12,885 matches
-
-mi dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe prietenele mamei, pe "mamele" și "tații" mei de circumstanță! Mă opresc dintr-o dată. Respir greu, sunt lac de transpirație și nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis. Îmi trag sufletul. Așez caietul în sertar în camera mea și a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne conferă o palidă retrăire a actului fericirii... Există o zonă a creierului nostru atinsă de grația divină de care uitarea cu greu se poate atinge. Să slăvim acest spațiu tabu, să-l folosim la maximum de capacitate, de câte ori se ivește ocazia! Se pune întrebarea dacă acest spațiu poate crește și poate fi extins nelimitat. Actul fericirii trebuie finalizat aici, în punctul lui de sublimare. Din acest punct el alunecă firesc și netraumatic către acea zonă a memoriei numită mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe Planeta de origine, ridicate la o putere înspăimântătoare, răsfrântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus, când se ivea, altă Mamă era cealaltă, privită prin fanta ușii sau prin orificiul de jos al pisicii, două Mame văzute prin două vizete, prin două fante, oare lumea nu e la fel și aștepți ca fanta zării să dispară pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câtă virtuozitate au început să-și atace partitura greierii în clipa în care plecam, ușor întristat, ușor îndoit de adevărul mitului prin moarte, când un foșnet mi-a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intensitate, hotărându-se ca fiecare țară să-și creeze aprindere autohtonă, cu legi severe împotriva traficului ilegal de aprindere Made in Brăila și mai ales pentru drogul de mare risc pe care-l inoculau brăilencele prin prezența lor. Se mai ivise peste noapte dreptul de a inventa și alte modalități de aprindere, homosexuală sau heterosexuală, cea a pedofililor nu era luată în seamă, ca și celelalte de altfel, dar aprinderea călcâielor vreunui român după o babă bogată, indiferent de nație, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din sens opus, spulberând căldura și speranțele noastre. L-am implorat pe Hugo pentru o Lună într-un loc nestrăbătut de trenuri ori un tren cald pe linia 2, staționar. Hugo era mai sloi decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor Cirus se ivi în toată splendoarea. Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui. Cum să justific această curiozitate? Îi inspectasem portofelul, și nu doar pentru a-i cerceta actele. Demonul indiscreției găsise în mine un teren deja cucerit. Era cu atât mai rușinos cu cât Olaf nu se putea apăra. Odioase argumente ivite din ticălosul necunoscut pe care îl conținem cu toții îmi răsunară în cap: „Ei haide, vikingul acesta ar fi putut s-o pățească și mai rău. Nu l-ai dezbrăcat și încă nu i-ai furat banii.” Acest „încă” mă umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
somnul. Nu există altă chemare mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi spusese. Era luni. Descurajat, m-am dus în bucătărie. Îmi pregătise cafea și cumpărase cornuri. Am citit pe o foaie de hârtie acest mesaj: Dragă Olaf, Sper că ai dormit bine. Mă întorc deseară pe la ora nouăsprezece. În caz că se ivesc probleme, sună-mă pe mobil la 06... O zi bună. Sigrid, Versailles, 24/07/2006. Se iscălise cu prenumele pe care i-l atribuisem eu. Mă întrebam ce impresie îi făcuse. Aș fi sunat-o cu plăcere ca să-i pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scump, zice domnul Președinte, pe vremea aia zece lei erau o avere, își amintește încheindu-și nasturii paltonului, zornăind în palmă legătura de chei, trădînd o mică nervozitate. — V-am pregătit niște sendvișuri ca să aveți pe drum, zice doamna Mina, ivindu-se ca la un semnal în capătul holului, strîngînd între degete o pungă de un leu transparentă. Cu șuncă și cașcaval, cîte două pentru fiecare, ține neapărat să specifice înainte să-și ia rămas bun. — Mulțumim, zice domnul Președinte, privindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de altă parte, despre o lovitură de stat, nu cred că poate fi vorba. Doar printr-o consolare mincinoasă ne putem imagina că ea a început în Malta, fiind organizată pe sub masă de Gorbaciov și Bush. Dar și aici se ivește o problemă. Toată lumea uită, Geniule, că tu ți-ai construit propriul sistem, că de fapt tu nu mai faci de mult parte din lagărul socialist al Europei de Est, că cei doi au inclus România pe aceeași listă doar din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu uita s-o iei ca pe o consolare, n-ai nimic de pierdut, îl sfătuiește Bătrînul, închizînd ușa în urma sa, lăsînd să i se ivească pe față o umbră de neliniște. — Ascultă Delfinașule, ce ți se pare că ne-a adus bun Revoluția? se trezi Roja să întrebe ca un picat din Lună, în timp ce din poziția sa nesigură pe marginea patului începu să-și caute
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici vorbă că vor avea boașe să facă ce au făcut acolo, zice. Tot timpul ăștia au fost capul răutăților, dom’ Roja, îi ia în vizor Tîrnăcop pe Timișoara, Bulgar și Croitoraș, ce bine ar fi dacă mi s-ar ivi ocazia în învălmășeala care o să urmeze să-i fac de petrecanie măcar unuia dintre ei, mărturisește. Frumoasă tentativă, își spune Roja admirativ gîndindu-se la Petrică, în doi timpi și trei mișcări, toată lumea s-a adunat în jurul său, are calități de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vatăme libertatea de gîndire, de mișcare și de exprimare a indivizilor. Piața muncii va deveni în sfîrșit liberă, și în funcție de cererea și oferta care vor exista, muncitorii vor putea opta pentru mai bine ori de cîte ori li se va ivi ocazia. Asta va duce la creșterea competitivității muncii și la dezvoltarea tehnologiei. În scurt timp economia națională va înceta să mai producă pe stoc sau să-ți vîndă mărfurile în străinătate la prețuri derizorii. Mamuții industriali care funcționează de ani
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începutul, vor urma multe altele, patria noastră va intra într-o etapă cu totul nouă, și tocmai de aceea, fiecare dintre noi va trebui să fie foarte atent cu ce-și va ocupa timpul de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
seamănă deloc cu un revoluționar călit care luptă pentru idealurile sale. A ținut cu tot dinadinsul să dărîme Baraca imediat după ce s-au liniștit apele, însă n-a avut destul curaj și s-a chinuit sălbatic pînă i s-a ivit ocazia din timpul Mineriadei. — El i-a adus încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al dușmanilor poporului, le-a zis, și a fost îndeajuns să-i scoată din minți, dacă voi n-ați fost în stare, am găsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
este nevoie pentru a arăta cu degetul cine a fost dintotdeauna inamicul numărul unu al poporului român? Bineînțeles că voi, cei aflați în uniformă, tocmai cei care aveau datoria să ne apere, ați făcut de fiecare dată cînd s-a ivit vreo oportunitate pact cu dușmanul, n ați fost niciodată buni de nimic în afară de a împrăștia demonstrații, de a înăbuși revolte, de a teroriza cetățenii pe care în mod normal ar fi trebuit să-i protejați pentru că vă luați solda de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aș fi dat eu să fi avut măcar jumătate din informațiile astea cel puțin cu o săptămînă două înainte! încă de pe vremea cînd Piticul mai avea încredere în dumneavoastră, ați fost chitit ca în ziua în care o să vi se ivească ocazia să-l răsturnați de la putere, să nu stați deloc pe gînduri. Ca să vezi cum uită omul, Sena, se preface domnul Președinte că abia acum își aduce aminte, și eu care îți spuneam adineaori că n-am avut în viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Telejurnal cum s-a adunat în jurul camerelor de luat vederi? — O poți întoarce pe toate fețele că tot la același rezultat ajungi, spune Bătrînul, altă ocazie de-a mai ieși în stradă e greu de crezut c-o să se mai ivească curînd. — Și așa am cam depășit termenul limită al Revoluției, spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]