădat Rusia, în Primul Război Mondial? -Subiectul acesta trezește și astăzi sensibilități, din cauza înfrângerilor militare din 1916 și 1918, dar și a
Planul Brătianu, leul fără Tezaur, salvarea României-date istorice fundamentale la 100 de ani de la Primul Război Mondial by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/21799_a_23124]
-
Z. Ornea Editura Galaxia, probabil recent întemeiată, a luat, din capul locului, o inițiativă temerară. Și anume să inițieze colecția "Un secol de roman", menită să publice mai ales romane uitate. Coordonatorul colecției este istoricul literar clujean dl Mircea Popa și romanul cu care deschide colecția e, într-adevăr, romanul periferic Suflete obosite de Const. I.A. Nottara, apărut tocmai în 1898. Sigur, în 1898 în lumea prozei românești erau puține romane începînd cu cele
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
dl. Ion Bulei, directorul Institutului Român de Cercetare Culturală și Științifică din Veneția. Nu stârnit, ci deprimat, vreau să spun. Om de carte, dar care și-a găsit în diplomația și administrația culturală o vocație pe măsura talentului său de istoric, dl. Bulei ne înfățișează un tablou terifiant. După întoarcerea în țară a primei serii de bursieri, în bună tradiție dâmbovițeană... fondurile pentru continuarea activității s-au epuizat! Pur și simplu, un popor de douăzeci și trei de milioane de oameni
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
dăunătoare operei în cauză. Cu atît mai dăunătoare cu cît sînt cauționate de instituții precum Academia și Învățămîntul, dominate acum de un personaj care, fără a avea anvergura lui N. Iorga, exercită aceeași frînare a progresului literar precum odinioară genialul istoric... La fel n-au nici un temei cei ce încearcă a despărți, cu aere de avocați subtili, revizuirea estetică de revizuirea etică. Din simplul motiv că ele sînt indisociabile, avînd ca obiect nu comportarea metatextuală a scriitorilor, ci textele lor, în
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
deși au mai existat și altele care au avut impact, "Luntrea lui Caron", romanul lui Lucian Blaga sau "Jurnalul" lui Mihail Sebastian). Despre literatura română publicată în deceniul care a trecut (ar fi, desigur, mai mult decât meritorie încercarea unui istoric literar care și-ar asuma o astfel de panoramă) îmi îngădui să spun că nu a strălucit: poezie bună s-a scris dintotdeauna în România (firește, pe lângă tonele de maculatură care au sporit și ele din 1989 încoace), așa încât deceniul
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]