1,432 matches
-
pe planșetele unor ambițioși futurologi, ci, în cea mai mare măsură, un rod al împrejurărilor imprevizibile ce vor veni. Se ivește însă un pericol. Snobismul care ne împinge pe unii dintre noi să punem în paranteză fondul românesc, să ne jenăm de tradiție, să ascundem sub preș satul, "centru al lumii", al lumii noastre inalienabile, străduindu-se a-i marginaliza pe cei în opera cărora se răsfrânge, în frunte cu marele Blaga. Ne mândrim pe bună dreptate cu Cioran, Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Bethoven dirijata de George Georgescu de cea dirijata de Sergiu Celibidache. Pasionat de pictură Într-una din zile fiind Într-o vizită de curtoazie În cabinetul său de la Institutul de Anatomie unde avea și acolo „o bibliotecă de lucru”, jenat mă adresez cu rugămintea să-mi Împrumute cartea cunoscutului colecționar Krikor Zambaccian „Însemnările unui colecționar despre arta” dorința care a fost Îndeplinită pe loc. În scurt timp Îi restitui cartea cu mulțumiri. Cu o anumită curiozitate În priviri și ușoară
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
deși tăcută, să poată să strige cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și despre copii trebuie s-o jeneze și s-o facă așa timidă încât să-și ascundă fața roșie ca un boboc de trandafir în pliurile sari-ului. Apoi, dacă îndeplinește toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să-și cumpere înghețată și nu se gândise deloc la asta, își simți inima prăbușindu-se, pentru a doua oară în ziua aceea, de pe o stâncă parcă, bum!, în vid. Băiatul ăsta de la Hungry Hop era drăguț. Nu era deloc jenat. Nici urât, în definitiv. Părul îi era creț, iar felul în care nasul i se arcuia era plăcut, la fel ca și gura. Și când te gândești că-l văzuse atât de des, pe când era frumos îmbrăcată, și abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În faptul că tânjea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prost să nu ia În considerare faptul că uneori veneau la clinică și bărbați, unii chiar ultrareligioși: probleme de infertilitate și așa mai departe. Iar asemenea prospecte Îi puteau face să se simtă stânjeniți. Chiar și femeile puteau să fie jenate văzând un bărbat citind genul ăsta de literatură În timp ce așteptau. Apoi Își aminti că el pusese acolo prospectele alea, Însă nu le aruncase până acum nici o privire. De asemenea, În ciuda riscului de a stânjeni pe cineva și a lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la noi. Să simți măcar o dată ce Înseamnă să te afli printre frați? Fima spuse: Nu. Mulțumesc. Dar de data asta era În vocea lui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să cumpere câte-un exemplar pentru nevestelor și să meargă la sesiunea de autografe de la Borders ( n. trad. unul din cele mai mari lanțuri de librării ). Râsese atunci când oamenii o întrebaseră dacă apare și ea pe undeva, prin roman. Fusese jenată, dar nu respinsese ideea de a fi inspirat vreunul dintre personaje: o secretară muncitoare, a cărui existență modestă avea să-i fie recompensată la final. Titlul n-a speriat-o; singura ei temere fusese aceea de a nu-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ochi negri, mici, dar nu vioi ca ai lui Lică, gura lăsată puțin în jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins. Pe Lică, nu pe Marcian. De vărul lui se jena: cu Lică nu mai avea acum nici o rușine. Prin ocaziile frecvente de a se vedea, prin obligațiile pe care Marcian le contractase 195 astfel către ea, Ada parvenise cu răbdare și cu diplomație să atragă atenția muzicantului asupra concertului din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați de repetiția aceea agasantă „La Oarba-n jos“, ca și cum recitatoarea ar fi arătat Înspre sine, exhibîndu-și propriile răni. „CÎtă sensibilitate, suspinase o doamnă. Ce soartă!“ Spectacolul se terminase, puțini mai rămăseseră afară de mine și de ei În sala neîncălzită, Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
niciodată, îl chema Pop!!! Mai târziu Aristița a fost detașată disciplinar la Dolhasca. Venea călare pe o motocicletă grea, mare... Dormea la noi. Uneori o aducea și pe soră-sa, bomba țâțoasă... de altfel foarte tăcută... Parcă s-ar fi jenat de propriu-i „relief“... Aveam două paturi largi, încăpătoare. Într-unul eu și nevastă-mea, în celălalt surorile. Noaptea mă trezeam să mai pun lemne în godin (la început nu am avut soba enormă de teracotă)... Godinul, încins, devenea fosforescent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ai fost doar prost ținându-te după el, nu, nici măcar nu te-ai gândit ce faci! Ce ciudat, și-a zis Adam, se simțea alinat de dojană, de intonația egală a mustrărilor. N-ar fi vrut să tacă, deși era jenat de vorbele ei. Simțea că adoarme, că e gata pentru prima oară după multă vreme să cadă Într-un somn lung și adânc. Z Își schimbase poziția pe pat, era acum așezată În spatele lui, Îi masa umerii cu cremă, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pantalonii să se întindă. Nici măcar printr-o evadare intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia țeapănă ar putea fi observată, simțită ca necuviincios-stânjenitoare, mai mult chiar, certată în gura mare ca supărătoare. Dar nici un călător în fustă și bluză de care am stat prea aproape nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plante, mucegăiesc în apă, pe când altele, din apă, din rouă curată, cresc, se hrănesc. Ca și în ierbariu se pot stabili norme. Se poate zice: "Acest fel anume de făpturi urăște unda clară și trăiește din. . ." - Din murdărie! nu te jena!. - Și poți hotărî dinainte că cei care urăsc apa sunt anume "astfel" de fătpuri... Ai băgat tu de seamă, Nory, ceva despre Mika-Le? - Nu mă cruța, spune! - Cum se desprinde de tulpina Hallipilor! Cum se simte în tot ce face
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de chiștoace, și pe care, fără să-și mute privirea de pe mine, mi le-a întins mie să-mi aleg cea mai bună țigară de acolo. Mă fixa. A dat scurt din cap ca să mă îndemne, sau ca să nu mă jenez să fumez de la el, sau, mai bine zis, de pe jos. Mă lăsasem de fumat de ceva timp, dar parcă mi-fi prins bine un fum. Ia stai așa! Ce idee genială a avut jegosul cum de nu m-am prins
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stăpân perfect al artei de a povesti ori repovesti, pornește în realizarea scopului propus de la o poveste ca toate poveștile, din vremea în care Creatorul împărțea daruri creaturilor sale și, când sacul darurilor s-a golit, acesta se scuză, vădit jenat că nu mai are minte de dat nimănui și că doar noroc mai poate să dea. Mulțimea, concesivă față de Creator, pare mulțumită și spune: „Fie și noroc, Doamne, dacă minte nu mai ai” (de dat). Deci, din capul locului, oamenii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară e o toamnă blândă, blândă ca ritmul interior și digestia domnului Popa. Domnul Popa, ca pe fiecare 25 ale lunii, duce un os simbolic la mormântul Contesei. Domnul Popa e puțin jenat, întrucât nu a apucat să se spele pe dinți și nici să facă pipi, iar cum Mariana nu mai ieșea din baie, și-a zis asta e, Contesa nu poate să aștepte. La urma urmei, și Mariana, săraca, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă din timpul discursului, îl antrenă pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul se fâsâise. Până și Marcela, cu tot sufletul ei mare, începuse să-și strângă acuarelele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca pe un gest de bunătate și milă față de un om care este în suferință. Acum și-ar dori să o cunoască, să stea de vorbă cu ea dar nu vedea cum ar fi în stare să facă toate astea, jenându-se numai la gândul că ea îl găsise undeva pe drum întrun astfel de hal. Nu-și putea explica faptul că nu se abținuse de la băutură, deși se cunoștea foarte bine ca fiind foarte puțin insistent și totodată foarte sensibil
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
întotdeauna de sus, cu aroganță. Andrei nu înțelegea legătura dintre Radu și Angela, dacă se putea numi așa. La Radu găsea întotdeauna înțelegere iar firea lui blândă îi dădea libertatea de a-i vorbi liber și degajat, fără a se jena sau intimida în fața lui, Andrei fiind și el o fire sensibilă și retrasă. Nu așa se întâmplă și cu Angela în fața ei uneori se pierdea, frecându-și mâinile și se bâlbâia, din care motiv Andrei o evita. A doua zi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un moment dat și-a dat seama că nu a reținut nimic. Gândul i-a rămas la cele spuse de Andrei în legătură cu Ramona. în sufletul lui simțea ceva pentru ea. Dacă nu i- ar fi rușine și nu s-ar jena în fața ei, ar vizita- o la spital. Ea merită acest gest", se gândi el "norocul meu că sunt în viață se datorează ei". Cu acest gând călătorea Radu, ținând cartea deschisă dar fără a mai întoarce fila. Când ajunse în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]