8,051 matches
-
FERMECATĂ-5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015. În acest moment vă mărturisesc că mi-a înghețat pasta în pix de atâta frică. Degeaba mă implorați să fac ceva ca să-l salvez pe Tudorel. Vă jur că nu pot să fac nimic! Mi-a înghețat și imaginația. Nici Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
moment că el se întoarce acasă. De fapt, nimeni din ... Citește mai mult În acest moment vă mărturisesc că mi-a înghețat pasta în pix de atâta frică. Degeaba mă implorați să fac ceva ca să-l salvez pe Tudorel. Vă jur că nu pot să fac nimic! Mi-a înghețat și imaginația. Nici Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de sine plin, Merge la ușă, după care / Trage zăvorul cela mare.” „Și-atunci, ce s-a mai întâmplat?” / „Nănașul - lupul - a intrat În casă-ndată! Vezi matale? / E chiar cumătrul dumitale!” „Cine? Tocmai cumătrul meu, / Cel care s-a jurat mereu Pe părul său că niciodat’ / Copiii nu-mi va fi speriat?” „Mămucă, vezi și pe pereți, / Cum i-a băgat lupu-n sperieți!” - Răspunse iedul. „Am văzut / Ce necaz mare mi-a făcut” - Îi zise capra - „Ce să fac? / Lasă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
știu / Că nu ești bun, nici când ești viu! Așa am să îl vindec eu, / De sperieturi, pe iedul meu. Cu mult păr eu l-am afumat: / Așa de tare l-ai speriat! Dihanie, ți-aduci aminte / Cum mi-ai jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Așa am să îl vindec eu, / De sperieturi, pe iedul meu. Cu mult păr eu l-am afumat: / Așa de tare l-ai speriat! Dihanie, ți-aduci aminte / Cum mi-ai jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă!” „Ba nu, că meriți astă soarte! / Așa că moarte pentru
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
timp. A murit când trebuia. Trimis al sorții, există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
posibilitățile, pe când el zărise prea bine scânteierea de lăcomie din ochii lui messer Domenico. Nu acela era, În mod sigur, tratamentul pe care câinele acela hrăpăreț Îl rezerva cuiva care se umilea În fața lui pentru un Împrumut. Nu, ar fi jurat că Veniero venise să ofere, mai curând decât să ceară. — Însă, chiar dacă scrinul rămâne Închis, căile apelor poartă către Împărățiile bogăției. Și cine altcineva dacă nu un marinar ca domnia ta le-a putut străbate și culege roadele? stărui. Veniero se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din Cerul al Treilea? Vorbește! Îl presă Dante. Era cât pe ce să repete gestul de recunoaștere, dar se abținu de Îndată, ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea lui. Părea răvășit, ca și când numele mortului i-ar fi invocat și spectrul. — Acest secret nu Îmi aparține. Eu Însumi sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică din umeri cu privirea ațintită Într-un punct din depărtare. — Unii afirmă acest lucru. Am Întâlnit oameni de toate soiurile care se jurau că erau În posesia secretului. Șarlatani și aventurieri, de cele mai multe ori, incapabili să ofere nici măcar dovezile cele mai superficiale ale vreunei cunoștințe a artei alchimice... În afară, poate, de o singură dată. — Și ce ai aflat? — Cineva care era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură să o exercite inclusiv atunci când e absentă? Eu aș jura că numai gândul Antiliei Încălzește mădularele bărbaților, ca și când forța s-ar menține intactă, chiar și atunci când ea se află departe. Prin urmare, fluidele noastre conservă În timp impresiunile și modificările pe care radiația le-a imprimat-o, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer ciudat. Aș fi putut să jur că, pe vremuri, pleoapele profesorului nu erau absolut deloc afectate de acest tremur inestetic - l-aș fi observat, n-avea cum să-mi scape: Îi studiasem de prea multe ori cu invidie fizionomia distinsă, cu trăsături regulate și armonioase, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încăpea nici o Îndoială. Eforturile conjugate ale hangiului și ale clopotarului - la care se adaugă aportul consistent, În chip de sarcină de serviciu, al angajaților primului, precum și contribuția benevolă a unor consăteni obișnuiți să preia din văzduh orice zvon și să jure oricând cu mâna pe Biblie că ei tocmai se aflau la fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea, nobilul Jacques de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și masacrării lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decide să treacă la aplicarea soluției radicale. Va sfida, prin urmare, actul papal prin care, În urmă cu două sute de ani, templierilor li se conferise imunitate juridică și va profita cinic de faptul că aceștia nu vor opune rezistență, Întrucât juraseră să nu-și păteze În nici o Împrejurare mâinile cu sânge creștin. Regele trimite În toată Franța ordine de arestare sigilate, pe care destinatarii - oamenii săi de Încredere - nu au voie să le deschidă decât, simultan, În ziua de 12 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei, mă jur, Îmi crestez brațul și pecetluiesc taina cu sângele meu, grupa 01, donator universal... Eveline Fontaine s-a oprit și mi-a fixat lumina lanternei În ochi. Nu m-am ferit, așa cum probabil se așteptase, drept pentru care, după câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
confirmat. Ne aflam pe coridor când m-a interpelat din senin: - Spune-mi, te rog, când l-ai văzut ultima oară pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil, am bâiguit siderat. E absurd, e ridicol... Pot să jur pe orice că nu... - Când ai verificat ultima oară dacă mai era acolo unde l-ai pus? - Asta-i bună! Nu mai știu: o făceam când Îmi aduceam aminte, o dată la câteva zile, la o săptămână, dar asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este, curechi în poloboc asemine, brânză în putini de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tău, fata mea? - întrebă Metodiu. — Eu, venerabile părinte - zise Laura - l-am visat pe Domnul când eram mai mică. Era atâta de strălucitor cum stătea între nouri și se uita la mine cu atâta bunătate, că de-atunci m-am jurat să nu-l iubesc decât pe El. — Și ți-ai ținut jurământul, copilă dragă? - întrebă Metodiu. — Ținut, părinte. — - Și-atunci, care-i necazul? - întrebă Metodiu. — Părinte - suspină zvelta femeie - după cum se vede, eu dudui de sănătate și de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e nici o problemă! - răspunse surâzător grecul. Chiar de m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus, uite, mă jur pe Maica Preacurată... — Nu trebuie să te juri! - îl opri grecul. Chiar de-ai fi iscoadă, ești o iscoadă de treabă și văd că mă-nțelegi că... — Dar nu sunt iscoadă! - imploră Metodiu. — Să zicem că nu ești - spuse grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus, uite, mă jur pe Maica Preacurată... — Nu trebuie să te juri! - îl opri grecul. Chiar de-ai fi iscoadă, ești o iscoadă de treabă și văd că mă-nțelegi că... — Dar nu sunt iscoadă! - imploră Metodiu. — Să zicem că nu ești - spuse grecul, dar hai să zicem că ești. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi tabăra. — Înțeleg... Soldații au încălcat sfânta lege a ospitalității tuaregilor. — Așa este. Au vărsat sânge în casa noastră și au luat cu forța un biet bătrân căruia îi oferisem protecție. Tata nu putea îngădui o asemenea faptă și a jurat că-i va omorî pe cei care-l dezonoraseră și că nu-și va găsi liniștea până când Abdul-el-Kebir nu va fi din nou liber ca în ziua când îi ceruse ospitalitate. — Nu s-a făcut un film cu acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu toate că-l urmărea o întreagă armată. — Și ce s-a întâmplat după aceea? — Cum nu puteau să-l prindă, militarii ne-au sechestrat, cu intenția de a ne schimba cu Abdul-el-Kebir. Când a aflat, tata s-a înfuriat și a jurat că-l va ucide pe acela pe care-l considera principalul vinovat, adică pe președintele impus de militari. — Și și-a îndeplinit promisiunea? — Și da, și nu. Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte lungă, până în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti rănitul. Noi te predăm împotriva voinței tale, și pot să jur că n-o să plâng dacă o să-ți taie beregata. — Nici eu dacă o să mori într-o baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]