1,287 matches
-
Ele cresc presiunea exercitată asupra ficatului, vătămându-l. Teoria medicală chineză susține că ficatul trebuie să fie răcorit pentru a funcționa la nivel optim. Acest lucru se numește „echilibrarea ficatului”. Alimentele condimentate afectează În mod nemijlocit ochii, făcându-i să lăcrimeze. Mâncați ficat de porc, vită sau pui, pentru a Întări vederea și a trata oboseala ochilor. Consumați următoarele alimente: morcovi, semințe de floarea-soarelui, ulei de pește, spanac, varză, afine, muștar, arahide și castane. Acestea Întăresc vederea și hrănesc ficatul. Beți
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
acest scop diferite dificultăți legate de răpirea acesteia. Episodul răpirii se leagă de necesitatea scoaterii fetei din spațiul de alteritate căruia Îi aparține, element ilustrat de fuga lui Gruia. Acasă Însă, cununia este oprită În chip miraculos: Biserica tremura, Icoanele lăcrima, Maica Mărie zicea: - Preotule, blăstămate, Nu cununa sor’ cu frate, dovedindu-se că fata este sora lui Gruia. Și În acest caz, unul dintre sensurile primare ale baladei relevă rădăcinile ei ancestrale, prin tema interdicției incestului. Dar, Încă o dată, alegerea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ei sunt de neînlocuit în pădure când alternanța lumină/umbră este atât de rapidă că ochiul nu are timp să se acomodeze. La coborâre, din nou sunt folositori pentru că protejează ochii de curenții de aer care i-ar face să lăcrimeze tăind astfel din plăcerea coborârii. 21. Casca poate face diferența dacă seara te întorci acasă sau te aduc alții !!! 3.8. Mountain bike-ul - mijloc de recreere sau activitate de timp liber Mountain bike-ul folosit drept mijloc de recreere sau activitate
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
15-20 ori pe minut. Ajutorul care ține limba o va trage În afară când picioarele sunt așezate lângă corp și o va lăsa singură când apasă pe torace. Rănile ochilor. Deseori constatăm că, câinele ține unul sau ambii ochi Închiși, lăcrimează și are conjunctiva roșie, iritată sau apar mâncărimi la nivelul globului ocular și a pleoapelor, care se pot datora unor corpi străini ce rănesc ochiul, lovituri, curenților de aer etc. Intervenția imediată a stăpânului În asemenea cazuri constă În spălarea
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
nu mai voia să sufere în casa lui pe tatăl său, un bătrân de 72 ani. Să te duci din casa mea, îi strigă el, să nu te mai văd în ochii mei, mi s-a acrit de tine. Bătrânul, lăcrimând și privind lung casa la care a muncit o viață întreagă și pe care trebuia să o părăsească, se pregăti să plece fără cârtire. Fiul său însă îl opri câteva clipe și, întorcându se către copilul său, care avea vreo
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
nu i-au interesat) consecințele maculării și profanării figurii Profetului. După atentate, ziariștii francezi au continuat în aceeași manieră. Au preferat să sfideze Islamul publicând pe prima pagină a acestui ,,Journal irresponsable" (așa se autointitulează!) o caricatură cu Profetul Mohamed lăcrimând și ținând în mână o pancardă pe care scria: Je suis Charlie. Totul s-a desfășurat sub semnul lozincii manifest de pe prima pagină: Tout est pardonne 200. Are perfectă dreptate Anca Manolescu: uriașul record de 7 milioane de exemplare din
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
încă, ne făcea cu ochiul. Noi nu gîndeam că va mînca și moșu' Vasile, credeam că el este deja sătul, deși din mica bilă de aur nu lipsea nici o fărîmă. Mîncam încet și moșul ne privea, ofta și ochii îi lăcrimau. În pragul casei își făcu apariția un om, adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva cuvinte: O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează din lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în Cuba și în toată America de Sud, și care se chema " Cînd amorul se plătește". O mamă, ruinată de fata ei cea rea, reîncepe viața vînzînd tartine pe plajă... în final ea realizează un mic restaurant numit "Paladar". Eu încep să lăcrimez de emoție și-mi imaginez o muzică indiană care îți rupe inima. Lasă că nici cea latino-americană nu-ți mai lasă lacrimi și pentru următorul episod. Dar Rafael trăiește emoțiile pe care le-am trăit și eu în perioada pubertății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe familia mea. Am spus și de celălalt colet îngropat. Tace și trage cu sete din țigară. Privirea îi este fixată în tavan, oftează și apar chiar lacrimi în ochi. În celălalt colet erau dolari, mulți, foarte mulți. Acum chiar lăcrimează. Eu nu tulbur deloc aceste retrăiri dureroase. Am făcut opt ani de pușcărie, exact opt. Ce să mai spun? Sînt emoționat și, egoist cum sînt, mă gîndesc la o tabletă. Este o tăcere tulburată delicat de charanga "dată la minimum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din veacurile al XVII-lea și al XIX-lea, și chiar cele din ultimii ani, e greu să precizăm stilul în care a fost făcută. Se știe că prin 1855 Icoana împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla o dată la 3-4 zile. Spune-mi acum, mărite Spirit, câte ceva despre mănăstirea Socolei din vremea măicuțelor.Apoi cam toate cele mergeau mai altfel. Este curios că despre danii către mănăstirea Socolei se poate vorbi mai puțin. În
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mama, dar îi plac și astăzi. Este un cântec, după cât îmi aduc aminte, ieșit astăzi din repertorii, dar pe care îl cântau și mama mea cu surorile mele în nopțile de iarnă ale anilor 1939-1944, la clăcile care se organizau, lăcrimând după cei plecați pe frontul de răsărit și nu se mai întorceau - fratele meu mai mare, unul din cumnați etc. Cântecul marinarului Stam sus pe coasta mării Priveam pe apă-n jos Cum valurile-albastre Se legănau frumos. Și-o barc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sufletul cu gândul la Moldova, la cei rămași sub ocupație rusească. Odată ce a căzut Iașul, a căzut întreaga Moldovă..!”, își spuneau ei. „.. Moldova !.. Moldova..!”, se înălța din piepturile lor ca un strigăt spre cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna de altădată... Cât.. despre feciorul lui Tudor și al Anghelinei din Poiana Teiului, „luptătorul din munți”.. nu se mai auzi.. trecu în legendă... ...Trecuse demult de miezul nopții, se schimba plantonul trei... ceasul de la Mitropolie bătu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Peste puțin timp, a plecat pe front, și, n-am mai auzit de el. Limba germană am continuat-o cu directorul Liceului Militar din Iași, col. Capverde. Pe profesorul Matei, l-am regretat cu toți. Capitolul II ȘI CASTANII AU LĂCRIMAT... Apăsat de amintirea, doar a unora dintre minunații și inegalabilii noștri profesori, m-am uitat pe fereastră, afară, în curtea școlii, în „Patratul cu castani”. Am tresărit.. Castanii care mi-au ocrotit întreaga copilărie și adolescență la umbra lor,.. păreau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le găsesc..! Castanii, și ei parcă lăcrimau... părea, că ar vrea să spuie ceva... Frunzele, le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
idilă.. A încheiat el cu un oftat, privind feciorelnic în pământ. Ahaaa... ahaa !.. am sărit cu toți într-un glas. Așa, vrasăzică.. în secret, și noi n-am știut nimic !.. Pre-fă-cu-tu-lee !. Când l-am privit, ni s-a părut că lăcrimează.. și cu tristețe în glas încheie scurta confidență... ... După aceea... după aceea, n-am mai știut nimic de ea !.. Urmă din nou tăcere, între noi așternându-se o tăcere rece ca gheața. Ei lasă... lasă !.. îl consolarăm noi, în cele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
baston, cu iuțeala gândului, începu depănarea amintirilor, singurele bunuri pe care le luam cu mine. Cu fiecare pas, școala ieromonahului Veniamin rămânea în urmă... Cu capela... cu sălile de clasă și holurile largi și lungi fără sfârșit; rămâneau în urmă lăcrimând bătrânii castani, care ne-au ocrotit la umbra lor adolescența... Dar, mai ales, rămâneau neasemuiții noștri dascăli, care ne-au învățat să ascultăm glasul tainic din inima pământului strămoșesc, să ne uităm adânc în trecutul lui, și să-l iubim
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Să nu uităm că prin ei respingem o anumită posibilitate a libertății noastre, judecata la care-i supunem dând contururile închisorii noastre. Orice judecată constituie o adeziune reînnoită la a judeca, argumentând posibilitatea pedepsei și spectrul închisorii. Când ne gândim, lăcrimând, la dragostea pe care suntem convinși că o avem pentru semenii noștri să ne amintim amenințarea pe care o constituie pentru ei pedeapsa și închisoarea, la existența cărora contribuim prin fiecare gest de adeziune socială. Le-am fi mai apropiați
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se strânse tânguios și jalnic, În nesfârșitul umbros al depărtărilor... Vijelia Își trimisese Înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi Înaripați... Vântul devenise turbat și venea, acum, În dese rafale, de ne lăcrimau ochii. Valurile se aruncau cu furie spre țărm și se retrăgeau, se zbăteau năprasnic și se Învolburau... SOFISTICATUL AUCKLAND Dis-de-dimineață realizăm transferul la aeroportul din Queenstown pentru zborul spre Auckland (North Island), unde sosim În jurul prânzului. Modernul aeroport se află
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ibidem). 570 Înaintea oglinzilor ei din senin, spre a-și cerceta mai ce discernământul În ele greșelile chipului său grăsuliu și sprâncenat!... Cochetărie cerească!!! Ploaia se oprise brusc, dar nu și furtuna. Vântul turbat venea În rafale și ochii ne lăcrimau. În scurt timp eram uzi până la piele. Mi-am amintit, ca din senin, un proverb japonez, dar nimerit momentului: „Soarta e soartă și viața nu e decât o plăcere!” După o hoinăreală spirituală prin lumea frumuseților naturale și arhitectonice, timp
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
deopotrivă, având creștetul În cer și picioarele bine Înfipte În pământ. Chiar și așa, el e cel care se sacrifică, căci rămâne mereu trist și solitar, cu părul Înălbit și barba Înghețată, În vuietele sinistre ale urgiilor de vânt, 684 lăcrimând și visând să-și dea nemurirea pentru o clipă de tandrețe umană. Singura lui consolare este aceea că doar zeii Își mai pot cățăra sufletele pe el, căci oamenii nu au ce căuta aici! Cu toate acestea, enigmatic și cuminte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Domnului”, construită între anii 1875 și 1879, unde se află adăpostită celebra icoană făcătoare de minuni Adormirea Maicii Domnului, pictată de un anumit Luca din Iclod, în 1681, cea care potrivit mai multor mărturii, surse orale și scrise, ar fi lăcrimat timp de trei săptămâni în luna februarie a anului... dar ce an nu se știe cu exactitate, deoarece există încă numeroase controverse legate de acesta, momentul săvârșirii minunii fiind socotit a se fi petrecut fie în 1670, fie în 1694
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din Ploiești: 1934-1938 Depunerea „Legământului de Frate de Cruce” „De la icoană am pornit...” (Ion I. Moța) Duminică, 12 decembrie 1937, în Calendarul creștin ortodox: Sfântul Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minuni. Ger uscat! Nările se lipeau și usturau, ochii lăcrimau. Dumitru Lungu, șeful nostru, și ajutorul lui, Vasile Bourceanu, ne sculară pe toti cei treisprezece cu aproape o oră mai înainte de deșteptarea pentru tot internatul. În liniște, ne-am făcut toaleta și am plecat la Biserica Sfântul Gheorghe înaintea întregului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o deschide el și să mă vadă și tata pe mine. Așa am făcut. După șase ani de despărțire, aproape că nu l-am cunoscut. Îmbătrânise, era puțin adus de spate, dar încă vioi. Ne-am privit îndelung și am lăcrimat fără să ne putem spune un cuvânt. Mi-a făcut semn cu degetul spre cer, eu am dus mâna la gură în semn de sărut pentru el și apoi cealaltă, pentru mama. A înțeles și a plecat, sărmanul. A doua
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]