60,190 matches
-
fără apărare, iar ei, lungindu-l pe un divan, caută să-l mențină cât mai mult în poziția asta ca să-și facă propriul lor tratament. În strategia mea de a fugi de indivizii cu multă carte, principalul rol l-a jucat grupul psihiatrilor, psihoterapeuților, psihologilor și psihanaliștilor, dat fiind că știam că de el trebuia să mă feresc cel mai mult în cazul unei evadări. Și am hotărât să fac inofensiv grupul cultivaților în totalitatea lui. Am hotărât să-i înving
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
al lui Gigi Becali, își anunță cititorii în publicațiile citate. În Ziua, Dan Pavel își explică preferințele pentru Gigi Becali, pe care l-a cunoscut prin intermediul „unui prieten comun, Viorel Hrebenciuc”. După care analistul explică rolul pe care îl va juca Noua Generație la alegeri. Partidul lui Becali va lua voturi de la PSD și PRM „în ciuda prieteniei sale” cu vicepreședintele PSD, Hrebenciuc, și cu senatorul PRM, Dumitru Dragomir. În treacăt fie zis, Viorel Hrebenciuc ar fi fost cel care l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
acasă la Văleni, de la Paris, unde a fost consultat la o clinică celebră. Autorul Cânticilor țigănești are o minte extrem de ascuțită și un umor pe măsură. Vezi, Lena - îi spune el din când în când, soției lui hazlii ce se joacă mereu cu o buclă rebelă și se uită la noi cruciș - vezi și tu, că nu mai am de ce să trăiesc... uită-te și tu, - și îi arată un ziar pe a cărui manșetă scrie cu litere de o șchioapă
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
o rubrică de Sport. Nu trebuie uitate paginile de informație sau polemică, intitulate Caleidoscop sau Alb și negru, nici interviurile (sau convorbirile literare), reportajele, istoria literară, documentele. Reamintesc aceste lucruri pentru că ele definesc profilul eclectic al unei publicații care a jucat un mare rol în viață a cel puțin două generații de scriitori. Dacă, în anii ^50, numele cele mai des întîlnite sînt ale lui E. Jebeleanu, M. Beniuc, Z. Stancu, Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu și ale altora, scriitori afirmați
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
două-trei nume clasice și douăzeci de nume foarte recente, într-o suită de monografii și antologii gândită foarte subiectiv. Nici măcar o personalitate importantă a criticii actuale, chiar dacă ar fi o autoritate echivalentă cu o instituție foarte influentă, nu se poate juca nepedepsit cu o astfel de modalitate facilă de a gândi și de a concretiza canonul didactic. Lucrurile pot fi îndreptate printr-o regândire a strategiei și o reabilitare a întregului sistem de valori, pus pe temelii mai solide. Care era
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
una din misiunile lor firești: participarea permanentă la alcătuirea unei („odioase” și „reprobabile”) ierarhii a valorilor, niciodată definitivă, niciodată stabilă sau în afara contestațiilor și de aceea întotdeauna derutantă, mai ales pentru novici. E un joc periculos jocul cu canonul; îl joci în doi, îl joci în trei, îl joci în câte câți vrei, arde-l-ar focul!
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
firești: participarea permanentă la alcătuirea unei („odioase” și „reprobabile”) ierarhii a valorilor, niciodată definitivă, niciodată stabilă sau în afara contestațiilor și de aceea întotdeauna derutantă, mai ales pentru novici. E un joc periculos jocul cu canonul; îl joci în doi, îl joci în trei, îl joci în câte câți vrei, arde-l-ar focul!
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
alcătuirea unei („odioase” și „reprobabile”) ierarhii a valorilor, niciodată definitivă, niciodată stabilă sau în afara contestațiilor și de aceea întotdeauna derutantă, mai ales pentru novici. E un joc periculos jocul cu canonul; îl joci în doi, îl joci în trei, îl joci în câte câți vrei, arde-l-ar focul!
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
ofițer, în cursul campaniei din 1854, Tolstoi călătorește prin multe locuri din viitoarea Românie: Buzău, Râmnic, Focșani, Tecuci, Bârlad, Iași, Sinești, Slobozia, Giurgiu, aici, între Slobozia și Giurgiu, rușii mâncând bătaie ca și la Silistra. Apucându-se de chefuri și jucând cărți, el se lenevește, imputându-și mereu lenevia ca pe un păcat greu. Ajunge chiar în pragul unor grele depresii, ca aceea patetică, notată la 1 august 1854: “...Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă mâine nu fac nimic, mă
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
mai putut apuca de nimic. După masă m-am dus călare la Gorceakovi și am stat la șah cu Zolotariov cam 2 ore. În schimb seara, prostește, fără nici un rost...” 6 august. “Toată ziua n-am făcut nimic și am jucat cărți...” (11 august) 7, 8, 9, 10, 11 august. “Am fost la Bârlad... Amândouă serile, de după venirea mea, am fost la vecini și am jucat cărți.” 12 august (Focșani). “Dimineața am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
seara, prostește, fără nici un rost...” 6 august. “Toată ziua n-am făcut nimic și am jucat cărți...” (11 august) 7, 8, 9, 10, 11 august. “Am fost la Bârlad... Amândouă serile, de după venirea mea, am fost la vecini și am jucat cărți.” 12 august (Focșani). “Dimineața am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată! Am pierdut la joc restul banilor și am pierdut și ce n-aveam cum plăti - 3000 de ruble. Mâine
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
de o muncă onestă și inteligentă, fie că e vorba de o aventură sau de o crimă.” Aceste cuvinte ale Germanului inteligent și cultivat din finalul cărții deschid o perspectivă paradoxală și terifiantă: chiar și calitățile unui grup uman pot juca împotriva lui. Cînd Haffner scria rîndurile de mai sus, lagărele de concentrare, lagărele de exterminare, precum și crimele pe scară largă din timpul războiului se plasau încă în viitor, erau incerte; dar într-un viitor pe care autorul îl vedea apropiindu
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
codul moral al tradiției, după ce au disprețuit valorile materiale și avantajele oferite de ele, s-au repezit să le acumuleze, determinând relativizarea convențiilor nu și instaurarea adevărului. Acolo unde compasiunea a murit, nici știința nu poate rezolva situațiile conflictuale: doctorul jucat de Ioan Coman e mereu în urma realității, pe care nu o acceptă, dar nu știe s-o vindece. Fără curajul impulsurilor lui, Mihai Calotă îi dă târcoale Dorei, speriat parcă de vitalitatea ei. Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
E. Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane face doar cîteva referiri la opera sa, într-un text cu accente polemice la adresa lui H. Sanielevici). Mai degrabă ignorat de critica noastră literară în timpul vieții (un rol în acest sens îl va fi jucat, probabil, și suspiciunea criticilor cu ștaif în fața biografiei hollywoodiene a scriitorului, absolvent doar al claselor primare, care, de fiecare dată cînd trebuia să-și indice meseria la completarea unor formulare, trecea „zugrav”), Panait Istrati, a devenit, ulterior, mai mult ca
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
cui vrea... Dar, acest oraș vesel, simpatic este și tărâmul ispitelor... Întors cu trupele rusești, după ce se ridică asediul imbatabilei Silistre de vizavi de Călărași, apărată de otomani, pe ziua de 23 iunie a aceluiași an, Tolstoi, chefuind iar și jucând cărți, notează: “Pe parcursul drumului de la Silistra la Maia (un sat astfel numit pe atunci, la nord-est de Buc., n.n.) am trecut prin București. Am jucat și a trebuit să împrumut bani. Situație înjositoare pentru oricine, iar pentru mine în special
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
apărată de otomani, pe ziua de 23 iunie a aceluiași an, Tolstoi, chefuind iar și jucând cărți, notează: “Pe parcursul drumului de la Silistra la Maia (un sat astfel numit pe atunci, la nord-est de Buc., n.n.) am trecut prin București. Am jucat și a trebuit să împrumut bani. Situație înjositoare pentru oricine, iar pentru mine în special. Am scris scrisori: mătușichii, lui Mitea, lui Nekrasov... Nu știu de ce să mă apuc mai departe și în consecință nu fac nimic. Cred că cel
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
-ul făcut de către stewardesă din celebra votcă poloneză, profesorul își amintea cu satisfacție visul pe care îl avusese în noaptea dinaintea plecării - iar visele, în școala lui psihologică, erau hârtia de turnesol a realității. Iată, a visat o vrabie; se juca în acel vis cu o mare pasăre neagră. De fapt - avea curajul să recunoască în sinea lui - se alinta cu cioara așa cum ar fi făcut-o cu un cățeluș. În sistemul semnificațiilor onirice al școlii lui, cioara reprezenta o schimbare
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
mai trăia. Era din cale afară de vie. Să fie sinuciderea unul din actele cele mai vitale? Dacă cineva mi-ar fi cerut un spot publicitar pentru textele ei, cred că ar fi sunat cam așa: “Vreți să învățați să vă jucați? Citiți-o pe Aglaja!” Ada Milea a citit într-o după-amiază, împreună cu scriitoarea germană Zehra Cirak, la Centrul Cultural German, fragmente din Raftul cu ultimele suflări. Umorul pe care l-a scos actrița româncă din textul acela îmbibat de moarte
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Magdalena Boiangiu De fapt, ar trebui jucat golul: o mare interpretă de teatru sau de film este o persoană care a știut cum să facă loc în propria ființă feluritelor individualități din povești străine de ea, menținînd secretul propriilor trăiri. Faptul că se scrie și se vorbește
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va confrunta cu imaginarul public parizian, depozitar al imaginii ei din tinerețe. Pentru publicul bucureștean, de la începutul altui mileniu, ea povestește pur și simplu trăirile unei femei
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
în ea ceva altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace Emilia Popescu (de altfel, ea seamănă
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace Emilia Popescu (de altfel, ea seamănă mai curînd cu Marylin Monroe, după cum observau vecinele mele din stal), ci luciditatea și refuzul ei, conviețuirea cu rămășițele gloriei, puterea trecutului și neputința prezentului. Vrînd, nevrând, ea este în competiție cu gloria marelui
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
cu generozitate postura de sac de antrenament al vedetei, creionînd cu amară detașare, dar și cu inteligentă ironie, o tragedie anonimă din vecinătatea reflectoarelor. Spectacolul nu spune prea mult celor care vor să știe cine a fost și cum a jucat Marlene Dietrich, dar cei interesați de talentul Emiliei Popescu au motive să fie mulțumiți. Au trecut aproape 30 de ani de la ultimul recital dat de Marlene Dietrich la Paris, filmele ei mai pot fi văzute prin cinemateci, acolo unde se
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
fiecare circumstanță și, exigentă cu ea însăși, susceptibilă, se chinui să reînceapă de o sută de ori aceleași gesturi, aceeași grimasă, aceeași inflexiune a vocii, reluîndu-și neobosită în imaginație intrările și ieșirile pînă la atingerea perfecțiunii. Era epuizant! Abia atunci, jucînd teatru față de ea însăși, se aventură pînă la a se felicita de propriu-i joc. Își făcea intrarea la Cartier în chip de strălucită întrupare a tuturor bîrfelor privitoare la dineul de la Versailles, își făcea apariția acasă la soții Fernandez
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
arsă pe scaunul electric și denunță o hotărâre judecătorească luată cu ochii legați. Datorită și lui Charlize Theron care seamănă uluitor de bine cu John Voight, filmul seamănă cu Midnight Cowboy. O călătorie fără întoarcere făcută de doi oameni care joacă totul pe o singură carte (asul de treflă). Primo amore de Matteo Garrone (Italia) a luat un Urs de Argint pentru cea mai bună muzică. Drept să spun, n-am remarcat muzica (o fi bine? o fi rău? Se spune
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]