2,253 matches
-
practicate în pozitia culcat, stați cu capul spre nord. coloana vertebrala trebuie să fie dreaptă. țineți picioarele indepărtate la 50 de cm. nu vă umpleți plămânii cu aer peste masură. Adoptați un ritm lent. Respirația să curgă normal, fără nici o jenă. unii maeștri recomandă ca respirația să se facă pe gură și cât mai incet. Respirația pe gură nu se practică seara, deoarece produce insomnie . respirațiile se practică pe nemâncate sau la distanță mare de mese. una din condițiile care garantează
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
urmă și rușinea a trebuit să fie înghițită. Ea a devenit un alt fel de tribut. Poate chiar tributul principal. Pentru că pe îmblînzitori nu-i mai interesau, parcă, monedele. Aveau destule. Preferau să-și facă cheful. Și acționau fără nici o jenă, fără nici o pudoare. Câte unul ajungea până la forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea cu copilul de mână să vină să se culce cu el. Femeia protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se îndoaie tot mai mult, până când, în sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit arțarul trântit la pământ, toată înverșunarea mea s-a risipit brusc și, în. locul ei, a apărut o stare de jenă. Mă luptasem, de fapt, cu un biet copac bătrân. M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de mine și de destin. Când am ajuns în sala de așteptare eram ud. ― Ai tăiat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ați înțeles. Mai greu era să-i explic Eleonorei. După primul proces, când mă înverșunasem împotriva ei, o lăsasem să înțeleagă, prin toată atitudinea mea, că-mi încheiasem definitiv cariera de Don Quijote în robă de magistrat. Păstrasem și o oarecare jenă pentru exhibiția pe care i-o oferisem. Dar nu intenționam să repet înscenarea de la procesul anterior. Nu mai vroiam să-mi rostesc pledoariile în fața Eleonorei pe peron, ca în sala unui tribunal. Știam unde mă aflam și ce vroiam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Narcis a reușit. Rezultatul? După ce ți-l imaginezi admirîndu-se în apă, topit de dragoste pentru propriul chip, nu-ți mai arde să te uiți în oglindă. Te ferești să nu fii acuzat de narcisism. Subiectivitatea devine un motiv de jenă, iar cunoașterea de sine, recomandată de înțelepții antici, ți se pare o capcană. Ai vrea să renunți să mai afli cine ești, încercînd să fii, cu orice preț, "obiectiv". Eu v-aș propune, însă, o altă perspectivă asupra lui Narcis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
adună ceva dolari, scoțând chiote folclorice. De câte ori întîmplarea a făcut să fiu, fără voie, martor la astfel de spectacole, ce zdrobesc, poate, inimile unor români ce nu și-au mai văzut țara de mulți ani, am avut un sentiment de jenă. Mă deranjează să văd cum e traficat dorul. La micul dejun, Nick îmi povestește despre homeless, "oamenii fără casă", nu puțini, din câte înțeleg, la Washington, îmi aduc aminte de pamfletele feroce, de prin anii '50, care demascau "civilizația dolarului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
muncit pe la alții din greu, pentru a-și crește frățiorii.” S-a stabilit ca de Sfântul Ioan Botezătorul să aibă loc nunta. La plecare, doamna Smărăndița ia încărcat cu tot felul de bunătăți, iar Costel i-a condus acasă spre jena Măriucăi, căci sărăcia lor se vedea încă de la poartă. În ziua nunții, un soare vesel de iarnă făcea să scânteieze zăpada așternută pe drum și pe case. Dealurile împădurite ce înconjurau satul care era așezat într-o vale făceau un
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
erau compensate de schimbările fericite pe care acest eveniment le adusese în caracterul lui Rim. Lina avea acum remușcări că se plânsese cândva de el. Sta 146 subt noul regim, temătoare ca de o minune si cu un fel de jenă, efectul nou al mulțumirii. Prezența Siei era pentru Lina un motiv permanent de stupoare și satisfacție. Bunăvoința lui Rim pentru vărul Lică era un fenomen, ce răspînclea în toate simțurile un fel de paralizie similară cu ceea ce ar fi pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
domeniul armoniei. - Cu totul! confirmase Elena, referindu-se la inepția gîngă-niei pentru orice fel de melodie sau instrument, dar cu o satisfacție inexplicabilă pentru sentința lui Marcian. Apoi o roșeață subită îi invadase fața și gâtul de obicei mate: din jena că Mika-Le era dezarmonică în cadrul pus acolo subt ochii lui Marcian? sau din satisfacția inconștientă că el o găsise nearmonioasă? . Era întîia oară, de mult timp, că atentatul de-odinioară al lui Mika-Le la fericirea Elenei revenea subt altă formă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fundal". Decisive au fost, pe lângă unele "detalii", defectele sau contradicțiile caracterului meu. Ele au atârnat greu în balanță, transformând în fatalitate întîmplări ce puteau să rămână altminteri fără consecințe. 25. Ceva mi-a rămas, totuși, din lectura stoicilor. O anumită jenă. Până în acest an, nu vroiam să aud de bătrânețe. Puteam alerga după autobuz, dacă era cazul. Acum, încerc să accept că sfârșitul poate dura câteva clipe. O înțepătură fulgerătoare în piept, în dreptul inimii, cum am simțit adineauri stând întins în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum nu prea dispuneam de bani, întrucît posibilitățile de a ieși din jena financiară se mărgineau la nopțile în care făceam pe hamalul în Gara de Est, nu puteam oferi eu, aproape niciodată, băutura. Însă nu mă lăsam rugat prea mult dacă vreunul dintre colegi ținea să se arate generos. Și, cum s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de educație. Într-o zi, am coborât dintr-un tramvai aglomerat, nu pe scara vagonului, împreună cu ceilalți călători, ci pe fereastra deschisă (era vară). A durat vreun an acea criză, comparabilă cu o acnee juvenilă, de care-mi amintesc cu jenă. Probabil, "vitejia" pe care mi-o dădeau complexele și care mi se pare cam caraghioasă acum, prin ambițiile ei exagerate, era mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atrăgea deloc, de parcă n-ar mai fi fost din aceeași specie cu mine. Era un lucru străin, încă foarte frumos, dar străin. Nu mi se mai întâmplase să rămân total inert lângă o femeie și totuși nu sim țeam nici jenă, nici vinovăție. Am ador mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al bibliotecii mele, așa cum Aleful strălucea în pivnița personajului lui Borges. Prin iulie am plecat într-o tabără de tineri scrii tori, undeva, în Banat. Am dat, acolo, peste o poetă nimfomană cu care am avut o poveste de toată jena. M-am înfundat până la gât în mizeria sexului, a băuturii și-a geloziei. Tipa asta a stat cu mine într-o căsuță de bârne, dar în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe Karin să mai scrie, dacă situația fratelui ei se agrava. Răspunsul o înfurie pe Karin. Tipul mă evită, îi spuse ea lui Daniel. A cules ce-a vrut el și acum ne dă papucii. Daniel încercă să-și mascheze jena. Mă îndoiesc că are timp să te evite. Probabil că, în momentul ăsta, viața lui e o nebunie. Televiziune, radio și ziare în fiecare zi. —Mi-am dat eu seama, cât a stat aici. Crede că sunt o pacientă problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În rarele momente când ies din casă, mă clatin. Aerul mă dărâmă de pe picioare, însă chiar și așa, nu-mi pot înfrâna curiozitatea nebună de a revedea lumea. În metrou, mă holbez pur și simplu la oameni, îi fixez fără jenă, sorb situații, fragmente de dialog, sunete, trag adânc în piept tapajul continuu al lumii de afară. Când Mircea este acasă, zilele sunt mult mai ușoare. Încearcă să ia amândoi copiii asupra lui. Mă închid în camera mică și încerc să
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
au mai liniștit puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se sufocă și se Îneacă de rîs. — Otto! Taci! țipă femeia. Poate că... vreo Fräulein... le-o fi... luat... de la... și se Înăbușă de rîs. — Otto! Nu ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca oamenii să creadă ce vor, dar McPhedron era un tip care stătea prea mult în munți și pe insule, un bigot care trimitea în Iad pe oricine nu era de acord cu părerile lui mărginite. Pentru a-și ascunde jena, Thaw se întoarse și studie stîlpul. — Te întrebi ce-i cu ăsta? îi zise pastorul. Avea o voce moale și sigură. — Da. — E un punct de triangulație. Numele tău încă în catalogul de la școala de duminică. Vrei să-l șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mustrat prea mult cînd erați micuți. — Mustrat...? — Cotonogit. — O făceai des? — Destul de des. Reacționai prost. Trebuia să-ți facem băi reci să-ți potolim isteria. Thaw fu izbit de modul ăsta straniu de-a trata un copil, dar își ascunse jena liniștindu-l cu niște cuvinte simțite: — Sînt sigur c-o meritam. Sîmbătă dimineață o așteptă pe Marjory la Gara Centrală, pentru că acceptase să ia masa cu el, apoi să-l ajute să facă ordine în atelier. Se simțea plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci grupurile din imediata vecinătate nu mai vorbeau și erau atente, iar dinspre galerie se auzeau murmure furișate. Lanark simțea cum i se încinge fața din ce în ce mai mult. — De ce naiba stai acolo, dacă n-ai nimic de spus? zise Multan. — De jenă, spuse Lanark pe o voce scăzută. Eu am început această conversație și nu știu cum să-i pun capăt. Dă-mi voie să te scot din încurcătură, omule. Vino aici, Omphale. O negresă înaltă și elegantă se apropie. — Omphale, acest delegat dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atunci mi-a fost dat să asist, ca martor nevăzut, la cel mai delirant exercițiu erotic solitar pe care mi l-aș fi putut imagina; am lăsat falusul jos, pe-o creangă, fata s-a liniștit; l-am reluat (cu jenă, pentru că străbăteam o etapă de înaltă puritate inte rioară), era ca și cum aș fi apăsat pe un buton care declanșa nebunia; am repetat asta de câteva ori, ca să nu am îndoieli asupra forței acelui obiect modelat cu mii de ani în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fără importanță ale unei seninătăți subterane, mai dură decât toate furiile lumii; și mai adaug că n-ar trebui să mire, de pildă, afirmația că, în zilele despre care scriu (pentru că s-ar părea că scriu), aș fi putut fără jenă să mă deschei la pantaloni în fața Mariei, privind-o ca pe ceva care oftează și atât. În plus, ca să-mi feresc puritatea de ideea abjectă a unei stări virginale, am să adaug că, iubind puternic de la vârsta de patru ani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în var nestins și părul îl avea ca de argint, nu-mi mai luam ochii de pe el. Avea și păduchi...“ „Avea“, a convenit doamna Gerda, „cum să nu aibă ? Eha bolnavă, nu se putea pieptăna...“. Glasul îi tremura ușor, între jenă și duioșie. Mi se părea că o jignisem. „Dumneavoastră sunteți o femeie cultă“, am continuat eu, „și nu se poate să nu știți că până și în vechea Eladă existau cazuri asemănătoare. Câțiva filozofi, altminteri destul de curați, au pierit chiar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
foloseau din plin cunoștințele. Fiecare dintre ei își expusese pe scurt ideile în fața unor colegi care nu erau deprinși să sesizeze legăturile posibile dintre aceste idei. De aceea, planul de atac era lipsit de unitate. Grosvenor își spunea, cu oarecare jenă, ca el - un tânăr de treizeci și unu de ani - era probabil singurul membru al expediției în măsură să vadă neajunsurile acestui plan. Pentru prima oară de când pășise, cu șase luni în urmă, la bordul acestei nave, își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adjective. O să primești și lista cu noile abrevieri. Și... aș vrea să-ți dăm o... pălărie nouă din depozitul nostru, angajații primesc un cadou de Crăciun, și mi se pare că nu ți-ar strica niște galoși, spuse, privind cu jenă când spre capul, când spre picioarele noului angajat. La cuvântul „pălărie“ între cei doi se instală brusc un soi de complicitate neplăcută. Din motive foarte diferite nici unuia nu-i convenea să limpezească întâmplarea de la miezul nopții, cu fuga lui Procopiu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]