42,645 matches
-
Ilie Constantin In 1966, coșmarul obligatoriei inspirații realist-socialiste dispare aproape cu desăvârșire din poezia mea, judecând după placheta de abia 50 de pagini, Clepsidra, apărută la EPL, la începutul lunii mai! Controlatul viraj ideologic luat de regim e bine cunoscut: imnurile și celelalte produse de comandă socială nu mai erau impuse, ci doar călduros "recomandate", autorii
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
configurarea acestei muzici este decisiv, în ce privește formarea unei interiorități structurale generative a jocului relațiilor. Orice apel configurativ în cadrul acestei gramatici, corect adoptate, la „reminiscențe” de diferite ordini importate dintr-o practică tradițională a muzicii (populare sau culte) apare fortuită. Se judecă (înțelege, simte) altfel. Interpretul își formează o altă lume a rostirii sensului (plural) al acestei opere, creație de limbaj, cu toate consecințele de rigoare. Își asumă în deplinătate de cunoștință de cauză regulile acestui joc. Acestei arte. Deoarece ne aflăm
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
comunismului românesc și global: biografia lor, cariera lor politică, atrocitățile pe care le-au comis. Genul de carte pentru care paleo și neo-staliniștii români îl urăsc pe Tismăneaanu cu aceeași ardoare cu care detractorii lui îi contestă dreptul de a judeca comunismul. O carte pe care un Ion Iliescu, un Paul Niculescu-Mizil, un Petre Roman sau chiar un Paul Cornea ori un Ion Ianoși nu o pot citi fără să tresară de neplăcere. Așadar, Marsyas, în varianta lui Vladimir Tismăneanu, nu
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
plin cei care afirmă că nu poți asculta și decide fără cusur atunci când trebuie să alegi 12 titluri din aproape 160, în numai 2 zile! Calculați ce înseamnă să audiezi 80 de melodii într-o zi: mai poate oare judeca obiectiv un jurat în asemenea condiții? Așa încât unii chiar se întreabă dacă piesele lor au fost cu adevărat ascultate, neexistând nici o transparență. Mai grav este că nici nu se știe CINE a făcut selecția, aspect incredibil, în condițiile în care
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
vedere, ar fi o reconstituire fidelă a vechiului monument, opera sculptorului croat Ivan Mestrovici, distrusă de comuniști în 1948. Ei bine, nu! Reconstituirea nu e deocamdată posibilă, întrucît mulajele statuii se află în posesia moștenitorilor lui Mestrovici, iar aceștia se judecă între ei asupra drepturilor succesorale. Macheta din Piața Palatului, supusă consultării publice, aparține sculptorului Florin Codre. Aici apar unele întrebări tulburătoare. Dacă urmașii lui Mestrovici nu ne livrează mulajele originalului, vor fi ei dispuși să tolereze erijarea într-o piață
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
model: "Recluziunea în călugărie n-a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei ca înțelepciune contemplativă, de pe poziția căreia, detașat de lume, poți să-i judeci abaterile. Cam asta se deduce din cartea care ne-a provocat comentariul despre model și înțelepciunea contemplativă a inteligentului retras din vîltoarea lumii, avînd pe deasupra, cum spunea Neculce, Ťdurere de țarăť. Este aceea o specie de înțelept prudent, capabil să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
epocii dramatizate din toate punturile de vedere." Asupra creației lirice a lui B. P. Hasdeu, din volumele Poezii (1873) și Sarcasm și ideal (1897), s-au formulat opinii divergente, pozitive și negative, și de aceea I. Oprișan își propune să judece cu obiectivitate această secțiune a operei sale și în această direcție este sesizată intenția inovatoare a scriitorului, mărturisind el însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
cum ideile interbelice ale lui Noica se găsesc, în formă incipientă, în gazetăria lui Eliade din deceniul trei. Parcă un același spirit pătrunsese în mai multe minți, încărcîndu-le pe rînd, ca într-o reacție în lanț, cu aceeași tensiune psihică. Judecat după criteriile aflate azi la modă, Eliade e peste măsură de reacționar. Dacă cineva ar scrie astăzi ca el, n-ar trece mult timp pînă să-i mîncăm coliva: ar fi așezat în cripta autorilor nefrecventabili pe motiv de ciumă
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
con)text: avocatul apărării (tot acuzator și el) susține că inculpatul ("element dușmănos") nu poate fi achitat. Replica acuzatului vine cu o detașare ironic-echivocă la limita verosimilității: "- Decât dacă mă împușcă pe loc, zise Tudor..." Iar dacă Tribunalul Militar, care judecă acum mai ales civili, îl va condamna la "muncă silnică pe viață", se va întâmpla "pe motiv de umanitate". Avocatul apărător, în postura de acuzator (ca în "procesul" urmat de rapida execuție a Ceaușeștilor), este dezvăluit de narator: "Cu cât
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
caragialiană, comite, la un moment dat, Dinu, încurcând plicurile și trimițându-i viitoarei sale soții o scrisoare destinată unei bune prietene. Nimic scandalos în fond și cu atât mai mult nimic compromițător. Oricum situația nu e dintre cele mai plăcute, judecând după regulile de curtoazie existente în epocă. Schimbul de replici din preajma lui iulie 1942, amintind parcă de tenisul de prim nivel, este antologabil: "Dragă Dinu,/ Am comis o indiscreție fără să vreau, și numai din vina ta, căci probabil ai
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
despre diminutivele românești au scris lucruri esențiale Sextil Pușcariu - care le-a consacrat chiar teza sa de doctorat, în 1899, la Leipzig - și Iorgu Iordan - într-un capitol amplu în Stilistica limbii române). În limba literară, formele diminutivale au fost judecate negativ la un moment dat (în secolul al XIX-lea), în numele unui ideal de raționalitate și eleganță constituit - probabil - sub presiunea modelului francez. Evitate în registrul înalt, diminutivele au circulat mai departe în limba populară și familiară, de unde se întorc
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea legionară, pe care "Cioculescu o judecă detașat, eu o judec cu însăși viața mea", avînd chiar puterea și bucuria de a nota acel "maximum de entuziasm" datorat nemuritoarei replici porno a actriței Natașa Alexandra "la o repetiție, cu Marietta de față". Și n-a apucat, din
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea legionară, pe care "Cioculescu o judecă detașat, eu o judec cu însăși viața mea", avînd chiar puterea și bucuria de a nota acel "maximum de entuziasm" datorat nemuritoarei replici porno a actriței Natașa Alexandra "la o repetiție, cu Marietta de față". Și n-a apucat, din fericire, s-o vadă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
către forme de viață creștină. E adevărat, pot fi și dintre legionari unii care au rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească. Dar ei sînt întîrziații mișcării, sau atunci structural inapți spre a progresa odată cu ea. De aceea, nu judecați mișcarea după cei care nu stau decît la periferia ei, ci după cei buni, care năzuiesc să fie încă mai buni și stau ca atare în inima ei. Dacă veți spune: am văzut un legionar făcînd cutare acțiune nevrednică - nu
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
mult mai grav, că tot ei au introdus violența pe scena politică interbelică". Demonizarea unei singure tabere nu are cum să slujească adevărul istoric și, desigur, nu echivalează cu o totală justificare a celeilalte tabere. Să stăm strîmb și să judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă, din partea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu și a comuniștilor, multe mii dintre ei pierind pe frontul de Est unde au fost trimiși intenționat în linia
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
sângele populației civile maghiare. Marile puteri anexează din nou Transilvania României" (p. 391). Cine are puterea să accepte astfel de afirmații fără să arunce volumul cât colo va avea numai de câștigat. Pentru că autorul este cel puțin la fel de dur atunci când judecă politica maghiară în Transilvania. În mai multe rânduri autorul recunoaște politica dezastruoasă a Budapestei, care nu a ținut cont de specificul multietnic și multiconfesional al Transilvaniei. Un singur exemplu: În timpul revoluției de la 1848, când a fost proclamată unirea Transilvaniei cu
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
ar trebui, prin urmare, să se limiteze la a schița premisele intrigii, fără a depăși paginile de început ale cărții. E despre dragoste sau e despre un tânăr jurnalist rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica valorizează. Cântărește, judecă, dă verdicte." Acum, ne putem întreba, prietenește, dacă excesul de verdict nu semănă un pic cam mult cu o poveste despre sine - în ipostază de super-erou - pe care comentatorul o livrează, pe nepusă masă, publicului său. Și dacă nu cumva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
ani Gala s-a degradat. Sînt destule motivele și le-am mai tot analizat. Unul dintre ele este limpede. Și o spun cu imens regret. Povestea capătă un gust amar și din cauza erorilor inacceptabile făcute de jurii care, prea des, judecă umoral, contextual, revanșard, excesiv sau prin compensație (nu a luat cînd trebuia, cazul Hathazi, memorabil în Woyzeck-ul lui Măniuțiu, îi dăm acum pentru că Iureș a luat și o să tot mai ia. De pildă.) Fapt petrecut cu asupra de măsură și
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
Artă Eleusis și la târgurile de carte Librex volume cu coperte de lemn și de aramă, importate, parcă, dintr-un Paradis al cărții. Mai există și tomuri îmbrăcate în piele de căprioară sau în casete din lemn de nuc. Dacă judecăm după lista aparițiilor de până acum, suverană este poezia: Mihai Ursachi, Marșul spre stele, ilustrații de Constantin Baciu, Mircia Dumitrescu, Ioan Gânju; Dan Laurențiu, Efebul de aur, ilustrații de Constantin Baciu; Lucian Vasilescu, Fără de care ar fi în zadar, ilustrații
Cartea ca obiect (de preț) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8569_a_9894]
-
aș vrea să te am mereu în brațele mele, și să te țin strâns, fericit, lipsit de orice gând". Clara devine o "donna angelicata", un fel de "axis mundi". Tânărul ce se remarcase printr-un perfect echilibru moral, pare să judece lucrurile la un moment printr-o exclusivistă perspectivă sentimentală. Totul i se datorează marii iubite: "Activitatea mea intelectuală este opera ei, cartea apărută, ei i-o datorez și seninătatea studiilor mele actuale și concepției mele de viață." Lirismul și degajarea
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
ireconciliabile judecăți de valoare, nu poți să nu te întrebi cine are dreptate. Răspunsul nu poate fi decît unul: deschizi Proust și vezi ce simți citindu-l. Impresia pe care ți-o lasă e unicul criteriu după care îi poți judeca scriitura. Iar meritul antologiei Violei Vancea este că dă cititorului o imagine sinoptică a judecăților pe care unul sau altul din scriitorii români le-au emis de-a lungul timpului pe seama lui Proust. Fiecare din ei au deschis Proust și
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
de profundă intimitate, cu "destin interior", precizează Nichita, însă ea se oferă lumii și, de aceea, se supune estimării mai ales prin oglinda cititorului avertizat/profesionist. În fine, critica literară, conclude Nichita, este "un act de intelectualitate și de recepție", judecă valorile și, din acest motiv, trebuie să aibă "un profund calm al valorilor": "critica nu e o stare de nervi, ci o aură semantică. De aceea ea consacră valoarea, atunci când dânsa există, și ignoră absența valorii, din lipsă de timp
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
mediului. Într-un fel arată lumea din perspectiva pietrei și în altfel arată ea prin prisma ochilor unui cerb care boncăluiește în căutarea perechii. Într-un chip arată universul văzut cu pupila unui pictor și în alt chip dacă e judecat de interesele unui politician. Fiecare din aceste raportări sunt implicit interpretări. A interpreta nu înseamnă decît în ultimă instanță a atribui sensuri și a descoperi semnificații. În realitate, a interpreta e totuna cu a acționa, adică totuna cu a influența
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
Desigur, printre frustrările menționate anterior se număra, pe lângă cea de natură etnică, și aceasta, familială. Mama a fost o independentă, cu puseuri de răzvrătire, dornică să experimenteze viața, dincolo de cadrul familial socotit de ea prea strâmt și convențional. Nu o judec câtuși de puțin. Am rămas până la capăt prieteni apropiați. Tata a suferit mult, deși nemărturisit. Eu am fost doar marcat... de introvertire. La aceasta concurau toate cele dimprejur; cu toate că, la vedere, nu mă afectau lucruri prea grave. Copilăria, adolescența, prima
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
referințe pentru a-ți da seama și pentru a convinge și pe alții (studenții din audiență) de rolul considerabil al Securității în influențarea vieții literare. Volumul "Partiturile" Securității aduce pe masă documentele de fond ale instituției, în funcție de care poate fi judecată întreaga situație politică și profesională a Securității. E vorba, mai întâi, de o istorie internă (povestită pe scurt la p.16-17), de la Direcția Generală a Securității Poporului, înființată în 1947, transformată în 1951 în Direcția Generală a Securității Statului, reorganizată
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]