1,650 matches
-
încet pe strada 86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal, cât și pe femeie cu expresie serioasă care îl călărea, îmbrăcată în pantaloni de călărie, jachetă roșie și cască neagră de hipism, de sub care se zărea un păr lung și vopsit blond. Ajungând în Central Park, Marston privi spre sud și zări clădire de birouri din Midtown unde își petrecea 15 ore săptămânal practicând dreptul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în căutarea prăzii imposibil de definit. Sachs și Bell pătrunseră în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
martorul. - A existat un martor? mormăi el. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta. - Da, a existat un martor. Merse înapoi până în hol, pentru a-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și jacheta cu o mină nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el scoțând aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uiți asta! Katherine încuviință din cap, apoi merse pe rând la luminist și la liderul formației pentru a le împărtăși instrucțiunile date de Kadersky. Într-un final, se îndreptă cu pas normal spre ieșirea principală. Aranjânu-și cravata și închizând nasturii jachetei, făcu un semn scurt către orchestră. Imediat, se auzi o bătaie de tobe. Să înceapă spectacolul, se gândi el. Pe măsură ce înainta spre mijlocul ringului, zâmbind larg, publicul începu să amuțească. Se opri în exact în centru, o dată cu bătaia tobelor. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
însemna că încerci să ne distragi atenția de la altceva. Dar de la ce? M-am uiat din nou peste indicii. La cea de-a treia crimă, la râu, atunci când te-am încolțit, nu ai avut timp să îți mai iei și jacheta că permisul de trecere și cu cartela de la hotel din buzunar, ceea ce însemna că respectivele dovezi nu aveau cum să fie plantate și aveau încrengătură cu ceea ce puneai de fapt la cale. Cardul de acces putea fi de le trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
procesul lui Andrew Constable. Un gest sugestiv spre tabla cu indicii. „Complot de crimă al beligeranților. Procesul începe luni.” Rhyme continuă: - De asemenea, nota de la restaurant. Ar fi trebuit să o arunci. - Care notă? întrebă Weir încruntându-se. - Cea din jachetă. De acum două sâmbete. - Dar în acel weekend, am fost... Se opri brusc. - Afară din oraș voiai să spui? întrebă Sachs. Da, știm. Nota era de la un restaurant din Bedford Junction. - Habar n-am despre ce vorbiți. - Un detectiv din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doi: ai plantat acel ziar cu articolul despre Grady, nota de plată de la restaurant, permisul de liberă trecere pentru presă și cartela camerei de la hotel pentru a ne conduce la concluzia că ai de gândă să îl ucizi... Ah, și jacheta de jogging de la Hudson River? Aveai de gând să o lași la fața locului intenționat, nu-i așa? Era o dovadă plantată de tine, pe care urma să o găsim noi. Iluzionistul dădu afirmativ din cap. - Da. așa aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dovadă plantată de tine, pe care urma să o găsim noi. Iluzionistul dădu afirmativ din cap. - Da. așa aveam de gând. Dar a ieșit și mai bine pentru că agenții voștri m-au surprins și părea și mai natural să las jacheta în urmă când am fugit. - Așa, în momentul acela, continuă criminalistul, urma să ajungem la concluzia că ești un asasin plătit, care se folosește de magie pentru a se apropia de Charles Grady și pentru a-l ucide... Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
denunțător. L-am audiat - de fapt, l-am cam cercetat - zile la rând, dar bătrânul era de neclintit în susținerile sale. De la o zi la alta însă, declarațiile sale difereau în descrierea unor amănunte, cum ar fi, de pildă, culoarea jachetei pe care o purta Ș.R. - când bej, când galbenă, când maro. Până la urmă, văzând că îl încurc cu acest detaliu, omul a găsit soluția: de fiecare dată când îl reîntrebam de culoarea jachetei, arăta spre ușă. Iar când, aproape
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cum ar fi, de pildă, culoarea jachetei pe care o purta Ș.R. - când bej, când galbenă, când maro. Până la urmă, văzând că îl încurc cu acest detaliu, omul a găsit soluția: de fiecare dată când îl reîntrebam de culoarea jachetei, arăta spre ușă. Iar când, aproape exasperat, am schimbat camera de anchetă, fără ca el să-și dea seama, a indicat iarăși ușa, deși aceasta avea o cu totul altă culoare. Au fost, desigur, și alte situații de genul celei descrise
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte și o jachetă scurtă, croită în același stil cu rochia, cu un guler cuminte din latex și mânecuțe. Cheltuiam avansul primit de la Comitetul pentru Achiziționarea Obiectelor de Artă de la Mowbray Steiner ca o disperată. Peste umărul lui Bill, vedeam forma creației mele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință! Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șampania și de-abia mă puteam abține să nu-i înfig lui David Stronge paharul gol în moacă și să îl întreb dacă găsește că și ăsta e tot un gest feminin. Nu port niciodată salopetă. — Unde îmi pot lăsa jacheta? am zis cât puteam eu de dulce. Era singura scuză la care m-am putut gândi ca să plec de acolo înainte să rănesc pe cineva. —E vreo garderobă pe undeva? David Stronge m-a condus către ieșire, ținându-mi ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prietenos, pentru că ea era bine intenționată. Și, de fapt, sfatul ei era aproape întotdeauna corect. Și asta era partea cea mai enervantă. —Corect, am zis, dând din cap politicos. Aveam un ruj Barry M de culoarea fucsinei în buzunarul de la jachetă și, ca să nu fiu depășită de situație, l-am scos și l-am trecut cu o mișcare rapidă peste buze. Nu era nevoie să fac asta, cum nici Suki Fine nu avea nevoie de chestiile scumpe pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era evident că va fi membră a vreunei organizații pentru doamne peste zece-douăzeci de ani. —Cum te cheamă? zise ea. Tati mi-a spus, dar am uitat. —Sam. Sam Jones. Îmi place cum ești îmbrăcată. —Mai bine mi-aș scoate jacheta. Era scuza mea ca să scap de David. Suki își dădea acum cu parfum pe încheietura mâinii. Am atârnat jacheta în cuierul care fusese pus acolo prin grija administrației. Doamne, ce rochie superbă! zise ea, fiind pentru prima oară naturală. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ea. Tati mi-a spus, dar am uitat. —Sam. Sam Jones. Îmi place cum ești îmbrăcată. —Mai bine mi-aș scoate jacheta. Era scuza mea ca să scap de David. Suki își dădea acum cu parfum pe încheietura mâinii. Am atârnat jacheta în cuierul care fusese pus acolo prin grija administrației. Doamne, ce rochie superbă! zise ea, fiind pentru prima oară naturală. De unde e? —E un magazin micuț în piața Camden... Vocea mea se stingea văzând fața lipsită de expresie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să desprindă. David Stronge se învârtea în jurul toaletei, dar Suki îi servi un zâmbet larg în timp ce ne îndreptam cu hotărâre în direcția opusă. Am urmat-o cuminte, fără să mă uit în stânga și-n dreapta. Acum că nu mai aveam jacheta pe mine, rochia atrăgea priviri ostentative din toate părțile. Suki mă conduse către un grup de bărbați tineri adunați în jurul unui Adonis blond, replica masculină a Belindei Fine, tot numai ochi albaștri, păr auriu și manichiură perfectă. Costumul impecabil, bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mulțumit, ceea ce e mult mai important. Trebuie să vorbim de o expoziție. Ce-ai zice să luăm prânzul luni? Poți? Super! Am plecat, dulceață, ne vedem atunci. Treci pe la galerie în jur de unu? Te sărut. Își încheie nasturii de la jachetă peste burtica lui fermă și o luă din loc, mergând de-a lungul sălii. M-am întors la Sebastian și Suki, cărora li se alăturaseră Belinda, cu o mână posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dau seama de ce. Mereu mă gândesc că băieții trebuie că se plictisesc doar cu noi două, continuă ea viclean. Cu toții protestară la această afirmație; cum gălăgia lor îmi acoperea vocea, m-am scuzat și m-am dus să-mi iau jacheta. În intimitatea toaletei m-am privit în oglindă, mulțumită de ceea ce vedeam. Rujul era încă acolo, dar așa și trebuia; am pus un strat destul de gros cât să acopere și prora de la QEII. Ieșind din toaletă, însă, am dat nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Stronge. Ar fi fost o mare plăcere pentru mine să... încercă el să se împotrivească. Se cam precipită treaba, nu, David? spuse Sebastian cu o îndrăzneală de lăudat. Ți-ai luat lucrurile, Sam? Da, mulțumesc. Mi-am încheiat nasturii de la jachetă și i-am întins mâna lui David. Mă bucur că te-am revăzut. Mă gândeam dacă să îi spun că mai luăm legătura în ceea ce privește cecul. Dar m-am uitat la expresia nefericită și deconcertată a lui David Stronge și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
moment, tot numai zâmbet. Din cauza schimbării de anotimp, renunțase la pantalonii de catifea pe care îi purtase iarna pentru unii din pânză, tot de un bej murdar, iar vesta era mai degrabă din puf de mătase decât din catifea. Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce mi s-a părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
slab echilibru în aer, un picior complet în afară. Aș fi putut doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la urechea lui. A sărit ca un iepure speriat. Din instinct, l-am apucat de spatele jachetei ca să-l trag înapoi. La naiba, m-ai speriat! a spus războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să văd ce faci. Atunci să ai grijă data viitoare, bine? Puteai să-mi provoci un atac de cord. De după o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru. Abia am observat; atenția îmi fusese atrasă de către o altă persoană din mijlocul invitaților, cineva care ieșea în evidență printr-o ținută extrem de dezordonată - jacheta de camuflaj, blugii largi: nu putea fi decât Tony Muldoon. Vorbea cu o fată înaltă, slabă, mai înaltă decât el. Era rasă în cap și purta un pulover scurt, care era strâmt chiar și pentru pieptul ei îngust, lăsând câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fac o prințesă Sloane să se relaxeze și să aibă încredere în mine dacă arătam ca Tank Girl, chiar și fără bazooka. Mi-am tras pe mine colanții negri ca niște pantaloni de călărie, cămașa verde de mătase și o jachetă verde asortată cu guler fals de șinșila. Suki nu avea de unde să știe că ultimele două fuseseră cumpărate la mâna a doua. Botinele mele negre erau oricum la modă. Pied à Terre. Înainte să plec de acasă, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții, a spus Sebastian, cu mâinile încă în jurul meu. A apărut așa la o ședință pe care am avut-o cu cineva de la ambasada germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]